Norvegia, este printre putinele tari care, nu numai ca nu are probleme financiare, dar acolo politicienii sint alesi dupa solutiile pe care le gasesc pentru a investii surplusul de bani pe care il detin. Ei au in acest moment, o economie supraincalzita de fonduri in abundenta si sint constienti ca situatia nu va merge la nesfirsit.
Venitul norvegienilor, ramas dupa cheltuielile bazale (disposable income), a crescut cu 3,8% pe an, in perioada 2008 -2012, comparind cu o crestere la nivel OECD de sub 0,8%. Pretul caselor a crescut in Norvegia cu peste 6%, numai anul trecut. Muncitorii norvegieni sint de doua ori mai scumpi decit oricare dintre vecinii lor din UE.
Guvernul norvegian ia in calcul “sindromul olandez”, datorita faptului ca economia a devenit dependenta de un sector petrolier, iar preturile sint practic adaptate acestui sector si lucratorii din alte sectoare se simt dezavantajati si oricind se poate declansa un dezechilibru social de proportii.
Ceea ce este foarte interesant la economia norvegiana, este faptul ca, guvernul lor a constituit un fond urias la dispozitie, pentru investitii, care sa reprezinte un tampon in eventualitatea unei caderi a pietei si necesitatea restructurarii economiei lor.
Fondul se numeste Government Pension Fund Global, care nu are nici o legatura cu fondul de pensii ci este un Oil Fund, practic norvegienii stiindu-l sub aceasta denumire. Este cel mai mare fond suveran de investitii la dispozitia unui guvern, in vederea investirii lui in afara tarii, in valoare curenta de peste 760 miliarde de dolari si se preconizeaza a fi de peste 1.100 miliarde de dolari pina in 2020. Acest fond norvegian, la dispozitia guvernului, detine o medie de 2,5% din fiecare companie mare din UE, care este listata la bursa.
Cu alte cuvinte, prin intermediul acestui fond, Norvegia este un mare investitor si un actionar in cele mai multe companii de talie internationala din UE si de pe glob, cum ar fi Royal Dutch Shell, HSBC sau Apple, dar are peste 9% din actiuni la BlackRock, cel mai mare fond de investitii din lume.
Acest fond, este coordonat zi de zi de catre Banca Centrala Norvegiei, pentru ca el sa nu fie implicat in tranzactii de armament sau munca fortata a copiilor din lumea a treia sau din tarile in curs de dezvoltare. Situatia lui este publicata permanent in documentele ce pot fi accesate de orice norvegian.
In ultima perioada, guvernul nou investit in Norvegia a luat decizia de a fi mai activ cu acest fond pe piata internationala, dind o atentie sporita companiile unde fondul a investit peste 1 miliard de dolari sau peste 5% din actiuni.
In acest fel, fondul a decis ca, in cadrul acestor companii, sa puna directori norvegieni sau personal in conducerea companiilor, cum ar fi cazul lui Volvo Group. Fondul urmareste ca acele companii la care este actionar majoritar, sa adopte o conduita etica favorabila in tarile unde au investitii.
Este fondul prea mare? Este intrebarea pe care si-o pun multi norvegieni, care cred ca activitatea lui pe piata este destul de rigida. Primul Ministru norvegian, doamna Soldberg a sugerat in ultima perioada, o impratire a fondului in citeva parti distincte, ca investitii, pentru a diversifica activitatea lui si pentru a crea siguranta investitiilor si returnarii unui profit corespunzator.
In acelasi timp, Partidul Progresist, de stinga, doreste ca o parte a fondului sa fie utilizat pentru crearea de infrastructura in Norvegia si repararea drumurilor. Se pare ca pina la urma s-a optat ca acest fond sa fie investit in tarile in curs de dezvoltare, cum este si Romania, prin intermediul unor ONG-uri.
Fondul aplica o dobinda medie de 3,2% pe an, dar exista si exceptii, in care dobinda sau mai bine zis profitul pe care il solicita norvegienii, este mai mic.
Romania in schimb ia de FMI bani, cu 7,12% pe an pentru termene scurte si cu 12,14% pentru termene lungi. Va dati seama ce diferenta trebuie sa plateasca poporul roman, numai pentru ca vestul Europei este particpant majoritar la acest fond, FMI, al distrugerii, in conditiile in care ar gasii fonduri pe piata internationala, care sa ne ofere bani si sa nu ne puna conditii devastatoare pentru economie.
Acest fond norvegian este disprus sa ofere o dobinda chiar mai mica decit un alt urias fond mondial si anume Temasek, din Singapore, care ofera bani pe piata internationala de capital cu o rata a dobinzii de sub 4%.
Este drept ca politica fondului norvegian este axata pe imprumuturi pentru companii de stat intr-o oarecare masura, pe care noi le-am distrus si nici macar nu mai exista ,nici cel putin privatizate. In acelasi timp, fondul are in vedere proiecte majore de infrastructura din tarile in curs de dezvoltare. In momentul de fata, fondul norvegian face fata unor critici acerbe, pentru ca este indreptat catre companii petroliere in proportie de 10% si spre companii care polueaza major mediul inconjurator al unor tari.
Dar acest fond poate fi accesat de Romania prin discutii directe cu guvernul Norvegian, in afara UE si poate deveni o sursa reala de finantare a unor proiecte majore si extrem de importante pentru tara.
De ce nu doresc cei ce conduc Romania sa intre in tratative cu norvegieni pentru accesarea unor sume din acest fond?
Pentru ca nu li se da comision si nu li se garanteaza pozitiile politice, din care sa fure propriul popor. Cei din UE au nevoie sa duca la supunere totala guvernul Romaniei si sa duca tara permanent in pozitia in care doresc ei si grupul care face bani si indatoreaza tara noastra.
Este o rusine de nedescris ceea ce se intimpla in tara in vazul a milioane de romani care nu inteleg ce se intimpla si aclama prin bai de multime, un prim ministru total debusolat si lipsit de orice cunostiinte in domeniu si un presedinte tradator de tara, care nu face altceva decit sa isi vinda tara, pentru ca el sa stea in jilt si sa faca fel de fel de jocuri de culise prostesti.
Solutii sint, dar cine sa le acceseze si de ce, pentru ca sistemul capitalist le permite furatul intr-un mod simplu si nu au de ce sa isi complice viata…. dar poporul sufera si va suferii si mai mult, iar cind se va trezi, s-ar putea sa fie tirziu si sa vina o alta etapa de suferinta.
Adrian Cosereanuhttp://www.alternativaromaniei.com/
