Oamenii fac copii când sunt nemulțumiți de viața lor. Cei care fac copii mulți sunt săraci și încearcă să transfere ratarea lor copiilor
Oricit e de dur, sunt convinsa ca majoritatea vor sari ca arsi, asta e adevarul. Oamenii sunt indoctrinati de la nastere cu mitul de a avea copii, altfel nu ai nici un rost. Putini sunt cei care si-l gasesc, ceilalti se inmultesc….Nu e ceva rau, dar realitatea asta e. Oare cind omenirea nu va mai fi ipocrita?
Există în limba română proverbul: „a se aduna (sau a se uita) ca la urs„. Probabil că originea proverbului se află la bâlciurile din vechime unde organizatorii aduceau un biet urs în cușcă sau legat cu o zgardă pentru a atrage lumea în număr cât mai mare.

Vremurile acelea au trecut, bâlciurile din vechime sunt doar amintiri, locul lor fiind luat de emisiunile TV care luptă să atragă cât mai mulți privitori în fața micilor ecrane. Unele emisiuni apelează la tinere sumar îmbrăcate pentru a atrage spectatori, altele, cele care se consideră a fi emisiuni serioase, nu-și permit acest lucru. Trebuie să găsească altceva sau pe altcineva să joace rolul ursului din proverb.
Postul TV Digi 24 l-a găsit pe Cristian Tudor Popescu, „crucișătorul presei românești”. Și acesta și-a luat rolul în serios. Ultima enormitate pe care a debitat-o în direct are legătură cu copiii. Mai precis, de ce fac oamenii copii. Iată opinia sa:
„Copiii se fac pentru părinți. Dacă îmi spuneți mie că cei care fac copii au în cap perpetuarea speciei sau demografia României… O să vă spun ceva greu de înghițit. Oamenii fac copii când au un grad ridicat de insatisfacție în legătură cu propria lor existență în această viață.
Când oamenii au o viaţă foarte încărcată, foarte completă profesional, sentimental, personal, nu mai simt nevoia să facă copii. Cei care fac copii mulţi sunt săraci, nemulțumiți în raport cu societatea, care nu au reuşit să realizeze lucrurile pe care le-au dorit şi încearcă să trasfere ratarea lor copiilor: să facă el/ea ce nu am făcut eu, să aibă el/ea ce nu am avut eu şi mai ales să am un sprijin la bătrâneţe.” (sursa)
Autor: Tudoe Marincu
