În 1946 capitalismul occidental a declanşat războiul rece prin cuvîntarea lui Churchill de la colegiul Fulton din mai 1946. Churchill chema la o uniune a statelor de anglo saxone. 1948 – este încheiat Tratatul de la Bruxelles. Franţa, Marea Britanie, Benelux: colaborare economică, socială, culturală si de securitate. Sunt invitate şi Danemarca, Islanda, Norvegia, Portugalia.
4 aprilie 1949 – tratatul fondator de la Washington cu 12 ţări fondatoare: SUA, Canada, Franţa, Marea Britanie, Benelux, Danemarca, Norvegia, Islanda, Portugalia. Ca pretext a fost folistă blocada Berlinului (24 iunie 1948 – 12 mai 1949) de către sovietici.
La început structura de conducere a NATO nu era prea clară. Toată lumea ştia că NATO este de fapt o extensie a forţei militare americane, dar asta nu era de zis. Deabia în 1952, la conferinţa NATO de la Lisabona, capitala democraticei Portugalii a lui Salazar s-a inventat funcţia de secretar general NATO. Primul a fost un prieten al lui Churchill, baronul Hastings Ismay care a priceput despre ce era vorba: ideea alianţei era “să îi ţină pe ruşi afară, pe americani înăuntru şi pe nemţi la pămînt”. Ismay fusese șeful de stat major al armatei britanice din India și și-a adus prețioasa contribuție la sîngerosul război civil care a urmat după împărțirea viceregatului britanic al Indiei în India și Pakistan (două milioane de morți).
Din motive de camuflare, nici un secretar general NATO nu a fost american. Iată pe unii din cei care au „domnit” mai mult:Hastings Ismay (UK 1952 – 1957), Paul Henry Spaak (Belgia, 1957 – 1961), Dirk Stikker (Olanda, 1961 – 1974) , Manlio Brosio (Italia 1964 – 1971) , Josef Luns (Olanda din nou, 1971 – 1984), Peter Carington (UK 1984 – 1988) , Manfred Worner (Germania, 1988 – 1994), Rafael Solana (Spania, 1995 – 1999 , călăul Iugoslaviei) , iar din 2014 un norvegian Jens Stoltenberg.
La ce e bun NATO?
Statele socialiste au reacţionat tîrziu la provocarea NATO. România, deşi membră, făcea opinie separată. După 1958 nu a mai acceptat trupe străine în ţară. Ca Franţa în NATO. În 1991 tratatul a dispărut. Se putea spune că NATO şi-a îndeplinit misiunea: Americanii erau înauntru, Rusia era afară. De ce nu a dispărut şi NATO, aşa cum era normal?
NATO este o anexă a politicii americane de supremaţie. Cică “Statele îşi menţin suveranitatea şi independenţa. Forţa militară se bazează pe forţă militară a statelor membre”.
Crimele NATO
Dacă scrieţi “NATO crimes” găsiţi 1.390.000 saituri. Dacă adăugaţi Libia sunt 635.000. Dacă puneţi Yugoslavia sunt 511.000. Nu le putem consulta pe toate
Atîta vreme cît a existat URSS, NATO nu a intervenit. Ar fi putut să o facă în Vietnam sau în insulele Malvine, cînd UK chiar fusese atacată de Argentina. În problema Ciprului nu ştiu ce ar fi poutut face: se ciorovăiau doi aliaţi.
După dispariţia URSS însă lucrurile s-au schimbat. Crima fondatoare a fost în Iugoslavia. După ce au stîrnit războiul civil în Iugoslavia, statele NATO au găsit şi vinovatul : Serbia şi Miloşevici. Au bombardat poziţiile sîrbeşti în 1995 dar nu au mişcat un deget cînd în acelaşi an toţi sîrbii din Krajna croată au fost expulzaţi în infama operaţiune Storm.
Crima odioasă a fost însă în 1999, bomardarea a ceea ce mai rămăsese din Iugoslavia – Serbia şi Muntenegru. Şi este cinic că acum Muntenegru este invitat să adere la alianţa agresorilor – desigur, ca Serbia să nu mai aibă vreo ieşire la mare. Au fost ucişi între 2000 şi 5000 de civili – pagube colaterale.
A urmat Afganistan, apoi Irak. În loc să fie pedepsiţi agresorii, au fost ucise victimele (Milosevic, Saddam, Gaddafi)
Dacă e adevărat că hotărîrile se iau prin consens, atunci România nu poate fi acuzată pentru cazurile Iugoslavia (cel mult preşedintele de atunci, penibilul Constantinescu şi ministrul de externe de atunci, Pleşu, care s-au grăbit cu slugărnicie să aprobe agresiunea). Dar în 2011 România era membră NATO. Deci suntem vinovaţi pentru nimicirea Libiei (acum sunt cel puţin şase Libii care se bat una cu alta). Dacă NATO se amestecă în Siria , suntem din nou complici la crimă.
Sub efectul propagandei mincinoase a imperialiștilor capitaliști occidentali popoarele nu mai înțeleg ce este NATO. NATO este parte integrantă din arsenalul instrumentelor războinice al capitaliștilor imperialiști occidentali alături de armele neconvenționale: arma subminării economice, arma sabotării tehnice și științifice, arma cenzurării informării și a dezinformării, arma degradării axiologice a culturii popoarelor (arma spirituală), arma sociologică (a destructurării sistemelor sociale întemeiate pe experiența milenară a popoarelor), arma psihologică (a denaturării acitivității psihice), etc.
Marea acaparare capitalistă postsocialistă s-a bazat pe acțiunile războinice neconvenționale, acțiuni prin care au colonizat și subjugat jumătate din Europa declanșând o distrugere a popoarelor europene atât de bine circumscrise și îngrijite în timpul socialismului postbelic. În stadiul actual în orice țară postsocialistă NATO este instrumentul de ocupație și reprimare a oricărei revolte împotriva stăpânirii imperiale capitaliste.
În perspectivă, NATO oligarhia capitalistă occidentală ( economică, militară, industrială, științifică și politică va încercui ultimele țări rămase libere (în afara imperiului american) și la momentul oportun prin arme complexe neconvenționale le va distruge.
Calea colonizării țărilor a fost una complexă:
1. Prezentarea bunelor intenții;
2. Deposedarea popoarelor de baza tehnico materială a economiilor;
3. Destructurarea armatelor naționale;
4. Distrugerea bazei tehnice de apărare;
5. Slăbirea puterii de stat prin integrare (subordonarea activităților statale) în sistemele imperiale occidentale;
6. Degradarea sistemului și procesului de învățământ și paralel furtul de creiere;
7. Odată desființate condițiile materiale de viață socială au deportat cel puțin din România 4-5 milioane de oameni apți de muncă destructurând prin aceasta și sistemul sindical pentru a nu mai exista baza umană pentru apărarea drepturilor câștigate în socialism;
8. Inocularea pseudovalorilor și distrugerea sistemului cultural faciltând crearea zombilor culturali de sorginte capitalistă.
Acțiunea organizației militare NATO vine în această conjunctură să asigure ocupația teritorială, reprimarea eliberării naționale și apărarea corporațiilor transnaționale și în nici un caz nu apără poporul român pe care parțial l-a distrus oligarhia imperialistă și slugile ei interioare. NATO este deci parte integrantă din sistemul imperial al oligarhie capitaliste occidentale.
În aceste condiții de risc trebuie inițiate acțiuni de denunțare a tratatelor abuzive cu toate instituțiile occidentale, de separare de agresiunile imperialiste occidentale, de atașament față de toate forțele păcii și apărării identității popoarelor agresate. Se impun manifestații publice pentru pace și bună înțelegere între popoare. Trebuie acțiuni fățișe împotriva împilării imperialiste capitaliste. Totul trebuie făcut acum până nu va fi târziu.
Scopul NATO este apărarea intereselor oligarhiei mondiale. Să asigure siguranța marilor investitori. Să propunem ieșirea din alianță. Este una îndreptată împotriva clasei muncitoare mondiale.
Sursa: socialistul.ro
