România de astăzi o cunoaștem prea bine cu toții: o țară în care oamenii se luptă să învingă sistemul corupt, ori poate lumea celor care pleacă pe alte meleaguri pentru a avea un trai mai bun.
Despre România de astăzi se aud fel și fel de păreri, de la vorbe de laudă, până la cuvinte care te fac să nu îți mai ridici privirea din pământ. Sunt prea multe de spus despre ce se întâmplă în România. Unii vorbesc, astfel încât să îi audă tot poporul, în timp ce alții chiar dacă sunt nemulțumiți, tac. Și ajungi să te întrebi în ce direcție se îndreaptă țara noastră. Dacă suntem lași ori pur și simplu nu ne mai pasă de ce se întâmplă aici.
În 1933, apărea la Leipzig, sub semnătura fotografului Kurt Hielscher, albumul fotografic România, un album fascinant care avea să surprindă atmosfera anilor interbelici așa cum puține albume asemănătoare au făcut-o.
Hielscher spunea că în anul 1931 a fost invitat de către Guvernul român să călătorească în România și să realizeze un album fotografic, așa cum făcuse pentru Germania, Spania, Italia și Țările Nordice. Elementul surprinzător a fost când un scriitor cunoscut l-a întrebat de ce își pierde timpul cu o astfel de lucrare și, mai ales, ce o să găsească deosebit în România.
Probabil același lucru și-l spun mulți care nu cunosc această țară nici în prezent, iar asta scoate în evidență faptul că despre minunățiile din România se știe prea puține. Pe lângă toate părțile negative de aici, întâlnești oameni cu un suflet mare, locuri care sunt învăluite în povești, tradiții și obiceiuri nemaiîntâlnite în alte părți.
De altfel, tot Hielscher preciza că: Dar pe lângă mulțumirea pe care am simțit-o, lucrând, m-a cuprins și durerea că întreg poporul român este amenințat de un dușman crunt, căci de cultura acestei țări binecuvântate de soare se apropie norii grei ai Occidentului: praful civilizației care înăbușe orice viață plină de coloare. Așa își pierde treptat, un popor cu simț artistic, străvechea sa înfățișare.
Noi, românii, suntem singurii care putem duce mai departe ceea ce strămoșii noștri ne-au lăsat, astfel încât și generațiile viitoare să cunoască România de altădată. Acea Românie simplă, dar totodată bogată.
Ciobani din Novaci
Familie de moți
La prânz
La Salciua de Jos
Negustor de opinci
Pescar la Dunare
Canal în Delta Dunării
Constanța – portul de petrol
București – Ateneul Român
Foarte interesant. O idee bună. Felicitări!
Poate ar fi mai adecvata sintagma ”pe vremea strabunicilor” sau ”a stra-strabunicilor”, ca sa fie mai apropiata de adevarul istoric…
Adevarate opere de arta in care este reprezentata o lume reala cind se traia din ce se producea, SI ERA EXTREM DE GREU DAR REAL! nu dintr-o bogatie digitala inventata si mentinuta cu baze militare in toata lumea. Din nefericire pentru marea majoritate de 99% clipa adevarului se apropie.