Privita din afara, economia capitalista ofera socio profesional, un tablou in care cei in virsta triumfa in fata tinerilor. Discutam de persoane care sint sau pot fi in cadrul fortelor de munca si a caror virsta le permite legal acest lucru, evident. Aceste perosane in virsta, au acces la mult mai mult decit au tinerii. Aceste persoane in virsta, sint mult mai cautate de angajatori si asa mai departe. Pe de alta parte vedem in Media mincinoasa, „efortul” liderilor capitalisti de a investii in sistemul de educatie, atit cit mai ramine de la investitiile in structurile militare. Evident ne intrebam: Daca acesti lideri capitalisiti considera ca popoarele pe care le conduc, au investit in tineri de ce nu ii utilizeaza, de ce nu se bucura intreaga economie de prezenta lor? Este ca si cum cineva isi doreste un televizor performant, munceste pentru a stringe fonduri, il cumpara, dupa care nu il mai baga in priza pentru ca este util ca mobilier…
Piata locurilor de munca este un dezastru si extrem de disproportionate, cind discutam de acesti tineri si posibilitatile lor de participare in cadrul economiei. Aceasta piata a muncii, prin designul ei, frustreaza tinerii, ii scoate in afara interesului economiei fata de forta de munca, ca si cum ai frustra o albina de accesul ei la polen.
Cei in virsta privesc pe ecranele monitoarelor pentru a vedea cum stau stocurile lor, tineri privesc mesaje pe ecranul telefonului, pierzind timpul de cele mai multe ori din lipsa posibilitati de exercitare a unei activitati.
Cei in virsta, sint interesati in activitati imobiliare, in timp ce tinerii sint partial consumatori ai acestui produs economic, ei neputind sa isi mai cumpere un apartament sau o casa si cei mai multi dintre ei locuind cu parintii, foarte putini permitindu-si sa stea chiar in chirie si atunci fie cu un dezechilibru material pronuntat, fie mai multe persoane tinere in aceasi locuinta pentru a impartii chiria…
Persoanele in virsta sint interesate de activitatea si dinamica bondurilor pe piata financiara, pentru ca au investit si vine timpul in care doresc sa utilizeze investitia pentru virsta a treia, negindindu-se ca acesti tineri le pot oferii o pensie adecvata unui trai decent. Acesti tineri care traiesc in capitalism, nu au „dreptul” decit sa se uite in vitrinele magazinelor sau fast food-urilor la anunturile „Help Wanted”, ca o ultima speranta a lor de a avea un venit, pentru ca cei in virsta sint sustinuti de o economie care a marginalizat tineri, o economie capitalista care nu formeaza valori ci le exploateaza pe cele care sint, cit mai sint.
Aceasta economie capitalista, vedem de departe, are o caracteristica terminatoare si anume, niciodata nu repara un fenomen gresit sau dereglat, datorita unei conjuncturi sau unui management gresit, ci acest sistem vinde si cumpara. Cind ceva nu mai merge, el trebuie vindut si se incearca gasirea unui „client” mai putin avizat, care la rindul lui dupa o perioada constata ca nu merge si cauta si el un alt „client”, cind stocurile nu sint la valoarea corespunzatoare, asteptata, ele sint vindute si actionarii nu fac nimic pentru a ajuta intreprinderea sau unitatea economica afectata, asa mergind intreaga economie terminatoare capitalista.
Dinamica capitalista nu urmareste refacerea, repararea unui proces, fenomen, a structurilor unei corporatii, a greselilor de management ci pur si simplu, inlocuirea. Tinerii nu au loc in aceasta ecuatie, pentru ca nu au dreptul la procesul constructiv si nici la inlocuirea unei activitati economice cu o alta…. ei asteapta cu sperante minime, sa apara in fata unei companii, a unui magazin, bar sau club, un afis de genul… „Help Wanted”.
In 2000, in jur de 65% din forta de munca potentiala, cu virsta legala de a intra in cimpul muncii, era angajata in America. A fost cel mai mare procent al tuturor timpurilor, dupa cum arata statisticile. Acum procentul este foarte putin peste 55% si acesta este dat de statisticile „vindecate”, pentru ca realitatea este alta, dar o vom lua pe a lor, comandata de liderii capitalisti, dar si ea este devastatoare.
Populatia apta de munca, in America, este in jurul a 200 de milioane de oameni. Deci, foarte simplu, un procent de 10% mai putin, ar insemna iesirea automata din economie a 20 de milioane de persoane, ele neavind un loc de munca, raportat la anul 2000.
Cine sint acesti oameni, in majoritate? Ar fi greu sa ghiciti? Nu cred, ei sint tinerii, cu un cap la fel ca noi toti, cu dinti la fel ca noi toti, cu par la fel ca noi toti, cu doua miini si doua picioare la fel ca noi toti si chiar mai capabili decit multi dintre noi atit fizic cit si mental… Cine isi bate joc de ei? Cine ii marginalizeaza? Se pare ca sistemul, pentru ca atunci cind ceva nu functioneaza, iar managemntul capitalist continua improvizatiile, care le sint permise, pe acest fond, inseamna ca sistemul este bolnav..
Din 2009, cind piata stocurilor a avut un curs defavorabil generat in prima faza de inceputul crizei, dupa care tiparirea de bani a „sprijinit” aceasta piata, care a devenit un factor de dezechilibru major, de atunci, numai un grup socio profesional a fost cautat in locurile de munca anuntate si anume, cei cu virsta de peste 55 de ani… Toate celelelte grupuri au pierdut pe piata fortei de munca… a capitalismului „tinar”.
De ce? Cum se poate discuta de productivitate, de competitie, de economie dinamica de piata libera, economie structurata pe un echilibru permanent creat al cererii si ofertei, din moment ce tinerii nu au loc in ea, din moment ce ei sint perceputi ca si consumatori… si doar atit.
Noile firme, companii, corporatii, angajeaza tineri, dar… ele sint din ce in ce mai putine si atunci cind sint, ele sint „inghitite” de cele vechi si conduse de speculanti ai pietei. Rata inregistrarii noilor afaceri, este din ce in ce mai mica si structurata intr-o arie extrem de ingusta de activitati, nimeni nedorind sa isi inregistreze o companie de productie de bunuri… Companii noi de proportii ca UBER, Snapchat, Pinterest, Lift si altele de pe piata, sint companii de conjunctura, companii speculante, care angajeaza tinerii cu posibilitati extrem de limitate de cistig, de obicei la un salariu sau venit chiar sub cel minim pe economie, pe comision si asa mai departe, dar ei se duc si in acea directie, pentru a supravietuii…
Dar asa trebuie sa fie in capitalismul prosper? Aceste noi afaceri, nu angajeaza persoane in virsta, pentru ca acestea, in marea lor majoritate nu pot intelege procesele sau structurile de dezvoltare a acestor afaceri, dar in final, aceste companii noi sint la indemina…. celor in virsta de pe Wall Street, care devin actionari la ele si le dergleaza dupa pofta inimii, le pun sa lucreze in afara legii si liciteaza pe ele sau creaza indexuri de bursa impotriva lor, la cirdasie cu marile companii de asigurari si companii de brokeraj. Aceste companii tinere, intra, in numar mic, si ies de pe piata afacerilor cu o dinamica ridicata, creind o si mai mare degringolada si lipsa de incredere in rindul tinerilor… Mai putine companii tinere pe piata si mai multe, din cele vechi, existente, ancorate la Wall Street, rezulta mai putine oportunitati pentru tineri, ceea ce se si intimpla…
Pe de alta parte, forta de munca in virsta ar trebui sa ofere locurile lor de munca tinerilor, dar ei nu o pot face, pentru ca foarte multi dintre cei in virsta nu isi pot permite existental parasirea locurilor de munca… Ceea ce duce la o si mai mare tensiune pe piata fortei de munca si sociala… Cum rezolva sistemul acest lucru, unde este bucla de reglare a sistemului capitalist, unde sint mecansimele cu care se lauda si care sint evident nefunctionale?
Pentru ca acesti tineri sa intre in cimpul munci, in afaceri, in cercetare si asa mai departe, ei trebuie sa inceapa undeva, pentru a muncii greu sau usor, dar a se deprinde cu munca si a deprinde o meserie intr-un domeniu, de a-si largi aria de actiune, de a intelege si a cistiga experienta, pentru a progresa.
Dar, in ziua de astazi, tinerii invata in colgii si facultati, dupa care se dovedeste ca au facut-o degaba, sau stau citiva ani fara un loc de munca, uzindu-se moral, ei invirt burgeri la fast food-uri, care ii imbie la munca prin acelasi mesaj de „Help Wanted”, parcheaza autovhicule la hoteluri, vind fel de fel de lucruri din usa in usa si asa mai departe, in asteptarea unui loc de munca conform pregatirii lor. Este prea tirziu…
Acesti tineri, de obicei cu virste de 25,30 sau 35 de ani, merg la interviuri cu diversi potentiali angajatori, care la rindul lor vor sa stie ce au facut acesti tineri pina in momentul de fata. Ei au facut munci mizerabile, pentru a supravietuii, munci care nu au nimic in comun cu pregatirea lor. In final acesti angajtori potentiali ii refuza pe motivul ca nu au experienta in domeniu, dar cum ar putea sa o aiba, daca de la inceput sint refuzati?
Ei devin adulti refuzati si fara sperante, ei nu inteleg de ce acest sistem este nefunctional, de ce li se promite, de ce sint mintiti, de ce nu au dreptul la munca, functie de pregatirea lor, de ce nu au dreptul la familie, de ce sistemul le respinge dreptul la o locuinta, de ce trebuie sa locuiasca cu parintii pina la adinci batrineti si asa mai departe…
Mai multi tineri intrati in cimpul muncii, chiar daca la inceput sint iefitini, ei devin din ce in ce mai costisitori pentru companii, in timp ce ar trebui ca acesti angajatori sa creeze un cadru prin care angajatii mai in virsta sa devina mai putin costisitori, pentru un echilibru economic, dar legile economice si de protectie, de care se bucura lucratorii in virsta, sint de natura sa ii protejeze pe acesti munctori mai vechi, chiar si in situatii cind acest lucru nu se justifica.
Economia finantializata capitalista, aproape in totalitate, ii favorizeaza categoric pe cei in virsta, in detrimentul tinerilor, pe cei bogati in defavoarea celor saraci…
Vedem zilnic ca bunurile si mecanismele financiare cistiga permanent in valoare, dar… locurile de munca, NU. Veniturile din munca au ramas la aceleasi valori si chiar mai mici in ultimii 8 ani, dar cistigul datorat jongleriilor cu capital au crescut, iar in final, cei mai in virsta au devenit mai bogati, iar cei tineri, din ce in ce mai saraci si mai datori, ei raminind sa plateasca si bogatia pe care acum o acumuleaza acesti cetateni mai in virsta si de care ei se pot bucura, dar tinerii o vor platii…
Pe intreg parcursul anului 2013, au fost peste 50 de milioane de americani care au cistigat in medie 6.000 de dolari…, pe an! Cine sint acestia si din ce categorie de virsta fac parte? Majoritari sint… tineri.
De ce? Nu au capitalisti nevoie de ei sau atit valoreaza acesti tineri, in viziunea lor, dupa cum mereu ne “informeaza” asupra faptului ca exista o legatura intre cerere si oferta?
Este un paradox fantastic, daca ne gindim ca in aceasta economie financializata capitalista, valoarea stocurilor si bondurilor au crescut de 15 ori , de la 6.000 de miliarde de dolari, la peste 95.000 de miliarde de dolari, in numai opt ani…. Iar in final, intrebarea ar fi: detin tinerii stocuri si bonduri? Se pare ca NU. Dar economia „muncii reale” a crescut numai de cinci ori, in aceasi perioada,…masurata pe baza PIB-ului, asa cum le place capitalistilor sa inceapa o analiza.
Cind noi, cei mai in virsta din diferite economii mondiale, am inceput sa activam in cimpul muncii, am dedicat timpul si energia noastra de atunci, pentru a acumula ceva bunuri si a economisii ceva bani.. Ce pot face tinerii acum, ei traind intr-o economie capitalista, in care nici nu pot muncii si evident ca nu pot acumula nimic…
Sfera financiara in economia de pe timpul lui Reagan – 1981, in SUA, detinea circa 212%, din PIB, iar acum reprezinta peste 537% din PIB… si aici discutam de derivative, care au depasit de mult limita admisa. Este surprinzator chiar, ca multi parinti isi indeamna copii la studii legate de afaceri, in „Business Administration”, nimeni nepunindu-si problema cine va muncii si ce fel de afaceri se vor putea derula din moment ce nu exista obiectul fizic si pina cind?
Daca veniturile au ramas la fel sau au devenit mai mici, valoarea bunurilor corporatiilor americane multinationale au crescut de peste 28 de ori de la perioada Carter pina in prezent, in SUA. Deci, cine s-a imbogatit, pentru ca noi cei din strada care muncim la aceste corporatii, devenim din ce in ce mai saraci?
A fost sau este un accident? Nu are cum sa fie, din moment ce chiar stiut fiind, liderii capitalisti nu vor sa il remedieze si chiar amplifica problemele in economie prin decizii praduitoare.
Este o piata corecta, onesta a economie de piata in actiune? Nu are cum sa fie nici corecta, acesta piata, si nici in avantajul celor ce ar fi trebuit sa produca pentru a creste competitivitatea produselor….
Adrian Cosereanu
http://www.alternativaromaniei.com/
