Istoria civilizaţiei europene este plină de momente de glorie, dar şi de durere, a conflictului dintre două concepţii diferite, dintre două puteri diferite, occident şi răsărit, Creştinism şi Islam. Aceste conflicte s-au derulat pe întreg parcursul evului mediu, iar perioada renaşterii nu a scăpat nici ea de dorinţa de dominaţie a unui imperiu condus de mahomedani. Mahomedanii au încercat de nenumărate ori să intre în Europa şi să impună credinţa islamică, dar de fiecare dată s-au lovit de mari lideri europeni, sau de coaliţii creştine. S-au lovit de un Carol cel Mare, de un Ştefan cel Mare şi Sfânt, de un Sobieski, s-au lovit de un ordin maltez, de o bătălie la Lepanto, la Viena, şi au fost trimişi înapoi de unde au venit. Dar situaţia s-a schimbat şi astăzi… astăzi nu se mai lovesc decât de câţiva tineri care au rămas puternici în credinţa lor.
Trăim într-o epocă de întuneric în care Europa şi-a pierdut credinţa, spiritul războinic şi a devenit o sclavă a corectitudinii politice. Am uitat cine suntem, de unde venim şi care este scopul nostru orânduit de Dumnezeu, iar acest lucru ne-a adus pe cap din nou vechea şi eterna problemă islamică. Pe zi ce trece continentul european se umple de imigranţi musulmani şi foarte mulţi europeni încep să se convertească la această religie orientală datorită exoticului pe care-l oferă şi datorită faptului că înainte mulţi dintre ei n-au avut o credinţă tare în propria religie creştină. Din perspectiva mea ca şi creştin această răspândire a islamului pe teritoriul Europei reprezintă o problemă spirituală majoră, dar din perspectiva mea ca om această islamizare reprezintă şi o primejdie pentru viaţa oricărui cetăţean şi pentru stabilitatea continentului european.
Religia islamică nu a fost niciodată cunocută pentru dragostea ei de pace, şi cu atât mai puţin exponenţii ei. Din contră, islamul s-a întemeiat pe conflict, pe cucerirea altor popoare şi pe impunerea islamului peste popoarele cucerite. Să nu uităm că arabii au atacat cetatea bizantină, şi creştină, a Ierusalimului abia după apariţia islamului. Abia după apariţia islamului au pornit atacuri masive împotriva Europei creştine şi a Imperiului Bizantin, atacuri care au fost oprite pentru scurtă durată doar prin răspunsul energic al occidentului, răspuns cunoscut astăzi sub denumirea de cruciadă. Dar această atitudine plină de ură a mahomedanilor a rămas până astăzi. Islamul promovează impunerea sa prin violenţă şi mahomedanii ”ortodocşi” sunt adepţi ai acestui curent, în timp ce doar o minoritate moderată ”neortodoxă” se împotriveşte. Într-un astfel de context dezvoltarea islamului pe teritoriul Europei reprezintă un pericol major pentru viaţa oricărui cetăţean care nu se raportează la credinţa islamică, un pericol reprezentat prin fundamentalismul islamic.
Această primejdie a fundamentalismului islamic se dezvoltă în fiecare zi. Se aseamănă foarte mult cu o bombă cu ceas care ticăie şi pe care o civilizaţie întreagă o ignoră. Fundamentaliştii, reprezentând majoritatea aderenţilor la credinţa islamică, fac proteste în care urlă cât pot de tare că Islamul trebuie să cucerească lumea. Tot ei urmăresc impunerea legii islamice, Sharia, pe teritoriul statelor europene. Foarte des trimit ameninţări cu moartea celor care sfidează memoria lui Mahomed, iar asta e doar latura moderată a fundamentalismului islamic. Dacă se supără, cum fac adeseori, o să auzim ”Allah Akbar” şi o să vedem o explozie masivă prin apropiere. Bine-nţeles, asta dacă nu sunt ocupaţi să-şi lovească propriile neveste zi de zi pentru că nu sunt suficient de supuse, dacă nu sunt ocupaţi să-şi forţeze fiicele să-şi ascundă trupul în nişte cârpe care le aseamănă cu imaginea populară a morţii, dacă nu sunt ocupaţi cu tăierea mâinilor unui hoţ după ”minunata” lege islamică, dacă nu sunt ocupaţi cu dărâmarea barurilor şi teraselor pentru că proprietarii îndrăznesc să vândă alcool…
Şi totuşi sunt toleraţi şi chiar promovaţi pe teritoriul european şi în fiecare zi îşi fac noi adepţi. Din păcate am avut şi eu şansa, sau neşansa, să cunosc astfel de adepţi pe teritoriul României, unul dintre ei visându-se luptător pentru libertate împotriva tiraniei occidentale, dar toţi m-au convins de instabilitatea lor psihică şi toţi visau să vadă execuţii publice pe stradă. Cred că toţi ar fi în stare să detoneze nişte bombe pe la biserici sau sinagogi, pe la unităţi militare sau puncte de atracţie turistică dacă li se va cere… Cu asemenea specimene cât de sigur este continentul european în momentul de faţă ? Nu prea sigur. Fiecare nou convertit la islam poate fi un potenţial terorist, fiecare imigrant mahomedan poate fi un potenţial terorist sau recrutor de terorişti. Simpla expansiune a islamului pe teritoriul european este un pericol pentru viaţa omului simplu astăzi la fel cum a fost şi în evul mediu, o epocă în care islamul se regăseşte încă.
Întregul occident este afectat de acest cancer lăsat să se dezvolte pentru numele corectitudinii politice, iar cancerul care afectează occidentul s-a implantat şi pe teritoriul României. Deşi în momentul de faţă islamul nu reprezintă o problemă majoră această religie a urii, căci asta promovează, adună tot mai mulţi aderenţi uşor influenţabili care pot fi teroriştii de mâine. Într-un astfel de context nu mă miră şi nici nu mă deranjează faptul că SRI-ul mai ridică şi mai aruncă din ţară câte un imigrant de prin orient care postează pe pagina de facebook numai propagandă musulmană. Din contră, e o atitudine bună şi lăudabilă, o atitudine preventivă ca să nu ajungem şi noi în situaţia occidentului unde mahomedanii se adună pe stradă, fac rugăciuni publice urmate de proteste în care-şi manifesta dorinţa de a distruge Creştinătatea şi a impune legea islamică. Dar din păcat nu-i destul…
Această religie a urii, această religie a diavolului, a dezbinării, trebuie combătută făţiş şi fără nici un fel de timiditate. Combătută în lumea ascunsă, de serviciile de informaţii, combătută în stradă şi în politică, dar mai ales spiritual pentru a diminua numărul aderenţilor la o religie care ameninţă viaţa în sine. Iar Dumnezeu ne arată cum trebuie să vedem islamul, ne arată că trebuie să-l combatem. Sfânta Scriptură ne vorbeşte despre apariţia islamului şi despre nebunia lui Mohamed. În epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel găsim un pasaj legat de primirea unei alte evanghelii : ”Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!”. Acest pasaj poate fi interpretat în multe feluri, dar ştim că Mohamed a primit noua sa ”evanghelie”, Coranul, de la un ”Arhanghelul Gavriil” ( mai degrabă lucifer ), deci Sfântul Apostol Pavel a prevăzut apariţia islamului şi ne-a arătat cum trebuie să fie această religie pentru noi: ANATEMA!
Nu există adevăr în islam, nu există dragoste şi nici pace, fiindcă conform învăţăturii lor de credinţă pacea nu poate fi instaurată decât atunci când lumea se va afla sub semnul islamului, cu alte cuvinte sub spurcata semilună. Fiecare imigrant mahomedan sau convertit la această religie doreşte realizarea aceastui vis şi fiecare dintre ei este un potenţial terorist sau un potenţial agent pentru un stat islamic, de pildă Turcia. Trebuie să fim vigilenţi şi să nu ignorăm riscul pe care dezvoltarea islamului, implicit a fundamentalismului islamic, îl reprezintă pentru civilizaţia noastră europeană, creştină şi pentru neamul nostru românesc. Islamul este un pericol iminent pentru pacea şi buna aşezare a întregii lumi, pentru viaţa fiecărui om de altă credinţă, cât şi un pericol strategic pentru securitatea naţională a oricărui stat unde această nebunie prinde rădăcini. Sunt musulmani buni, fără doar şi poate, dar aceia sunt moderaţi, sunt o minoritate şi din perspectiva islamului nu sunt drepţi în credinţa lor. De aceea ei nu sunt reprezentativi pentru islam, în schimb fundamentaliştii sunt, iar prin ei pericolul terorist.
Ce trebuie să facem ? Să regăsim în noi spiritul rămas de la cei care au înfruntat islamul. Să ne regăsim credinţa creştină şi spiritul patriotic, naţionalist. Să stăm puternici împotriva tăvălugului islamic la fel cum au stat cei dinaintea noastră. Nu mai putem lupta cu armele, trăim alte vremuri, dar putem şi trebuie să luptăm cu credinţa şi cu informaţia, pe câmpurile de luptă moderne. Orice luptă împotriva fundamentalismului islamic este sortită eşecului cât timp nu este ghidată de o putere mai mare, o putere spirituală. Materialismul şi secularismul nu pot înfrânge islamul, Creştinismul poate. Să regăsim această forţă pierdută şi să ne eliberăm patria şi continentul de plaga islamului la fel ca în trecut. Carol cel Mare a câştigat odată bătălia de la Tours şi a oprit avansul islamului în Europa, Ştefan cel Mare a procedat în acelaşi fel la Vaslui. Noi suntem chemaţi să câştigăm la Tours-ul şi Vaslului zilelor noastre şi să ne asigurăm că ziua de mâine va fi una sigură pentru fiecare om care nu crede în ”cuvântul profetului”, că ziua de mâine va fi o zi a Europei libere şi creştine, fără secularismul şi materialismul zilelor noastre, dar şi fără fundamentalismul islamic. DeAlexandru Suditoiuhttp://www.frontpress.ro/
