Boivacii (adica boii si/sau vacile) aflati in fuctii de conducere sunt cei mai problematici boivaci de pe lumea asta. Din cauza asta, primul episod il dedic lor.
Au de obicei cu doua clase mai mult ca trenul, iar restul de diplome sunt furnizate la oferta, in functie de cat au cotizat.
Acesti boivaci-sefi nu au habar nici de desfasurarea lucrurilor in propria lor curte, nici de cele necesare indeplinirii obiectivelor.
Ei doar paseaza mai departe problema. De obicei o paseaza mai jos pe scara ierarhica, iar in sus doar in cazuri exceptionale.
Cum ajung boivacii sefi ? Pai e simplu, mi-am dat seama analizand-ui pe termen lung: in zilele noastre, daca esti expert in ceea ce faci, atunci vei face. Daca doar ai o idee despre ce este vorba, ii vei invata pe altii ce sa faca. Iar daca nu stii absolut nimic, adica ai statut de bou sau vaca, eventual cu gura mare, esti promovat imediat ca sef.
Asa ajung boivacii la putere. Totul e ok pentru ei – sunt chiar invulnerabili la dat afara si seaca orice societate de bani, degeaba. Restul, muncesc ca prostii pentru ei, pe bonuri de masa. Iar daca cuiva nu-i convine, nu-i problema pentru boivaci, pentru ca ei vor gasi oameni mai de prin Moldova, care vor munci pe si mai putine bonuri de masa, vor avea si mai putina pregatire si ca atare sanse mai mari sa fie promovati. Salariul boivaclor de obicei de cel putin 5 ori mai mare ca al restului are efectiv face ceva util intr-o companie. Si asa, la companii cu mii de angajati, in loc de 2-3 sefi, ajung sa fie cateva sute de sefi cu statut de bou/vaca (bouvac asistent, bouvac senior asistent, bouvac adjunct, bouvac ajutor de alt bouvac, etc), care nu mai fac nimic – ei devin doar pasatori de probleme…ceea ce ar putea face si un sistem intern de e-mail. Asa de util e bouvacul: la fel ca un sistem de e-mail forwarding.
Compania ajunge sa nu mai aiba vreun om de valoare, pentru ca scarbindu-se de situatie, pleaca toti. Dar boivacii raman. Ei sunt acolo pe viata.
