Criticii alarmati de dezastrul determinat de Ritalin, primesc acum sprijin
dintr-o cu totul alta parte: Saptamanalul german Der Spiegel a citat in
articolul pus pe coperta, din data de 2 februarie 2012, pe psihiatrul
american Leon Eisenberg, nascut in 1922 ca fiu al unor imigranti evrei rusi,
care a fost „tatal stiintific al ADHD” si care a spus, la varsta de 87 de
ani, cu sapte luni inainte de moartea sa, in ultimul sau interviu, urmatorul
lucru: „ADHD este un prim exemplu al unei boli fictive”.
Din anul 1968 – sunt deja mai mult de 40 de ani – „boala” lui Leon Eisenberg
a bantuit manualele de diagnosticare si statisticile, mai intai ca „reactie
hiperkinetica a
copilariei”, acum numita „ADHD”. Utilizarea medicatiei pentru ADHD a crescut
in Germania in doar optsprezece ani de la 34 kg (in 1993) la un nivel record
de nu mai putin de 1760 kg (in 2011) – ceea ce reprezinta o crestere de 51
ori in vanzari! In Statele Unite, fiecare al zecelea baiat de zece ani a
inghitit deja un medicament pt. ADHD ca o rutina zilnica. Si exista in
continuare tendinta de crestere.
Cand vine vorba de repertoriul – dovedit – folosit de Edward Bernays, tatal
propagandei, pentru a „vinde” Primul Razboi Mondial poporului sau, cu
ajutorul
psihanalizei unchiul sau si prin denaturarea stiintei si credintei in
stiinta, pentru a creste profiturile industriei… – ce spuneti despre a
investiga in folosul cui si-a directionat cercetarile stiintifice „tatal
stiintific al ADHD”? Cariera sa a avut o ascensiune extrem de brusca, si a
lui „boala fictiva” a condus la cele mai bune cresteri in vanzari. Dar, la
urma urmei, el a servit in „Comitetul pentru DSM V si ICD XII, Asociatia
Americana de Psihiatrie” intre 2006 si 2009. La urma urmei, Leon Eisenberg a
primit „Premiul Ruane pentru cercetare psihiatrica a copilului si
adolescentului. El a fost un lider in psihiatria copilului pentru mai mult
de 40 de ani, prin intermediul contributiei sale in studiile farmacologice,
in cercetare, predare si in politica sociala, ca si pentru teoriile sale
legate de autism si de medicina sociala „.
Si, la urma urmei, Eisenberg a fost un membru al Comitetului de Organizare
al Conferintei pentru Femei si Medicina, desfasurat in Bahamas, intre 29
noiembrie – 03 decembrie 2006, sub obladuirea Fundatiei Josiah Macy.
Fundatia Macy Josiah este cea care a organizat conferinte cu agentii de
informatii ai OSS, iar mai tarziu ai CIA, cum ar fi Gregory Bateson si Heinz
von Foerster, in timpul si mult dupa al doilea razboi mondial. Au realizat
astfel de grupuri marketingul pentru diagnosticarea cu ADHD in serviciul
pietei farmaceutice si au lansat pentru asta un val de propaganda si relatii
publice?
Aceasta este problema pe care psihologul american Lisa Cosgrove si altii au
investigat-o in studiile lor „Legaturi Financiare intre membri ai grupului
DSM-IV si Industria Farmaceutica”. Ei au descoperit ca: „Dintre cei 170 de
membri ai grupului DSM, un numar de 95 (56%) au avut una sau mai multe
asocieri financiare cu firme din industria farmaceutica. Deasemeni, toti
(100%) realizatorii studiilor „Tulburari de dispozitie” si „Schizofrenie si
alte tulburari psihotice” au avut legaturi financiare cu companiile de
medicamente. Conexiunile sunt deosebit de puternice in acele zone de
diagnosticare in care medicamentele sunt prima linie de tratament pentru
tulburari mintale.”
In urmatoarea editie a manualului, situatia este neschimbata: „Dintre cei
137 de membri ai comisiei DSM-V care au postat marturisiri revelatoare, 56%
au raportat legaturi cu industria – nici o imbunatatire fata de procentul
membrii DSM-IV.” „Insusi vocabularul psihiatriei este acum definit la toate
nivelurile de catre industria farmaceutica”, a declarat Dr. Irwin Savodnik,
un asistent clinic profesor de psihiatrie la Universitatea din California,
in Los Angeles.
Acest lucru este bine platit. Doar un exemplu: Directorul adjunct al
Unitatii Psihofarmacologice Pediatrice a Spitalului General din
Massachusetts si Profesor-asociat de psihiatrie la Soala Medicala Harvard a
avut „castiguri in valoare de 1 milion de dolari primite de la companiile de
medicamente intre anii 2000 si 2007”.
In orice caz, nimeni nu poate ocoli cu usurinta marturia celui recunoscut ca
tata al ADHD: „ADHD este un prim exemplu de o boala fictiva. ”
Sarcina psihologilor, educatorilor si medicilor nu este aceea de a pune
copiii sub „conducerea chimicalelor” din cauza ca intreaga societate nu se
poate ocupa de produsele teoriilor lor gresite despre om si cresterea
copiilor si in schimb ii predau pe copiii nostri pe mana pietei farmaceutice
libere. Sa ne intoarcem la aspectul de baza al psihologiei personale si al
educatiei: Copilul trebuie sa atinga un nivel de responsabilitate personala
si obiceiuri sanatoase prin indrumare de specialitate – si aceasta include
familia si scoala: In aceste domenii, copilul ar trebui sa fie capabil de a
se controla, de a se autoconduce. Aceasta constituie nucleul persoanei
umane.
