Am purces pe caniculă spre celebrul castel al Reginei Maria de la Balcic. Şoseaua ce se prelingea ca un şarpe pe malul Mării Negre duce direct la intrarea din partea de sud a oraşului Balcic unde este…Grădina Botanică. În ura lor faţă de România şi români, autorităţile bulgare au pus indicatoare rutiere numai în chirilică şi engleză din care aflăm că ne îndreptăm spre … Grădina Botanică din Balcic, nu spre castelul Reginei României. Sigur că activiştii comunişti bulgari nu puteau în anii 50 să redirecţioneze bani publici către un castel al Regelui României, aşa că au transformat superbele grădini ale Reginei Maria în Grădină Botanică, având pretextul de a întreţine cât de cât reşedinţa regală.
Grădina Botanică aparţine din 1955 Universităţii din Sofia. Nicăieri nu se vede vreo pancardă să anunţe turiştii că urmează să vizităm un castel al Regatului României. Miile de turişti ruşi, care vizitează domeniul regal de la Balcic, şi câteva sute de englezi, nemţi şi francezi pe zi, li se spune într-o engleză proastă că vizitează un castel al Reginei Maria de…nicăieri. Balcicul este folosit turistic de către bulgari, aducând bani mulţi autorităţilor locale, dar se evită să se evidenţieze originea românească a acestuia. Bulgarii sunt foarte şmecheri, ei te pun să plăteşti de două ori intrarea la castel şi grădină. Sub pretextul că vizitezi Grădina Botanică îţi mai cer bani pe bilet şi când vizitezi interiorul castelului Reginei Maria.
Dincolo de aceste supărări bulgăreşti şi răutăţi ale unui popor mic şi pe nedrept proprietar peste un domeniu românesc furat la 7 septembrie 1940, în urma Tratatului de la Craiova, Balcicul este magic şi înţelegi de ce a fost locul de întâlnire a boemei artistice româneşti interbelice şi al pictorilor români. Clima cu influenţe de tip mediteranean, deoarece curenţii calzi din Marea Marmara se opresc în Capul Caliacra, face ca la Balcic vara să se prelungească până la sfârşitul lunii septembrie. În jurnalul Reginei Maria aflăm că făcea băi în mare până la începutul lunii octombrie. La Balcic cresc portocali, ficuşi, măslini, magnolii, migdali, smochini şi lămâi sub protecţia grădinarilor. Clima blândă a făcut-o pe Regina Maria să aleagă Balcicul ca reşedinţa sa de suflet. La Balcic se varsă izvoare limpezi din munte direct în marea albastră. Regina Maria a construit conacul său îmbinând stilul italian cu cel turcesc, cu minarete. Arhitectura e unică la Marea Neagră. Castelul e simplu şi auster. Pereţii sunt văruiţi în alb. Regina Maria şi-a construit un vast salon cu dormitor în care geamurile mari se deschideau înspre Marea Neagră de o culoare unică la Balcic. Regina şi-a construit un tron de piatră pe malul mării lângă un plop bătrân de pe care privea marea ore întregi. În 1924, Regina Maria vizita Balcicul pentru a doua oară, la insistenţele pictorului Alexandru Satmari. Acesta cunoştea bine zona, deoarece Balcicul era vizitat în aceea perioadă de cei mai mulţi şi importanţi pictori ai timpului. Un an mai târziu începea construcţia domeniului de la Balcic, Regina îndrăgostindu-se pur şi simplu de oraş. Arhitecţii Augustino si Amerigo, din Italia, împreună cu decoratorul de grădini Jules Jany din Elveţia, aveau să înceapă construcţia, terminându-se în 1936. Regina Maria a pus preţ mai ales pe grădinile sale, în care se păstrează şi astăzi amprenta concepţiei sale: grădina cu crini, migdali, grădina englezească, grădina romană, grădina Ghetsimani şi puntea suspinelor peste cascadă. S-a amenajat pe deal şi o cramă cu o terasă generoasă în care avea vinuri scumpe din care se serveau oaspeţii de seamă. Astăzi se fac degustări dese dar nu ajungi la un vin bun din domeniile coroanei, deoarece grupurile de turişti ruşi îşi dau coate şi beau până se îmbată. Aşa că am refuzat cu dezgust şi să mă cotesc cu ruşii beţi, care credeau că se află la castelul unei regine bulgare. M-am răcorit la umbra coloanelor italiene şi privind grădina de trandafiri care picta pistrui roşii pe obrazul albastru al Mării Negre. M-am recules la mica bisericuţă ortodoxă cu hramul Fecioarei Maria. Capela Stella Maris, adică “Steaua Marii”, din Balcic, este o capela ortodoxă, zidita în stil bizantin. Capela a fost construită de mesterul zidar Gaetan Denize, la cererea reginei Maria pentru momentele de rugaciune. În anul 1930, interiorul său a fost pictat de pictorii Anastase Demian si Tache Papatriandafil. Capela Stella Maris este construită din piatră, are în faţă o curte mică, o fântână şi pietre funerare creştine. Modelul folosit de regina pentru Capela din Balcic este Capela Sfantul Iacob, construită în secolul al XV-lea, în localitatea Trikomo, un sătuc din zona de nord a insulei Cipru, la 20 de kilometri de Famagusta. Mai înainte chiar de a se fi terminat de zidit capela, Regina Maria şi-a mărturisit dorinţa ca inima ei sa fie adusă în aceasta capelă.
După ce am vizitat Castelul Reginei Maria de la Balcic, în care tronau explicaţii pe indicatoare în bulgară, rusă, engleză şi germană şi mai de loc în limba română m-a cuprins o tristeţe iremediabilă, cum a putut Carol al II-lea să renunţe, fără un glonţ de armă tras, la acest rai balcanic cu influenţele climaterice blânde ale Mediteranei, care a a fost raiul artiştilor români din perioada interbelică. O ţară se apără cu preţul sângelui şi fiecare palmă de pământ este sfinţit de eroismul ostaşilor români şi totuşi am dat Balcicul nerecunoscătorilor bulgari. Istoria e nedreaptă cu Balcicul, acest colţ de rai şi paradis pierdut al poporului român, răpit pe nedrept de către bulgari şi nu voi avea odihnă niciodată până nu o să văd fluturând mândru Tricolorul românesc pe castelul Reginei Maria. De Ionuţ Ţene – NapocaNews
