O legendă care circula în zona Moldovei la sfârșit de veac XIX prezintă cum a ales Rareș Vodă să-și pedepsească boierii care s-au lepădat de el și l-au vândut turcilor. Un singur boier a reușit să scape de metoda groaznică pe care domnitorul le-a aplicat-o trădătorilor ca pedeapsă capitală.
Legenda populară publicată în numărul 4 din 1897 al publicației „Propășirea” (revista Societății Corpului Didactic din județul Neamț) prezintă fapte petrecute în secolul XVI. Fiul nelegitim al lui Ștefan cel Mare a condus Moldova între anii 1527-1538 și 1541-1546, iar legenda face trimitere la perioada dintre cele două domnii.
Legenda intitulată „Resbunare Domnească” este relatată în publicaîia amintită de institutorul C.Vrănceanu și prezintă una din variantele care circulau în nordul Moldovei la sfârșit de secol XIX. Cadrul didactic din județul Neamț spune că legenda i-a fost povestită în anul 1877 de un bătrân, Ionică Anastasiu, care lucrase la Judecătoria din Piatra Neamț.
Rareș, fugărit de boierii trădători
„Petru Rareș, Domnul Moldovei, nemulțumind pe o parte din boierii țerii, aceștia l-au părît la Turci, care au venit cu oaste în Moldova și au așezat în scaunul domniei pe Ștefăniță Vodă, fratele lui Petru”, este cadrul istoric de la care pleacă povestea.
Văzându-se trădat de boieri și urmărit de turci, Petru Rareș a fugit călare prin Târgul Pietrei (orașul Piatra Neamț) și apoi, prin munți a trecut în Transilvania. Legat de episodul trecerii lui Rareș prin Piatra Neamț, una din legende spune că într-o duminică dimineață câțiva boieri care mergeau la slujba de la biserica Sf. Ion din târgul Pietrei (ctitorie a lui Ștefan cel Mare), l-au văzut pe Rareș trecând călare spre Valea Viei (cartier din Piatra Neamț).
„Se dăduse sfoară în țară că Vodă Rareș umblă fugar și este căutat de oamenii stăpânirei celei nouă, și de Turci. Așa, știind boierii, și pentru a-și câștiga hatâruri (privilegii, n.n.) înaintea noului Vodă Ștefăniță, îndată s-au pus pe goană să-l prindă”.
Viața unui boier, salvată de paiele din orz
Petru Rareș a scăpat de urmărire, iar atunci când a revenit pe tronul Moldovei, la a doua descălecare, a decis să se răzbune pe boierii care l-au trădat.
„Între aceștia, n-a uitat și pe cei din Tîrgul Pietrei, cari l-au fost fugărit când îi era viața mai în pericol”, mai spune legenda.
Rareș a trecut prin Piatra Neamț, i-a căutat și i-a găsit pe boierii trădători, după care i-a judecat și i-a condamnat la moarte într-un mod care să-i sperie pe cei care mai îndrăzneau să-l trădeze.
„A poruncit de i-a legat și i-a suit pe culmea dealului Cozla, în partea nordică a orașului Piatra. Acolo suise tot atâtea poloboace umplute cu paie. A pus pe fiecare în câte un poloboc, l-a înfundat iarăși bine, lăsând destupate numai vranele, pe unde a dat foc paielor, și pe când paiele ardeau, a poruncit să dea drumul poloboacelor taval la vale”.
Din toți boierii condamnați, unul singur a scăpat cu viață, dar într-o stare destul de gravă. La rugămințile boierilor care-i rămăseseră fideli, Rareș Vodă l-a grațiat pe cel scăpat cu viață, iar poporul l-a poreclit Orza, deoarece paiele din polobocul său erau de orz.
„Dar cu toată grațierea lui Vodă, poporul și chiar boierii se feriau de el, ca cel ce fusese condamnat de însuși Vodă și pentru o așa faptă. Disprețuit de lume, și ajuns într-o mizerie foarte mare, se zice să s-ar fi sinucis; iar urmașilor lui le-a rămas porecla de Orza”, mai spune legenda.
http://www.fluierul.ro/
