Prostituatele de altădată ale Constanței trebuiau să se îmbrace decent, să nu se arate la ferestrele caselor de prostituție, să aibă 10 prosoape curate, dar și irigator. De asemenea, nu era cuviincios să facă zgomot cu bărbații care le vizitau, așa cum aflăm din cronicele mondene.
La începutul secolului XX, orașul de la malul mării a avut trei mari case de prostituție, deschise pe străzile Cuza Vodă, Tache Ionescu și Bulevardul Ferdinand, așa cum ne povestește conf. univ. dr. Mărioara Cojoc. Niciodată nu duceau lipsă de clienți, în special vara, când activitatea în casele de toleranță era mult mai intensă. Era cunoscut faptul că, dacă plecai la băi sau la mare, te lăsai pradă amorului liber.
Activitatea de prostituție se desfășura după reguli bine stabilite. În anul 1879 a fost votat primul Regulament pentru Administrațiunea interioară a Comunei urbane Kustenge, denumirea dată de Imperiul Otoman orașului Constanța. Mai multe capitole se referă la prostituție.
Conform actului, doar femeile erau cele care aveau voie să deschidă o casă de prostituție, dar se obligau să înainteze în prealabil o cerere comisarului și medicului orașului și să declare locul unde o va deschide. Aceste case nu puteau funcționa în apropierea bisericilor, școlilor, grădinilor publice, hotelurilor, birturilor, cârciumilor, cafenelelor și restaurantelor.
Femeile trebuiau să își facă vizita medicală o dată pe săptămână, chiar dacă erau patroanele caselor de prostituție. De asemenea, acestea aveau obligația de a nu ieși la ferestrele caselor de prostituție, de a nu se îmbrăca indecent sau de a nu face zgomot cu bărbații care frecventau astfel de localuri.
Casele de prostituție nu puteau fi închise decât cu acordul primarului comunei.
600 de prostituate înscrise
În ziarul local „Marea Noastră“ se nota că în anul 1919, la Serviciul de Moravuri al Constanței, s-au înscris peste 600 de prostituate dar și așa-numitele „artiste de cabaret“, iar cinci ani mai târziu, casele de toleranță din centrul orașul, mai exact cele situate pe străzile Cuza Vodă, Tache Ionescu și Bulevardul Ferdinand, au devenit o reală problemă pentru locuitori.
Casa zgomotoasă
Cea mai zgomotoasă casă a fost, conform documentelor vremii, cea de pe strada Tache Ionescu. Ea aparținea unei unguroaice pe nume Eva Litman, ale cărei fete invitau non-stop bărbații înăuntrul casei. Acest deranj nu a durat foarte mult timp. Femeile au fost mutate de administrație pe străzile periferice ale orașului (Strada Ardealului și Strada Industriei).
În timp, problema prostituției a devenit una greu controlat. Administrația locală a luat măsuri dure. Consiliul de Igienă și Salubritate Publică a hotărât, în ședința din 26 martie 1930, că nimeni nu va mai profesa această meserie decât dacă posedă carnet de la o societate artistică recunoscută și nicio artistă nu va debuta decât dacă este înscrisă la Serviciul de Moravuri și are vizita medicală.
Carnet de prostituată cu fotografie
Prostituatele de stradă erau considerate femeile care aveau deja o cerere la Serviciul de Moravuri, însoțită de certificatul de naștere, buletinul și carnetul de prostituată cu fotografia.
Ele aveau voie să patruleze doar noaptea, individual, între orele 8.00 și 11.00. Conform regulamentului, femeile ușoare trebuiau să aibă „purtarea cuviincioasă și fără a scoate lumea pe stradă. Nu se vor deda la scandaluri în localuri publice, pe străzi și nici în casele lor. Nu pot purta uniforme școlare”, se arată în regulament.
Cine nu se conforma era trimis la casele de corecție. Iată cum arată textul legii: „Femeile ce nu sunt apte pentru prostituție, fie că au defecte organice în urma bolilor venerice ori tuberculoză, fie că sunt purtătoare cronice de genococi, ori au diferite vicii ca: alcolismul, cocainomania, morfinomania, eteromania și nu se lasă de prostituție, vor fi trimise la casele de corecție”.
Irigatorul, obligatoriu în recuzita unei prostituate
Orice prostituată era obligată „a avea un irigator cu canale uretrală și vaginală, săpun, lighean, zece prosoape curate, rufărie suficientă de corp și de pat în permanență, precum și apă caldă”.
În anul 1930, a fost adoptată o lege sanitară care scotea casele de prostituție în afara legii, dar îngăduia femeilor să se prostitueze pe cont propriu, cu condiția să fie sănătoase și să aibă vizita medicală.
