Gresit…suntem destui de putini, in marea masa dintre cei importati din restul tarii, dar ne iubim orasul si am vrea fooooarte mult sa fie asa cum a fost pana in 1989. Numai ca…..
Îmi este clar că bucureştenii îşi urăsc oraşul, sunt într-adevăr doar nişte simpli locuitori. Mânaţi în Bucureşti de motive economice, ei sau părinţii lor, bucureştenii de azi nu mai au nici o legătură cu acest oraş. În jumătate de secol a dispărut şi numele adevărat al oraşului: „Bucureştiul”, o formă ciudată care aruncă la gunoi povestea ciobanului Bucur. „Bucureştii”, târgul oamenilor lui Bucur şi comunitatea sa au dispărut.
Mă fascinează ura bucureştenilor de azi faţă de Bucureşti. Au venit aici să câştige bani şi privesc cu dispreţ locul unde fac asta. Bucureştenii respectă prea puţine reguli de convieţuire în comun, nu-i interesează istoria clădirilor pe lângă care trec grăbiţi, nu au nici un fel de legătură cu autorităţile locale în afară de o ură constantă. Au cam dispărut bucureştenii care apucaseră să îşi petreacă o parte din copilărie sau adolescenţă în perioada interbelică, au dispărut acei bucureşteni politicoşi în orice situaţie, calmi şi în acelaşi timp neîncrezători, gata să întâmpine orice veste proastă cu o ironie. Bucureştenii de azi au bunicii „la ţară” şi trăiesc cu nostalgia locurilor de unde au plecat.
La fel şi administratorii oraşului, nişte zapcii şi arendaşi fără nici o legătură cu locul pe care îl administrează. Bucureştii sau transformat într-o metropolă alcătuită dintr-un amestec de dezrădăcinaţi. Istoria locului păstrată în oameni şi prin oameni a dispărut o dată cu purtătorii ei.
