Amatorii de explorări speologice au la dispoziţie pe raza judeţului Alba cea mai ramificată peşteră din Europa, cel mai mare şi adânc lac subteran din România, cel mai mare dom stalagmitic sau cel mai adânc sifon din ţara noastră, toate situate în Munţii Apuseni, despre care specialiştii susţin că ocupă primul loc pe continent ca relief carstic, motiv pentru care li se mai spune şi Ţara de Piatră.
Cuprinse în Parcul Naţional Apuseni, în Alba se află cel mai mare gheţar de peşteră, la Scărişoara, cea mai mare intrare de peşteră – Coiba Mare, cea mai ramificată peşteră – Hodobana, cel mai mare lac suteran – Peşterea de sub Zgurăşti.
În Alba se găseşte şi Huda lui Papară, cea mai lungă, mai denivelată, mai dificilă, având cea mai mare sală, cu cel mai lung curs subteran din ţară şi cea mai mare populaţie de lilieci din Europa.
Cel mai important obiectiv turistic speologic din Apuseni îl reprezintă complexul carstic “Peştera Gheţarul Scărişoara – Avenul din Şesuri – Avenul Pojarul Poliţiei- Izbucul Coteţul Dobreştilor”.
Cu o lungime de peste 5 kilometri, complexul include prima peşteră declarată “monument al naturii” în România, în anul 1938, Gheţarul de la Scărişoara.
Cel mai important obiectiv turistic natural din judeţul Alba, Gheţarul de la Scărişoara este vizitat anual de zeci de mii de turişti, români şi străini. Electrificată în urmă cu peste un deceniu, peştera beneficiază de anul trecut de iluminare cu leduri.
Primele menţionări despre Gheţarul Scărişoara ca obiectiv turistic au fost făcute în 1847 şi 1857, unde se arată echiparea cu scări de lemn a avenului de intrare în gheţar. Acest lucru dovedeşte că gheţarul era cunoscut şi explorat de moţi, care utilizau gheaţa şi apa din această zonă secetoasă cu mult timp înaintea primilor vizitatori.
Primele observaţii ştiinţifice în legătură cu această peşteră au fost publicate în 1861 de geologul Karl Peters. Prima hartă a peşterii a fost publicată de geograful Adolf Schmidl, în 1863. Primul studiu monografic a fost publicat în 1927 de Emil Racoviţă, cercetătorul român care a întemeiat, în 1907, biospeologia ca ştiinţă (studiul animalelor ce trăiesc în peşteră).
Peştera are trei intrări şi se află la o altitudine de 1.165 de metri faţă de nivelul mării. Are o lungime de peste 700 de metri şi o diferenţă de nivel de 105 metri.
Traseul turistic este format dintr-un aven (puţ vertical) adânc de peste 50 de metri şi un diametru de 50 de metri, echipat cu scări metalice. La baza acestei coborâri se află ”Sala Mare”, al cărei planşeu este ocupat de un bloc de gheaţă cu un volum de peste 100.000 de metri cubi, ce are o grosime maximă de 36 de metri, şi ale cărui straturi de la bază au între 2.000 şi 3.500 de ani vechime.
Parcursul turistic de pe blocul de gheaţă se face pe podeţe de lemn. Din capătul nord-vestic al “Sălii Mari”, de pe un balcon al Sălii ”Biserica”, se pot admira cele peste 100 de formaţiuni stalagmitice perene de gheaţă.
Din ”Sala Mare”, între blocul de gheaţă şi peretele de calcar, se formează deschideri verticale numite rimae, precum şi cele două rezervaţii ştiinţifice, ”Rezervaţia Mare” şi ”Rezervaţia Mică”, în care se poate intra numai pentru scopuri ştiinţifice, cu autorizaţie de la Institutul de Speologie ”Emil Racoviţă”.
Gheţarul de la Scărişoara adăposteşte cel mai mare depozit de gheaţă fosil din România, format în urmă cu peste trei milenii şi jumătate.
Blocul de gheaţă de la Scărişoara are, potrivit unor sondaje efectuate cu ajutorul unui radar pentru a se vedea care este structura gheţii în profunzime, grosimi între 11 şi 36 de metri.
În gheţar trăiesc lilieci, gândăcei de doi-trei milimetri, numiţi Pholeuon prozerpinae glaciale, iar din sedimentul ”Rezervaţiei Mari” a fost dezgropat un schelet de Rupicapra (strămoşul caprei).
Izbucul Coteţul Dobreştilor este cel de-al doilea sifon ca adâncime din ţara noastră, 75,6 metri, primul fiind tot în Apuseni, la Peştera Hodobana – 84 de metri.
Avenul Pojarul Poliţiei este una dintre peşterile româneşti de valoare mondială, legată subteran de Gheţarul Scărişoara. Cuprinde săli mari, culoare înguste, coloane, stalactite, stalagmite, dar şi lacuri temporare.
Complexul carstic “Coiba Mică – Coiba Mare – Hodobana – Izbucul Tăuzului” are o lungime de peste 25 de kilometri şi include cea mai ramificată peşteră din Europa şi cel mai adânc sifon din România.
Galeriile peşterii Hodobana totalizează peste 22 de kilometri. Peştera e greu accesibilă şi poate fi explorată exclusiv de către specialişti experimentaţi şi dotaţi tehnic corespunzător.
Izbucul Tăuzului oferă cel mai adânc pasaj subacvatic din ţara noastră, minus 85 de metri, în care doar scafandrii se pot aventura.
Coiba Mare are un interior spectaculos, cu o lungime de 4.447 de metri, o intrare înaltă de 47 de metri şi lată de 74 de metri, fiind cea mai mare din România. Coiba Mică, lungă de doar 270 de metri, este o peşteră îngustă şi cu parcurs sinuos.
Cel mai mare şi adânc lac subteran din ţara noastră, cu peste 12 metri adâncime şi peste 7.000 de metri cubi de apă, se află în peştera Zgurăşti, obiectiv natural protejat situat pe raza comunei Bistra. Primele explorări ale peşterii, cunoscută şi sub denumirea de Gheţarul de la Zgurăşti, datează din anii 1920 şi aparţin lui Emil Racoviţă şi unor speologi francezi. Peştera are un sistem carstic de peste cinci kilometri lungime.
Este o peşteră de categoria A, accesul fiind astfel posibil doar pe baza aprobării obţinute de la Comisia Monumentelor Naturii şi, ulterior, de la Parcul Natural Apuseni. Este recomandată exclusiv turiştilor cu experienţă în explorări, fiind necesare cunoştinţe tehnice de coborâre pe verticală.
Peştera adăposteşte numeroase săli, cum ar fi Sala Prăbuşirilor, impresionantă prin mulţimea blocurilor de rocă de dimensiuni de până la câţiva metri cubi, Sala de Mese, Sala Lacului sau Sala Speranţei, podeaua acesteia fiind tapetată cu argilă peste care s-au dezvoltat formaţiuni stalagmitice de până la 2,5 metri înălţime. O altă Sală este cea a Nuferilor, în care se întâlnesc stalagmite-lumânare şi “nuferi”- formaţiuni din monocristale de calcit.
Prin Galeria Lacului Lung, de 75 de metri lungime, se ajunge în Sala Templului Prăbuşit, unde blocurile de dimensiuni de câţiva metri cubi atestă perioade succesive de prăbuşire a tavanului.
Peştera Zgurăşti are statut de peşteră ocrotită şi se află în custodia Asociaţiei Speologice “Sfinx” din Gîrda.
La circa o sută de metri distanţă se află Peştera lui Ionele, al cărui nume vine, potrivit legendelor, de la un haiduc. Portalul peşterii este înalt de 17 metri şi lat de 12 metri, iar în interior ajunge la o lungime de 60 de metri şi o înălţime de 15 metri.
Tot în Apuseni se află şi cea mai adâncă peşteră subacvatică din România, Izbucul Tăuzului – peste 84 de metri.
Cel mai mare dom stalagmitic din România, în înălţime de peste zece metri, este adăpostit de “Peştera Dârninii-Izbucul Mătişeşti”, un sistem carstic de peste cinci kilometri lungime.
La graniţa cu judeţul Bihor se află Gheţarul de la Vârtop, în sudul Platoului Padiş, obiectiv recomandat exclusiv turiştilor cu experienţă în explorarea peşterilor. Este o peşteră de categoria B, în care accesul este posibil numai pe baza unei aprobări acordate de Parcul Natural Apuseni.
Gheţarul se mai numeşte şi Peştera Minunată, fiind una din cele mai atrăgătoare din Europa de Est. Aici au fost găsite urme de picior, împietrite, vechi de 62.000 de ani, aparţinând unor oameni de Neanderthal.
Peştera Huda lui Papară, aflată pe teritoriul satului Sub Piatră, comuna Sălciua, judeţul Alba, în partea de nord-vest a Munţilor Trascăului, este o străpungere hidrologică a fâşiei de calcare din extremitatea vestică a Masivului Bedeleu.
Este una dintre cele mai interesante peşteri din Munţii Apuseni, care se remarcă prin superlativele sale. Aici hibernează cea mai mare colonie de lilieci din Europa, circa 84.000 de indivizi din nouă specii.
Huda lui Papară este cea mai lungă, mai dificilă şi mai denivelată peşteră din ţară. De asemenea, are cea mai mare sală, cea mai înaltă galerie, cel mai lung curs subteran şi cea mai mare cascadă din ţara noastră.
Peştera a fost declarată rezervaţie speologică.
Potrivit legendei, Huda lui Papară a fost refugiul lui Zamolxis, de unde şi numele peşterii, ‘Peştera stăpânului’.
Este una dintre puţinele peşteri din Europa de Est cu zone de acumulare de aer cald, de maxim 20 de grade Celsius.
Faima peşterilor din Apuseni este binecunoscută, acestea fiind explorate ca atare nu numai de speologi români, ci şi din străinătate.(Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)
