Tu vezi totul in jurul tau.
Vezi durere, vezi sanse pierdute, vezi vise facute tandari.
Eu vad lucruri ce nu exista, vad cu ochii mintii si ai inimii lucruri ce tu le-ai numi aberatii, ineptii, lucruri ce exista si rezida doar in interiorul meu…
Tu vezi coada la magazin, eu vad oportunitatea de a observa OAMENI.
Tu vezi ceasul ce-si misca prea incet acele timpului, eu vad cum zboara si nasc sentimente si senzatii….
Tu in general vezi partea goala a paharului si stiu prea bine cum e pentru ca asa faceam si eu.
Eu vad multe, am timp…. vad paharul si nu e doar un pahar ci recipientul a tot ce vreau eu sa pun in el, il vad transparent sau imi pregatesc surprize, il vad translucid si plin de apele unor lucruri ce se aduna…inefabil si subtil…
Tu vezi continutul desi pierzi substanta, si cand in sfarsit dorinta de viata se vrea gustata, deschizi gura cu teama lasand doar cateva picaturi sa se prelinga …timide, alene, sperios…..
Oare ce te sperie mai tare, nevoia de a asocia gustul in trecut sau surpriza unei noi senzatii???
Curand gustul te-ncanta, viata tresalta, vibreaza dar nu,… nu e destul pentru tine, tu vrei mai mult, vrei sa vina altii sa-ti spuna, vrei sa te convinga, vrei sa simta ei in locul tau si asa sa aduni voturi ce sa le prezinti unui suflet prea putin obisnuit cu liberul arbitru…
Oare tu stii ce e aia libertate sau inca-ti construiesti ziduri, garduri in jurul inimii, al sufletului, al intregii fiinte speriate pe viata de vreo experienta ciudata?
Experientele ciudate sunt in tine, sunt in mine si desigur sunt in oricine…
Ele sunt bancile scolii numite experienta de viata, le poti privi cu toleranta si dragoste sau poti fi alergat de ele in ganduri efemere la inceput apoi tot mai puternice ce devin pe nesimtite….nesimtitele de ele…. devin acele fantome ale trecutului ce-si impun legea intr-o fiinta prea demna pentru a fi condusa asa…
Tu, cu tine vorbesc si nu-mi spune ca nu ma auzi…. sau ca nu simti exact ce spun sau ca aberez acum cand tastele astea alearga ingrozite de efectele propriilor tale ganduri…
Nu mai striga.
Nu mai suferi.
Nu conteaza nimic, doar tu si gandurile tale bune, cele ce sunt avide de viata, de a respira frumos, placere, bucurie, adevar…
Si daca nimic din astea nu exista acum este extraordinar.
Da, culmea, este chiar extraordinar pentru ca ai sansa unica sa schimbi tot, pentru ca senzatia contrastului din titlul meu este lesne de perceput de oricine respira, traieste, vrea si viseaza….
VISEAZA MARE, nu te incurca in vise mici, fa asa incat atunci cand cineva iti spune NU E POSIBIL sa zambesti usor, sa-i mangai sufletul cu apa sfanta a viselor devenite realitate…
E o calatorie, e o viata, e o nebunie de experienta de viata ce adora sa te incerce, ce-ti pune intruna intrebari si se vrea renascuta mereu si mereu…
Nimic nu e definitiv si totul e in tine, poti sopti si sa te auda o lume intreaga sau poti striga fara ecou… poti visa o realitate extraordinara ce devine viata ta sau te poti imbiba cu cenusa trecutului sau cu temerile viitorului sau cu lipsa de credinta a celui ce nu vede nici daca il doare, nu simte nici daca ii apare, nu vrea nici daca e ultimul lucru pe pamant…
Stiu.
Unele lucruri nu-s asa.
Unele rele vin oricum.
Trebuie sa te doara ca sa existe, trebuie sa curga sange ca sa conteze, rebuie sa suferi ca sa fi fericit.
Nimic mai gresit.
Realitatea e ca NU STIU.
SIMT.
Realitatea e ca tot ce e in noi e si in jur, si ca absolut totul e la fel, sau ajunge la fel… mai devreme sau mai tarziu.
Realitatea e ca relele nu vin niciodata de capul lor, nu exista cineva care administreaza 3456342 rele tie sau mie sau oricui.
Ci tu sau eu sau oricine ne-o facem singuri. Noi cream sau distrugem. Noi nastem sau murim. Noi dorim sau pierdem speranta.
Nimeni in locul nostru, doar noi….
Realitatea fara replica e ca nu trebuie sa doara, nu trebuie sa curga sange, nu trebuie sa suferi pentru a fii fericit.
Orice fericire la care ajungi astfel e martiriu, e sacrificiu, e fara rost si din fericire…nu dureaza o viata sau nu te defineste.
Nimeni nu sufera in continuu, nimeni nu vrea sa se sacrifice fara sens si fara viata, si nimic nu rezista daca e construit pe suferinta.
Acum si aici iti spun, doar inchide ochii, doar alunga fantomele si viseaza imposibilul ce doreste sa devina realitate.
Tot ce e durabil si adevarat se bazeaza pe ceea ce-ti face inima sa cante, nu suferinta, nu realitatea de azi ce lasa loc schimbarii de maine.
Doar dragostea.
Doar iubirea de oameni.
Doar bucuria ca traiesti si te bucuri de absolut tot ce e in jurul tau.
Doar stelutele din ochii unui copil.
Doar sentimentul de libertate fara limite ce nu conoaste ziduri si garduri si opreliste.
Doar ceea ce tu singur faci cu tine, cu cei din jurul tau…
Gandesti rau, simti rau, spui rau – ai parte inevitabil de rau.
Te obisnuiesti asa si vagi tresariri iti aduc aminte de cele bune… atunci asta e viata ta, tu o faci…
Gandesti bine, simti bine, spui numai de bine, atunci inevitabil tot ce te defineste si exista in jurul tau va fi numai si numai bine.
Esti intr-o perioada de tranzitie intre rau si bine???
Superrrrr, si eu… probabil ca avem nevoie de contraste pentru a exista ca fiinte umane…
Doar ca, prietene, te rog imagineaza-ti ca aceasta tranzitie, aceasta calatorie de-o viata intre bine si rau are multe, multe trepte si aspecte, daca acum ma auzi sanse sunt sa-mi fii alaturi si uite, sanse si mai multe exista sa calatorim impreuna, sa ne bucuram impreuna, sa visam impreuna si sa desfiintam titlul ala de mai sus unde cei ce simt intr-un fel doresc tot aia in timp ce restul doresc doar sa fie fericiti…
Cu drag,
Cristian.
http://gandurileschimbaviata.info/
