un orb sta la marginea drumului, ţinând un felinar aprins. Trecătorii se opresc, îi întind un bănuţ şi îşi continuă drumul. Într-o zi însă, un om se apleacă spre el şi îl întreabă-“de ce ţii felinarul aprins? eşti în acelaşi loc, nu ai nevoie să îţi lumineze calea, iar ziua şi noaptea sunt una pentru tine”. Omul îi răspunse-“pentru ca trecătorii să nu se poticnească de mine” Am rămas cu gândul la cuvintele acelui om. Deşi fără casă, fără bani şi o mână caldă care să îi atingă obrazul, el are tăria de a oferi lumină celorlalţi-lumina pură, cu sufletul său. Păcat că suntem atât de preocupaţi de multe alte lucruri, încât uitam să fim lumină pentru cei dragi..Păcat!..Unul din cele mai valoroase lucruri este acela de a lăsa în urma ta o vorbă bună şi caldă, de care ceilalţi să îşi amintească mereu, alături de un gest care să le încălzească mereu inima!
