Imbecilitatea ca vulnerabilitate

Despre imbecili şi nebuni s-a scris probabil dinainte de vremea Renaşterii – de la descrieri la studii psihologice/sociologice, de la piese de teatru la poveşti.

În anul 2014, a apărut şi în România o carte publicată iniţial în 1976. Volumul ”Legile fundamentale ale imbecilității umane”, semnat de italianul Carlo M. Cipolla (economist cu studii la Sorbona și London School of Economics), ne propune o definiție surprinzător de simplă și concretă a imbecilităţii.

Bref, autorul afirmă că un imbecil este acel om care, prin acțiunile sale, provoacă pagube – de orice natură – celor din jur, fără să obțină nimic în schimb, ba chiar uneori provocându-și daună (şi) sie însuși.

Există pe pământ, spune Carlo M. Cipolla, atât de mulți imbecili încât aceștia constituie „una dintre cele mai puternice și întunecate forțe ce împiedică fericirea și progresul omenirii”.

Evoluţia și, de fapt, supraviețuirea unei civilizații, afirmă autorul, depind esențial de modul în care civilizația respectivă reușește, nu să suprime imbecilitatea – ceea ce este imposibil –, ci să țină cumva sub control această pătură dăunătoare și imprevizibilă.

Cât timp imbecilii sunt privaţi de putere și de instrumentele necesare influențării maselor, cât timp cei inteligenți sunt respectați, stimulați să muncească şi să creeze, protejați de influența imbecililor și recompensați pe măsura meritelor, atunci totul funcţionează. În condiţiile în care sunt lăsaţi să-şi facă treaba, afirmă Carlo M. Cipolla, oamenii inteligenți sunt capabili să mobilizeze şi să ridice, odată cu ei, masele/societățile, cu imbecili cu tot.

Dacă însă acest mecanism de conservare/autoprotecție – de fapt – nu mai funcționează, societatea se află într-un real pericol.

Trăim într-o lume strâmbă şi într-o civilizaţie în disoluţie, din multe puncte de vedere. ”Legile fundamentale ale imbecilității umane” – o carte interesantă care merită citită.

Autor: Bogdana Simionescu