Creiere manipulate

În anii ’50-’60, peste 100 de militari britanici au primit LSD în doze forte. Aceste experimente vizau să determine ce s-ar produce dacă un duşman ar folosi drogul contra soldaţilor englezi

– Marile servicii de informaţii ale lumii pun stăpânire pe creierul uman. Cu tehnici sofisticate, ei creează indivizi comandaţi: roboţii vii –

La 28 noiembrie 1953, doctorul Frank Ol­son se arunca pe fereastra unui hotel din New York. Zece etaje mai jos, el pu­nea ca­păt de­finitiv depresiilor şi halucinaţiilor care-l chi­nuiau de mai multe zile. Frank Olson ocupa un post ştiinţific pe lângă un organism ultra-secret al ar­matei ame­ri­cane: Chemical Corps Special Ope­rations Division. Or, cu nouă zile înainte, acest orga­nism ac­ceptase o co­laborare cu CIA… care va grăbi moar­­tea nefe­ricitului Olson. Într-o şedinţă orga­ni­zată de Sidheny Gottlieb, şeful serviciilor tehnice de la CIA, acesta hotărăşte să facă o mică experienţă: să testeze efectele drogului LSD pe un subiect care să nu fi fost avertizat. Subiectul respectiv a fost Olson, pe care Gottlieb îl alesese pentru că-i plăcea să le facă farse colegilor. După ce a băut paharul în care Gottlieb vărsase drogul respectiv, Olson a dat, foarte repede, semne de ne­plăcute efecte secundare, mani­fes­tând un comportament „psi­ho­tic”. Sinuciderea n-a fost decât o încheiere aşteptată.
Ţinând cont de sfârşitul tragic al lui Frank Olson, Gottlieb şi patronul său, Allen Dulles, director la CIA până în 1961, au făcut astfel încât farsa cu LSD să rămână învăluită în cel mai deplin se­cret. Căci miza era de proporţii: pro­tec­ţia unui proiect ultra-secret al CIA, cu numele MK-ULTRA.

Spălarea creierului

După moartea agentului Frank Olson, în 1953, familia acestuia a încercat să dea în judecată CIA, sus­ţinând că tulburările mentale de care suferea în momentul mor­ţii se datorau unor doze de LSD, luate fără stirea lui

MK-ULTRA se născuse dintr-un program secret anterior, cunoscut sub numele de „Blue bird”, al cărui scop oficial era de a contracara progresele so­vietice în materie de spă­lare a creierului. Obiectivele reale ale CIA erau însă cu totul altele. În­tr-o primă etapă, se vorbea de studierea metodelor „ce permit să fie in­flu­enţat comportamentul unui indi­vid”. Ex­perimentele puneau accen­tul pe „narco-hipnoză”, o tehnică ce com­bi­nă psihotropia cu progra­ma­rea hip­no­tică. Proiectul a fost botezat „an­ghi­nare”, căci Dulles era mort după această plantă comestibilă. „Anghi­na­re” era pro­gramul „ofensiv” de do­minare mentală, ce reunea ex­­per­ţi ai serviciilor de in­for­maţii: Ar­mată, Marină şi FBI. Di­men­siunea dată proiec­tu­lui a fost schi­ţată într-un memo­ran­dum din ia­nuarie 1952, în care se punea în­trebarea: „Este posibil ca un individ să fie astfel influenţat, în­cât să ac­ţioneze după cum vrem noi, îm­po­triva propriei do­rinţe, şi chiar con­tra legilor fun­damentale ale natu­rii?”. Mai lim­pede: poate fi fabricat un asasin programabil?
Pentru a răspunde întrebării, CIA a constituit o echipă de elită, ca­pabilă să se ducă, fără preaviz, ori­unde în lume. Misiunea sa: să încerce noile teh­nici de intero­ga­toriu ce garantează că subiectul in­terogat nu va mai păstra în memorie vreo urmă a celor discutate. Au fost utilizate stupefiante în serie, de la marijuana la LSD, trecând prin heroină şi so­dium de pentathol – faimosul „ser al adevărului”.
Chiar dacă primele rezultate erau menite să de­cepţioneze, CIA va persevera în această direcţie a programelor de manipulare mentală. Astfel, se va naşte proiectul arhiconfidenţial MK-ULTRA, în data de 13 aprilie 1953. De o amploare neobişnuită, pro­iectul nu era cunoscut la acea dată decât de eşa­loa­nele superioare ale direcţiei CIA şi privea în­cercările de utilizare a drogurilor ilegale în scopuri ope­ra­ţio­na­le. Alte proiecte ce constituie MK-ULTRA sunt orientate spre electronică, unul dintre ele tre­bu­ind să exploreze posibilitatea de „activare a or­ga­nis­mu­lui uman prin telecomandă”. Este vorba să fie creat spionul ideal, cel care nici măcar nu ştie că spi­o­nează?

Experienţe ilegale

CIA a ieşit de mai multe ori din legalitate prin punerea în fapt a proiectului. De la crearea sa, în 1947, şi până în 1981, CIA a operat doar în afara te­ritoriului american. Or, de la începerea proiectului, echi­pa de la MK-ULTRA a contravenit acestei dispoziţii a Congresului şi a întreprins experimente pe cetăţeni ame­ricani, rezidenţi pe solul na­ţional.
Nu există, bineînţeles, o i­dee exactă asupra seriei de ex­perimente ilegale: Richard Helms, unul dintre arhitecţii proiectului, de­ve­nit director la CIA în 1966, a ordonat dis­trugerea arhivelor MK-ULTRA cu puţin timp înain­tea plecării sale de la Agenţie, în 1973. În ciuda aces­­tor precauţii, mai multe docu­mente, prost arhi­va­te, au ieşit la suprafaţă la sfârşitul anilor ’70: ele dau o idee asupra orientării proiectului MK-ULTRA.

Cobaii negri

S-a aflat, astfel, despre odioasa manipulare con­dusă de dr. Harris Isabel, director la Public Service Hospital din Lexington, în Kentucky – o instituţie specializată în toxicomanie. Solicitat de CIA pentru a elabora o gamă de droguri „sintetice”, dr. Isabel a început experimentarea lor pe pacienţi negri din cadrul instituţiei, administrând zilnic acestor „cobai” doze de LSD, de mescalină, de marijuana, de scopo­lamină şi de alte substanţe. În schimbul participării lor la aceste „cercetări”, co­baii aveau dreptul la in­jecţii cu morfină de ex­ce­lentă calitate, până la de trei ori pe zi, după gradul în care colabo­ra­seră. Che­mat să dea so­coteală în 1975, în faţa Senatului, Dr. Isabel n-a văzut nici o con­tradicţie în faptul că a fur­nizat droguri de înlocuire to­xi­comanilor, în loc să-şi facă datoria să-i vin­de­ce. În faţa indignării pro­vocate de aceste dez­văluiri, CIA a afir­mat că ar fi pus capăt pro­gramelor sale de ma­nipulare men­tală. Un oarecare Victor Mar­chetti, însă, agent CIA timp de 14 ani, se ho­tărî să alerteze opinia publică: după el, afir­maţiile Agenţiei erau doar minciuni.

Implanturi cerebrale

Supusă focurilor presei, CIA a început să mi­ni­malizeze succesele programului MK-ULTRA, pre­tinzând că proiectul n-ar fi dus la o descoperire con­­cretă. Această declaraţie a fost infirmată şi de un alt agent CIA, Miles Copeland, care i-a măr­turisit unei ziariste: „Subcomisia Congresului care a anchetat acest gen de activitate n-a avut decât o vagă idee despre ceea ce se petrecea”. În schimb, o altă sursă au­torizată din cadrul Informaţiilor pre­cizează că, în­cepând din 1963, Agenţia şi-a in­tensificat eforturile în privinţa psihoelectronicii, con­siderând că nu mai avea nimic de scos din nar­co-hipnoză.
Aşadar, José Delgado, neuro-fi­zio­logist la Yale Uni­­versity School, se interesa în special de stimu­la­rea electronică a creierului. El şi-a dat seama că pu­tea exercita o pu­tere conside­ra­bilă asu­pra subiec­tu­lui, implantându-i în cu­tia cra­nia­nă o mică sondă. Cu un ins­­­tru­ment numit de el „stimoceiver”, co­mandat de unde radio în modulaţie de frec­venţă, el putea orchestra electronic o întreagă serie de reacţii umane ca: mânia, dorinţa sau oboseala.
„Oamenii pot fi comandaţi apă­­sând pe un bu­ton, aşa cum sunt dirijaţi şi roboţii”, spunea Del­gado, care în­trevedea un vii­tor în care societatea ar putea fi „psi­ho-civi­lizată”.

Hipnoză cu microunde

Un alt om de ştiinţă, Allen Frey, a descoperit că ar putea adormi subiecţii de la distanţă, supunându-i undelor electromagnetice. El a mai descoperit că pu­tea produce zgomote – bubuieli, bâzâit şi fluie­ră­­turi – în interiorul craniului unui subiect. Con­ti­nuând lucrările lui Allen Frey, Joseph Sharp – me­dic la Institutul Walter Reed, organul cercetării în cadrul Armatei de Uscat – a reuşit să transmită cu­vinte prin mijlocirea microundelor pulsate. Situat în interiorul unui câmp electromagnetic, Sharp auzi cu claritate şi înţelese cuvintele pe care un coleg le trans­mitea de la distanţă. Lumea medicală a consi­de­rat această posibilitate ca pe o deschidere ştiin­ţifică majoră, mai ales în cadrul tratamentului sur­di­tăţii. În aşteptare, autorităţile mi­litare şi cele în­săr­cinate cu Informarea Statelor Unite s-au grăbit să ex­ploa­teze aceste noi descoperiri!
În 1974, J.F. Scapitz, cer­ce­tător subvenţionat de Departa­men­tul Apărării, a avut o intuiţie genială. A că­utat să combine stu­diile anterioare asu­pra hip­no­zei efectuate în cadrul MK-ULTRA cu noile tehnologii, fă­când apel la mi­cro­un­­de. Într-un re­zumat destinat De­parta­men­tului Apă­rării, Scapitz afir­ma: „Se va de­monstra că cu­vân­tul hipno­ti­za­to­rului poate fi trans­mis printr-o energie elec­tromagnetică modu­la­ră direct în părţile inconştiente ale cre­ierului celui hipnotizat”. Aceasta ar putea fi rea­­lizată, spunea el, fără a utiliza dis­po­zi­tivul specific pentru „receptarea sau de­­co­darea mesajelor”. Mai limpede, agenţii ame­­ricani ar dispune pentru prima oară de mijloace de inter­ferare la distanţă a funcţiilor creierului. Scapitz mer­gea încă şi mai departe, pretinzând că aceas­ta s-ar putea efectua fără ştirea subiectului.
În 1995 s-a anunţat că „NLD” (Non Lethal De­fense, sau mijloace de apărare non-mortale), ca şi nişte dispozitive puternice cu microunde şi cu unde hertziene, vor fi folosite de-acum încolo la men­ţine­rea ordinii publice. Anunţul a fost primit cu cons­ter­nare. „NLD”-urile nu sunt, de fapt, decât tehno­lo­gii de manipulare mentală şi de modificare a com­por­tamentului. Obiectivul recunoscut de auto­ri­tăţile ame­ricane este de a lupta cât mai eficace îm­po­triva tra­ficului de stupefiante, terorismului şi altor acti­vităţi criminale. Dar s-a mai aflat că pro­gramul permite şi militarilor să acţioneze în do­meniul civil, ceea ce contravine Constituţiei ame­ricane…
De aceea, numeroşi cetăţeni americani refuză ge­neralizarea unor asemenea „arme” în numele lup­tei contra criminalităţii. Ei se tem ca nu cumva fo­lo­sirea generalizată a tehnicilor de manipulare men­tală să deschidă şi poarta abuzurilor şi să con­du­că la ameninţarea democraţiei şi libertăţilor indi­vi­duale.

„Bio-telemăsura este o tehnică ce include mai ales transmisia de date prin emiţătorii implantaţi chirurgical” – P.M. Persson, Institutul Suedez de Cercetări

ARGUMENTE

Implanturi miniaturizate
Din ce în ce mai mulţi oameni pretind că li s-au im­plantat dispozitive de manipulare mentală. Pe In­ternet se află imagini care demonstrează pre­zenţa aces­tor implanturi în creierul victimelor. Este greu de verificat autenticitatea acestor imagini.
Unii, ca Robert Naeslund, par a fi fost realmente ţinta unor asemenea manevre. „Emiţătorii ăştia mi-au dat viaţa peste cap şi activarea lor neîntreruptă mă ameţeşte fără-ncetare”, spune el. Fără-ndoială că aceste implanturi miniaturizate există.
Un cercetător britanic, Jane Affleck, a găsit, în­tr-adevăr, graţie legislaţiei americane asupra libertăţii de informare, un document NASA din 1970, intitulat „Sisteme de bio-telemăsură implantabile”, ce vor­beşte despre implanturile de mărimea unei monede mici. Astăzi, există nişte implanturi injectabile, de grosimea firului de păr.

PUNCT DE VEDERE

Grup de presiune
International Network Against Mind Control (Reţeaua Internaţională Contra Manipulării Men­tale) este o grupare suedeză ce face campanie pen­tru a se pune capăt metodelor – după ea – aplicate de mai multe servicii de securitate gu­verna­men­tale. Ea semnalează cazuri în Statele Unite, în Ger­ma­nia, în Suedia, în Danemarca şi în Marea Bri­ta­nie şi subliniază că metodele folosite constituie o violare majoră a drepturilor omului.
După informaţiile furnizate de această or­ga­nizaţie, victimele au primit implanturi ce repre­zintă emiţătoare, electrozi şi cristale emiţătoare. Această formă de stimulare electronică in vivo, sau telemăsură biomedicală, serveşte la transmiterea mesajelor direct la creier, la înregistrarea şi la analizarea activităţii mentale a subiectului.
Reacţiile autorităţilor politice desemnate: fie o dezminţire formală, fie un anunţ ce precizează că serviciile de securitate guvernamentale acţio­nează sub acoperirea secretului de stat.

SUPLIMENT DE ANCHETĂ

Masacrul de la Jonestown

După zvonuri persistente, la originea masacrului de la Jonestown, din jungla Guyanei, în noiembrie 1978, ar sta o experienţă de manipulare mentală condusă de CIA.
După declaraţia oficială, 913 membri din secta Templului Poporului, condusă de reverendul Jim Jones – ce pretindea că este, în egală măsură, reîn­car­narea lui Christos şi a lui Karl Marx – s-au sinu­cis în masă, cu cianură (foto). Un medic local a afirmat însă că aproximativ 80% din victime au fost omorâte, şi nu otrăvite.
S-a aflat că masacrul a avut loc la puţin timp du­pă ce un membru al Congresului american, trimis aco­lo pentru o anchetă asupra violării Drepturilor Omu­lui, fusese omorât de nişte membri ai sectei. Unii cercetători cred că masacrul a servit în realitate drept acoperire pentru CIA. După aceste surse, Agen­ţia îşi transferase de fapt experienţele MK-ULTRA, până atunci efectuate în spitalele psihia­trice şi închisori, pentru a le continua în mijlocul unor secte similare.

SUPLIMENT DE ANCHETĂ

Manipulare mentală în Anglia

În Europa, afacerea cea mai cunoscută, fără-ndo­ială, este cea privitoare la Joe Vialls (foto), im­pli­cat într-o controversă asupra morţii misterioase, din anii ’80, a mai multor oa­meni de ştiinţă englezi ce lu­cra­seră în domeniul Apă­rării. Vialls devenise, după opi­­nia lui, ţinta unei ma­nipulări men­tale prin sem­nale acustice. Fundaţia me­di­cală engleză pentru vic­timele tor­turii a dat ascul­tare afirma­ţiilor lui Vialls.
Alte cazuri individuale, raportate de cetăţeni britanici, s-au aliat fenomenelor descrise de americani. Au colaborat, oare, serviciile secrete ale celor două ţări pentru punerea în aplicare a testelor?

LIVIU ŞUTEU

http://www.formula-as.ro/