Imaginaţi-vă o ţară de 100000 de kilometri pătraţi – de două ori şi jumătate mai mică decât România, sau de două ori mai mică decât Marea Britanie – dar unde trăiesc circa 50 de milioane de oameni – de două ori şi jumătate mai mulţi decât la noi. Şi paradoxal sau nu, aceştia chiar „trăiesc bine”. De fapt întreaga ţară este de mult considerată ca făcând parte din rândul ţărilor dezvoltate, fiind la ora actuală una dintre cele mai importante puteri economice ale lumii. Prin concernele Samsung şi LG sud-coreenii domină piaţa mondială de telefonie mobilă, anul acesta firma Samsung reuşind să devină chiar lider mondial, cu o cotă de 25% din piaţă, devansând Nokia (23%) şi Apple (9,5%).
Ţară a contrastelor, unde modernismul se amestecă cu tradiţii milenare, acest “dragon economic” ce ocupă partea sudică a Peninsulei coreene, posedă o cultură şi o istorie vechi de peste 5000 de ani, fiind numită şi „ Ţara dimineţilor liniştite”. Legenda spune că acum câteva mii de ani, în timp ce Hwanung, fiul Cerului guverna peste oameni, un tigru şi un urs doreau neapărat să devină şi ei oameni. Cei doi l-au rugat pe Hwanung să le îndeplinească dorinţa, iar acesta le-a promis că îi va transforma, dar le-a pus o condiţie. Aceştia vor deveni oameni, dar numai dacă vor fi capabili să stea într-o grotă timp de 100 de zile şi să mănânce doar usturoi (aliment tradiţional al coreenilor). După câteva zile, fiindu-i frică de întunericul din peşteră şi simţind nevoia să vâneze, tigrul s-a dat bătut, iar după numai 21 de zile ursul s-a transformat în femeie şi i-a cerut lui Hwanung să-i găsească un soţ. Cuplul a dat naştere unui fiu, Dangun, regele care în 2333 î.Hr. a creat Gojoseonul, primul regat din peninsula coreeană, cucerit în anul 108 î.Hr de Imperiul Chinez al dinastiei Han 1. Situarea geopolitică a Coreei între două mari imperii, cel chinez şi cel nipon, a marcat dramatic istoria ţării. În secolul X d.Hr., dinastia Goryeo sau Koryo (918-1392), reunifică ţara, punând bazele noului stat coreean, numit chiar Koryo, de unde provine şi actualul nume. Din păcate, la mijlocul secolului XIII regatul Koryo se prăbuşeşte sub loviturile invaziei mongolilor, iar la sfârşitul secolului XIV generalul Yi Song-gyo întemeiază dinastia Yi (1392-1910), statul coreean fiind obligat să recunoască, între 1637-1895 suzeranitatea Imperiului Chinez. În urma Tratatului de la Shimonoseki (1895), care încheie războiul nipono-chinez din 1894-1895, Japonia îşi instituie protectoratul asupra Coreei, pe care o anexează în 1910. După declaraţia de război a URSS adresată Japoniei în august 1945, trupe sovietice ocupă teritoriul peninsulei până la paralela de 38° latitudine nordică, în timp ce trupele americane debarcate în septembrie 1945 ocupă sudul ţării.. Conferinţa miniştrilor de externe ai SUA, URSS şi Marii Britanii decide, la 27.12.1945 restabilirea Coreei ca stat independent şi democratic, hotărâre care însă nu a putut fi dusă la îndeplinire în condiţiile climatului tensionat al războiului rece.
Alegerile din Coreea de Sud din 17.05.1948 sunt urmate de proclamarea, la 15.08.1948 a Republicii Coreea, iar alegerile pentru Adunarea Populară din nord duc la proclamarea la Phenian, la 9.09.1948 a Republicii Populare Democrate Coreene şi astfel vechiul popor coreean se vede obligat să trăiască scindat în două state ostile, nordul comunist şi sudul democratic, chiar dacă primul îşi arogă în mod paradoxal şi denumirea de „democratic”, el fiind de fapt, în realitate, doar o dictatură comunistă.
Oameni harnici, modeşti şi disciplinaţi, avându-i în permanenţă ca etalon pe japonezi în ceea ce priveşte eficienţa şi pe chinezi din punct de vedere al îndemânării şi abilităţii, coreenii sunt parteneri de afaceri serioşi şi de încredere, dar în nici un caz îngăduitori sau blajini.
Cu o populaţie activă de 24,2 milioane de locuitori şi un PIB de peste 1000 miliarde USD în anul 2011, economia Republicii Coreea este pe locul 4 în Asia (după China, Japonia şi India) şi pe locul 13 în lume 2. La sfârşitul anului 2011, venitul pe locuitor în Coreea de Sud a atins nivelul de peste 21.000 USD, nivel superior de peste 10 ori mediei de pe continentul asiatic. Deşi întreaga economie mondială gâfâie şi se poticneşte din cauza crizei, care pare să nu se mai termine, comerţul exterior al Republicii Coreea a avut în 2011 o evoluţie favorabilă. Este prima dată, în istoria ţării, când volumul total al comerţului exterior depăşeşte 1.000 miliarde USD, în condiţiile în care se menţine o balanţă comercială excedentară, exporturile devansând importurile cu 33, 3 miliarde USD, chiar dacă excedentul s-a diminuat uşor faţă de 2010 când era de 41,2 miliarde USD. Economia sud-coreeană se bazează în principal pe dezvoltarea industriei, accentul fiind pus pe ramurile de vârf, bazate pe o tehnologie foarte avansată, de mare eficienţă, în care rolul esenţial revine electronicii şi telecomunicaţiilor, alături de construcţia de maşini (autoturisme, nave, vagoane etc.), industria chimică şi petrochimică, dar şi industria uşoară sau alimentară. Promovarea constantă a afacerilor principalelor conglomerate Samsung, LG, Hyundai, SK, Doosan etc. a constitut şi continuă să fie un atribut esenţial al politicii guvernamentale care a permis concentrarea resurselor în adevărate vârfuri de lance din punct de vedere tehnologic.
Sprijinirea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii constituie una dintre priorităţile Republicii Coreea, acest efort fiind destinat creării unor condiţii dintre cele mai bune pentru ca astfel de firme să se exprime în parametrii generatori de valoare adăugată şi profitabilitate. Întrucât acţiunile desprijinire a întreprinderilor mici şi mijlocii şi de diversificare a dezvoltării regionale se aplică deja, guvernul îşi propune să acorde mai multă atenţie creării de noi locuri de muncă şi de reducere a decalajelor sociale generate de discrepanţele vizibile dintre veniturile salariale.
Republica Coreea este una dintre ţările cele mai avansate din lume în ceea ce priveşte comunicaţiile, având cel mai înalt grad de utilizare al Internetului şi a telefoniei mobile cu diverse aplicaţii. La peste 23 milioane de utilizatori de Internet (dintr-o populaţie de 50 milioane locuitori), Coreea de Sud deţine cea mai mare rată de utilizare pe cap de locuitor la telefonia fără fir. Circa 65% din volumul tranzacţiilor, inclusiv plăţile electronice se efectuează prin intermediul Internetului. Numărul utilizatorilor reţelelor de telefonie mobilă, exclusiv în sistem CDMA, este estimat la 37 de milioane de abonaţi, ceea ce demonstrează rata de penetrare a acestui mijloc de comunicaţii în rândul populaţiei. Sectorul IT a evoluat într-un ritm dinamic datorită cererii interne ridicate. Numărul de locuinţe conectate la Internet prin intermediul tehnologiei broadband aproape s-a dublat începând din anul 2001, cererea de componente de tehnologie wirelesscontinuând să crească. Coreea de Sud se găseşte foarte aproape de introducerea unor tehnologii de ultimă generaţie printre care WiBRO-wide internet broadband, care permite recepţia de programe digitale TV pe telefonul mobil. Recent, a fost introdusă tehnologia DMB-Digital Multimedia Broadcasting, care a fost bine primită de consumatorii locali.
Rezultate spectaculoase s-au obţinut în ultimii 50 de ani şi în domeniul infrastructurii şi mai ales în cel al transporturilor. Sintagma „Coreea de Sud este un amplu şantier” sugerează avântul şi rezultatele obţinute de această ţară în realizarea unei reţele competitive şi moderne de comunicaţii aero-terestre de nivel mondial. Conştient că fără o astfel de infrastructură este dificil de vorbit
despre o dezvoltare armonioasă a ţării şi de atragere de investiţii străine, guvernul sud-coreean este decis să continue acest efort prin alocarea unor importante fonduri publice de ordinul miliardelor de dolari anual. Planurile mai prevăd şi aducerea portului Busan la un nivel de prim rang in cadrul fluxului de mărfuri din continentul asiatic, investiţiile avute in vedere urmând să dubleze practic capacitatea de stocare şi tranzit a acestuia. În plus noul port de la Yeosu va prelua o mare parte din comerţul exterior al ţării cu China şi Japonia, acesta fiind de fapt şi motivul pentru care Primăria din Yeosu a luptat cu înverşunare pentru organizarea Expoziţiei Mondiale din 2012, căci astfel, dintr-un anonim orăşel de provincie, Yeosu a devenit deja un brand consacrat, un nou simbol ţării, o dovadă incontestabilă a forţei şi vitalităţii economiei coreene, dar şi a fanteziei şi exuberanţei unui popor mulţumit de sine însuşi.
În prezent, Coreea dispune de un total de peste 90.000 km de autostradă si 3.500 km de cale ferată. Prin darea in folosinţă, în anul 2004, a noii legături de mare viteză pe calea ferată între Seul şi Busan s-a reuşit decongestionarea în bună măsură a traficului rutier. Garniturile de tren KTX (Korea Train Express), similare celebrelor TGV din Franţa, AVE din Spania sau Shinkansen din Japonia au fost introduse din 2012 şi pe ruta Seul-Yeosu, călătoria cu acestea fiind o adevărată încântare. Din 2012 Coreea mai dispune de peste 100 de aeroporturi si 200 de heliporturi.
Capitala ţării, Seul, este una dintre cele mai mari metropole, a doua din lume după Tokyo, căci în zona sa metropolitană trăiesc aproape 25 de milioane de oameni (faţă de 35 de milioane la Tokyo), adică jumătate din populaţia ţării, chiar dacă oraşul în sine nu are decât 10 milioane de locuitori. Din 1948 el are un statut de „oraş special” fiind situat puţin sub linia de demarcaţie cu Coreea de Nord, pe malurile fluviului Han şi având chiar în centrul oraşului o mare unitate militară americană cu 30000 de soldaţi meniţi să-i asigure liniştea şi protecţia în faţa duşmanului nord coreean. Seul a devenit capitală la sfârşitul secolului XIV, în timpul Dinastiei Joseon, care a construit şi cele „cinci mari palate” ale oraşului: Changdeokgung (aflat în patrimoniul UNESCO din 1997), Changgyeonggung, Deoksugung, Gyeongbokgung şi Gyeonghuigung, toate fiind amplasate în centrul vechi al oraşului, reprezentat de cartierele Jongno-gu şi Jung-gu. Contrastând cu acestea, dar arcuindu-se peste timp ca adevărate simboluri ale ambiţiei, hărniciei şi inventivităţii coreenilor, elementele de arhitectură modernă dau culoare şi eleganţă oraşului fiind deopotrivă apreciate de către vizitatori. E vorba de Korea Finance Building, Seoul Tower şi World Trade Cente, dar şi de Gangnam Finance Center şi Jongno Tower care domină cerul oraşului.
După o călătorie foarte agreabilă cu modernul KTX, ajungi în gara Yeosu Expo Station situată chiar vizavi de Poarta 3 a expoziţiei, unde se înghesuie zilnic peste 100000 de vizitatori, recordul fiind atins pe 28.07.2012, şi anume 155304 persoane, suma totală a acestora fiind până la 31.07.2012 de peste 5 milioane de oameni. Dacă în mai şi iunie media zilnică a fost de circa 50000 de vizitatori, după 1 iulie s-a înregistrat zilnic peste 100000. Sigur că dacă facem o comparaţie cu marea Expoziţie Mondială de la Shanghai din 2012 cifrele nu par exagerate, dar păstrând proporţiile, expoziţia este cu siguranţă un mare succes, căci în timp ce Shanghai-ul este un faimos oraş al lumii, situat într-unul dintre cele mai puternice state de pe glob, Yeosu era până acum un orăşel ce putea fi cu greu găsit pe harta Republicii Coreea. Pe de altă parte, în timp ce gigantica expoziţie de la Shanghai a fost o expoziţie generală, chiar dacă moto-ul ei „Better City, Better Life” (un oraş mai bun, o viaţă mmai bună) sugera o oarecare tematică, Yeosu Expo 2012 este o expoziţie cu o tematică mult mai clară şi mai focalizată, în esenţă la fel de generoasă : protecţia mării şi a coastelor marine. Amplasată pe un teritoriu de circa 20 de ori mai mic decât cea de la Shanghai (0,25 km2 la Yeosu, faţă de 5,28 km2 la Shanghai) expoziţia de la Yeosu te încântă pur şi simplu prin îmbinarea fericită a arhitecturii cu tehnologia, creând vizitatorilor, dar mai ales copiilor o lume de basm plasată chiar pe malul mării, aici pe ţărmul Strâmtorii Coreei care leagă Marea Chinei de Est cu Marea Japoniei.
Un farmec aparte îi conferă şi cele 317 insule (49 locuite şi 268 nelocuite) legate de noul port turistic al Yeosu Expo (Poarta 2) de numeroase linii de ferry-boat care oferă vizitatorilor expoziţiei şansa unor croaziere foarte agreabile. Dintre acestea, insulele Odongdo, Dolsan sau Seosang oferă cu generozitate turiştilor superbe peisaje, dar şi vechi temple budiste sau plaje încântătoare.
Comparată tot mai des cu Japonia, Coreea de Sud a cunoscut cu certitudine în ultimii 50 de ani o evoluţie miraculoasă, iar când afirmăm acest lucru nu ne referim la „Miracolul lui Moise”, celebrul reflux ce are loc de două ori pe an, atunci când Insula Jindo se uneşte practic cu Insula Modo timp de o oră printr-o cărare lungă de 3 kilometri şi lată de 40 de metri pe care se îngrămădesc milioane de oameni, ci la dezvoltarea echilibrată şi eficientă a ţării, care impresionează prin disciplină şi rigurozitate, dar şi prin fantezie şi exuberanţă, transformând acest mic teritoriu peninsular într-o adevărată expoziţie în care forţa şi inventivitatea omului ies învingătoare.
Mihai Pastiea
