Tao Yuanming a fost un poet din antichitatea chineză, cunoscut nu numai pentru poeziile sale frumoase, ci şi pentru că a fost un om foarte corect.
Tao s-a născut în 365 şi a fost unul din primii poeţi idilici din China. A trăit într-o perioadă de schimbare a dinastiilor şi de frământări sociale. În toamna anului 405, pentru a asigura existenţa familiei sale, a acceptat postul de căpetenie a ţinutului Pengze din imediata apropiere a casei părinteşti. În iarna acelui an, a sosit în inspecţie în ţinutul său un dregător, un om incult şi arogant. Odată ajuns la hotarul ţinutului, acesta l-a anunţat pe Tao să i se înfăţişeze pe dată. Deşi nemulţumit, Tao a fost nevoit să plece imdiat. Sfetnicul său i-a atras însă atenţia: „Dacă vă prezentaţi în faţa acestui dregător, să vă schimbaţi hainele şi să vă arătaţi modest şi cuviincios. Altfel, vă va vorbi de rău în faţa celor de sus. ”
Tao, om corect şi cu demnitate, nu s-a mai putut stăpâni. A oftat adânc şi a spus: ”Decât să-mi îndoi şalele în faţa unui om atât de slab pentru o simbrie de mizerie, mai bine să mor de foame”. Şi-a prezentat imediat demisia din postul de căpetenie pe care îl ocupase numai 80 de zile şi s-a întors acasă.
Retras din viaţa politică, Tao şi-a găsit refugiul în satul natal. Lucra pământul şi scria poezii despre viaţa şi truda ţăranilor, despre frumoasele peisaje de la ţară.
La bătrâneţe, Tao Yuanming a trăit în sărăcie. După un foc care i-a mistuit proape întreaga agoniseală, a dus-o şi mai greu. La vârsta de 63 de ani, Tao a încetat din viaţă.
Tao Yuanming a lăsat posterităţii numeroase poezii idilice inspirate de propria experienţă, precum şi un mare număr de eseuri valoroase. În cel intitulat „Pe plaiul florilor de piersic”, el a descris o societate utopică fără schimbări de dinastii, sau frământări sociale, fără bir şi clacă, în care norodul duce o viaţă bogată şi armonioasă. Farmecul acestei creaţii nemuritoare, scrise în alese cuvinte, a făcut ca „Plaiul florilor de piersic” să devină sinonim cu expresia „ţara ideală, fără griji”.
Povestirea despre Tao care nu avrut să-şi îndoaie şalele pentru o plată de mizerie a avut o mare influenţă asupra intelectualităţii chineze. De multe ori când cineva nu acceptă recompense materiale în dauna integrităţii sale morale, spune: Nu-mi îndoi şalele pentru o plată de mizerie.
