Alternanta democratică a puterii la alegerile din 1996 a fost, deopotrivă, benefică in unele planuri, dar si catastrofală in mai multe altele. Dacă in ceea ce priveste cei peste 17.000 de specialisti, ce urmau să ocupe, să “ desovietizeze si curete administratia publică de neocomunisti, agenti rusi si membri ai fostei Securităti”, faptele guvernelor Victor Ciorbea, Radu Vasile si Mugur Isarescu au fost dubitabile, indubitabilă a fost foamea de parvenire a mai multor noi figuri politice si inalti demnitari.
Ingrijorat, presedintele Emil Constantinescu a infiintat, cu mare tam-tam, un “ celebru” organism naţional de luptă împotriva corupţiei, denumit “Consiliul National de Actiune Impotriva Coruptiei – CNAICO”.
Ce a facut acest organism, ce mari performante a reusit? Cati mari corupti au fost trimisi in fata judecatii justitiei, ca urmare a rapoartelor anuale ale actiunii CNAICO, condus de catre fondatorul său? Citam din opera domnului Emil Constantinescu: ”(…) Actiunile impotriva coruptiei realizate de Administratia pe care am condus-o au facut obiectul unor rapoarte date publicitatii si preluate de toata mass-media, atat in tara, cat si in strainate(…) ( n.n. – parca era vorba de actiune practica la cel mai inalt nivel, nu de publicitate (…)Domnul Traian Basescu a fost trimis in judecata ca inculpat (…) intr-un dosar de mare coruptie(…) a intervenit in favoarea grupurilor de interese clientelare (…) a propulsat in functii de demnitate publica persoane dubioase (…)”
Doar atat a performat CNAICO ?! La umbra protectoare a CNAICO au inflorit operatiunile speciale de criminalitate organizate internationala “Tigareta” versus “Muscheta”, in care generali investiti cu increderea presedintelui au batut palma cu traficanti de arme si mari escroci internationali, e drept mai toti din rezerva unor structuri straine omoloage. Apoi, fondatorul CNAICO s-a declarat invins de… Securitate! Probabil, credem noi, de cei cativa “fosti” ai Securitatii oplositi la Palatul Cotroceni intr-un staff secret al consilierului prezidential pentru probleme de securitate nationala.
In timpul guvernarii lui Adrian Nastase au fost adoptate strategiile nationale anticoruptie I (2002-2004) si II din noiembrie 2004 (2005-2007), ultima reeditata de Monica Macovei in martie 2005.
Trecut-au anii… si fosta tintă a CNAICO, Traian Basescu , in postura de presedinte al Romaniei, cu prilejul paradei militare in cinstea Zilei Nationale, ii sare de la gestul protocolar al salutului (“datul mainii”) pe predecesorii sai in functie.
Dincolo de acest gest, asemenea lui Emil Constantinescu, Traian Basescu va continua, la randul sau, să institutionalizeze lupta impotriva coruptiei, manat de grija centralizarii si coordonarii personale a informatiilor secrete privind “inalta coruptie politica” si “proasta guvernare”.
O stire din dimineata zilei de marti, 17 septembrie a.c., a facut ocolul Romaniei si a spart frontierele blocajului informational privind vestile bune din si despre Romania: “Premierul V.V. Ponta a prezidat prima sedinta a “Grupului Interministerial Strategic pentru Combaterea Macrocriminalităţii”.
Cu acest prilej, premierul ne-a spus ca “(…) evaziunea fiscala este in crestere (…) după momentul creşterii TVA în 2010se încasează la buget doar jumătate din cât ar trebui.Fenomenul (…) evaziunii fiscale este extrem de grav şi poate dăuna dezvoltării noastră ca societate.”
Da… Aici recunoastem consilierea unuia cu care se spune (chiar in PSD ! ) ca V.V. Ponta a batut (si el!) palma. L-am vizat pe “ungurul” George Soros, exclus din “cunoscutele ecuatiei Rosia Montana” de alti “cosangvini”.
Din aceeasi “roza a vanturilor”, de peste Ocean, mai aflam: „Problemele politice şi economice ameninţă Guvernul Poloniei, stat care a fost izolat timp de mai mulţi ani de criza europeană. Patru zile de demonstraţii au culminat cu un protest de amploare ce a avut loc (14.09.2013) la Varşovia, participanţii criticând Guvernul pentru un management defectuos al economiei. ” Un apropo la ceea ce a inceput si se anunta si in Romania?
Si pentru ca “batutul in saua măgarului” sa fie si tradusa, analistul guru mondial serveste si un argument: “(..) în Republica Cehă, Guvernul premierului Petr Necas a căzut în luna iunie după o serie de scandaluri de corupţie şi încetinirea creşterii economice. (…) România a depăşit recent criza politică accentuată din 2012, care a condus la căderea a două guverne într-un singur an. (…) Criza europeană a determinat ca Polonia şi statele vecine din regiune să se confrunte cu o dilemă de politică externă. Pe de o parte, aceste ţări şi-au orientat politicile, după încheierea Războiului Rece, spre Uniunea Europeană şi NATO, ca un mijloc de protecţie împotriva Rusiei. Pe de altă parte, criza economică a subminat ‘farmecul’ politic şi economic al Europei Occidentale în contextul în care UE se abate de la agendele naţionale contradictorii. Astfel, unele state din regiune, precum Ungaria şi România, sunt deschise posibilităţii de a găsi un echilibru între statutul de ţară membră UE şi NATO şi existenţa unor legături economice relativ apropiate cu Rusia.”
Adjudecarea primatului controlului asupra “criminalitatii macroeconomice“ si fortarea cadrului institutional existent (deficitar, dar asa este formalizat legal) in materia coordonarii structurilor cu activitate de informatii secreta a fost marota tuturor premierilor predecesori. Si de aici li s-a si tras…
Marti, 17 septembrie a.c., in prima sedinta a “Grupului Interministerial Strategic pentru Combaterea Macrocriminalităţii”, fratii de loja si pacate Gabriel Oprea si Ilie Botos pareau a fi discreti, dar “la butoane”. La randul lor, cei chemati la ordine au creat “aparenta regulamentara” de soldati disciplinati in frontul de lupta deschis V.V. Ponta.
Sub protectia anonimatului surselor, am aflat si ce raspunsuri a primit V.V. Ponta din partea greilor structurilor speciale.
Premierului i s-ar fi reiterat ca a venit la guvernare cu cohorte flamande si puse pe spolierea bugetului, pentru a nu fi executati de camatarii care i-au imprumutat cu banii necesari obtinerii locurilor pe liste si a functiilor.
De asemenea, i s-a raportat ca bunastarea alesilor poporului si a inaltilor demnitari este la ani lumina distanta de modestele lor salarii asigurate din impozitele si taxele percepute de la o populatie cu tot mai putini contribuabili, dar tot mai multi alesi.
Unii raportori, mai indrazneti, au cutezat a-i spune ca evaziunea, sau economia gri, ori neagra, asigura nivelul unei aparente satisfaceri a nevoilor saracimii Romaniei, deoarece piata nefiscalizata le ofera produse cu preturi , cat de cat, accesibile.
“Campaniile electorale costa, iar prin pusculitele partidelor noastre, din coalitie, fluiera vantul “, ar fi aruncat-o, desigur in gluma, “ prim-vicele” inculpat pentru fraude electorale.
Nu in ultimul rand, ca greutate a cuvatului si importanta internationala a cooperarii in materie… premierul a mai aflat, sub prestare de juramant, sa nu divulge secretul lui Polichinelle, ca finantarea operatiunilor clandestine – de natura celor care nu pot fi mentionate in bugetul vreunui stat membru al O.N.U. – se realizeaza tot din marea evaziune. O evaziune pe al carei camp de bataie unii mor subit, iar altii dispar ori intra in programul de protectie a martorilor incomozi.
Cica unul mai mititel ca rang, intre cei chemati la Grupul Interministerial Strategic, altminteri omul cu painea noastra cea de toate zilele, ar fi remarcat sugubăt “ Cum dracu’ , dom’ prim-ministru, ieftinirăti painea cu 15 la suta, iar in buget apare un deficit de 85 la suta! Este adevarta ca 15 adunat cu 85 face o suta, deci socoteala dumneavoastra este exacta, va iese suta la suta !”.
In loc de concluzie:
Fiecare alternanta “democratica” de putere a ijlocuit imbuibatii regimului anterior si i-a pus pe jaf national pe cei nou-veniti.
Cu timpul, acest hazard electoral a fost acaparat de clanurile politice. Initial, familii politice de partid, apoi clanuri transpartinice.
Coruptia practicata de aceste clanuri politice transpartinice a transgresat frontierele si a impus si controlul asupra sistemelor nationale de lupta impotriva coruptiei. Ba, chiar mai mult, impun pana si organigrama structurilor speciale secrete de combatere a coruptiei.
Asta, ca supliment la mesajele puse in gura “primilor oameni politici ai tarii”, pentru a ne transmite mesajele dihoniei si dezbinarii. Altfel, ce-am cauta noi in jocurile facute de Soros, Paulson, Kaplan si Steinmetz?!
