Public articolul nu pentru partea cu pacate…. sunt interesante ca sa vedem cum mai e romanul.
Creştinismul vorbeşte de şapte păcate capitale. Şapte slăbiciuni, uneori mici, din care se nasc altele, iar apoi altele, care pot duce la lucruri şi fapte îngrozitoare. Şapte defecte, care lăsate în voia sorţii, îţi otrăvesc existenţa şi îţi ucid, puţin câte puţin, sufletul. Şapte imperfecţiuni care în circumstanţele nepotrivite pot produce unui om, unei familii, unei comunităţi, unei naţiuni, un rău ireparabil. Ele sunt MÂNIA, INVIDIA, LENEA, TRUFIA, AVARIŢIA, ÎMBUIBAREA, DESFRÂNAREA.
Sunt păcate universale, de care nici un om nu este străin. Consecinţele pot să fie însă diferite în funcţie de individ, de context, de ţară. În România prezentă ori trecută au existat şi există situaţii în care aceste păcate au fost şi sunt girate de societate, de oameni cu greutate, de stat.
Mânia, bunăoară, duce la violenţă. Ce s-ar fi întâmplat totuşi cu un individ violent precum Alexandru Vişinescu, într-o ţară şi într-un timp în care domnea legea, iar drepturile omului erau respectate cu sfinţenie? Vişinescu a primit, în România comunistă, toate pârghiile pentru a-şi manifesta natura violentă şi de a comite, protejat de regim, crimă după crimă în calitate de comandant al închisorii Râmnicu Sărat? Mai mult şi-a trăit până de curând, în democraţie, o bătrâneţe liniştită, încasând pensie preferenţială de la statul român.
Cât rău ar fi putut produce un fin invidios pe bunăstarea naşului, dacă Securitatea nu i-ar fi consemnat în scris umorile şi nu ar fi acţionat în baza lor ca în baza hotărârii unei instanţe judecătoreşti?
Sau până unde ar putea merge lenea unui individ, când vede că vecinii lui pun mâna pe lopată şi ridică diguri în calea inundaţiilor? La noi lenea merge până în pânzele albe, de vreme ce toată comuna stă la cârciumă în vreme ce jandarmii apără casele localnicilor de furia naturii.
Vă prezentăm o serie de articole publicate în Gândul care vorbesc despre cele şapte păcate. Şapte texte jurnalistice care dau măsura felului în care schimbă acestea faţa României.
prima parte
TRUFIE. Ce a păţit un episcop din Moldova care a venit cu limuzina la o înmormântare: „Noi nu avem nici ce mânca. Aici trebuia să vină cu bicicleta!”
Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, a fost nevoit să plece de la o înmormântare, după ce a fost huiduit de oameni. Motivul supărării sătenilor din Cernu a pornit de la „îndrăzneala” episcopului de a veni la tristul eveniment cu o limuzină Audi A8, scrie presa locală.
Mai mult, localnicii susţin că Preasfinţitul ar fi avut un motiv ascuns atunci când a venit să slujească la căpătâiul femeii decedate. Oamenii cred că, de fapt, acesta ar fi vrut să anunţe comunitatea că Irinel Andronache, preot la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Cernu de 13 ani, va fi înlocuit cu un altul.
„De când a venit în satul nostru, nu a ştiut decât să muncească. El a refăcut biserica şi la orice oră aveam nevoie de el, preotul era prezent”, a povestit un sătean. „Este preotul nostru şi nu va pleca niciodată de aici. Noi nu îl lăsăm să ne părăsească. Nu primim pe nimeni în loc!”, a adăugat altcineva.
În plus, preotul Andronache spune că nu a primit nici el nicio explicaţie legată de această decizie a superiorilor săi: „Nu mi s-a adus la cunoştinţă motivul pentru care trebuie să părăsesc această biserică. Nu există niciun argument pentru decizia înmânată de Arhiepiscopie. Vreau să ştiu şi eu motivul pentru care trebuie să plec, cu ce am deranjat”.
Toate aceste motive au făcut ca apariţia Preasfinţitului în mijlocul sătenilor, cu un automobil de lux, să stârnească o adevărată „revoltă”.
„Noi nu avem nici ce mânca, suntem nişte oameni săraci. De unde are Ioachim atâţia bani pentru o asemenea maşină? Ia şpăgi!”, l-a acuzat o localnică în vârstă de 68 de ani.
„Noi suntem necăjiţi. Aici trebuia să vină cu bicicleta”, a adăugat o altă femeie.
Potrivit sursei citate, pe lângă maşinile de lux înmatriculate pe Arhiepiscopie, Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul mai deţine în particular un Jeep Dodge, un Volkswagen Transporter şi un Citroen Xantia.
Autor: Adriana Stanca
Enervant e atunci ,cand d-au cu totii buluc ,la moaste .
Acolo este tot farmecul.Unde mai poate socializa romanul? 🙂
Pe timpuri erau cozile la alimentara, numai ca atunci plecam bine dispusi, cu toate ca aveam picioarele umflate de la stat in picioare, dar psihic eram ok. Imi aduc aminte ca rideam in permanenta…toata lumea spunea bancuri…aflam retete de prajituri, etc….si binenteles si cu sacosa plina. Acum astia pleaca un car de nervi si terminati fizic de la atita imbulzeala…daca mai e si frig sau cald..sunt gata.
Na, daca pe om nu-l duce capul sa inteleaga ca puterea este in el? E mai usor sa te rogi de altul ca sa se roage pentru tine, fie si niste oase, decit sa-ti cauti resursele in tine.