1. Ideea rezervorului de apă
Iazul are particularităţile sale proprii, în condiţiile pământului negru din Rusia sau la nord-est de Ucraina sau în alte peisaje şi zone climatice. Reieşind din cel mai rău caz: pe teren nu există nici -un izvor, un pârău expus la suprafaţă, care în continuare ar putea umple iazul. Drept bază alegem un iaz închis, fără surse de apă, cu alimentaţie din atmosferă, ca cea mai probabilă opţiune. Sursa principală a apelor dulci sunt precipitaţiile. Prin urmare, iazul va avea ca sursă de reîncărcare: apa de ploaie , zăpada, roua.Conform climei noastre, pe an cad în medie aproximativ 500 mm de apă. Este necesar să reducem evaporarea apei vara, iar toamna-iarna evaporarea, nu este mare. Pentru a face acest lucru trebuie să protejăm suprafaţa de căldura excesivă şi de vânt, ca sunt principalele cauze de evaporare. Acest lucru ar înseamna, că trebuie să alegem pentru iaz un relief protejat de vânturi predominante şi soare , vâlcele, căldări, pante de nord, nord-est, nord-vest. Acelaşi scop îl vor îndeplini arborii şi arbuştii hidrofili (iubitori de umiditate – trad.), plantaţi în jurul iazului.
1.1.Lăţimea rezervorului de apă
Pentru a reduce evaporarea apei de pe suprafaţă, plantăm copacii pe partea de sud. Înălţimea maximă a copacilor din zona respectivă este de 30 m. Pentru ca copacii plantaţi în partea de sud, să umbrească, la sigur, apa în timpul verii ar trebuie să fie de 8-10 metri cu lăţimea iazului, pentru latitudinea de 50 de grade .
1.2.Adâncimea
Adâncimea se măsoară în cel mai adânc loc, nu mai puţin de 2.5-3 m, deoarece la această adâncime pământul are o temperatură medie în jurul valorii de 11 ° C , în plus, aceasta este o adâncime favorabilă pentru hibernarea peştilor şi unor plante acvatice. Ţineţi cont de faptul că, datorită vegetaţiei şi altor sedimente, adâncimea peste 2-3 ani se va reduce cu 0.5-0.8 m. Pentru ca precipitaţiile să nu se acumuleze în cel mai adânc loc, partea de jos se face în formă de terase.
1.3. Suprafaţa şi lungimea
Suprafaţa minimă pentru formarea ecosistemelor acvatice durabile este de 200-300 mp. Această limită este obţinută din principiu al ecosistemului complet, numai la astfel de dimensiuni, cu o productivitate naturală, pot supraveţui şi peştiii de pradă – gradul cel mai înalt de dezvoltare a acestui mini-ecosistem. Cu cât mai mare este iazul, cu atât ecosistemul lui este mai stabil şi mai durabil.
Obţinem o lungime a iazului de 20-30 m, la o lăţime de 8-10 m şi o adâncime de 2.5 – 3.5 m, care (este de dorit) se întinde de la est la vest.
1.3.Mal
Malurile ar trebui să fie abrupte, cu excepţia câtorva locuri pentru înot, de 60-40 de grade, după posibilitate . Coasta de 20-15 grade duce la pierderi suplimentare, cauzate de evaporarea de până la 1000 de litri într-o zi de vară. Rezervorul de apă poate fi cu maluri înalte, sau aproape îngropate în pământ. Malurile înalte, cu movile mari, protejează bine de inundaţii şi de apele furtunoase. Rezervoarele de apă cu malurile joase arată mai estetic si sunt mult mai practice la întreţinere.
1.4.Temperatura apei
Menţinând apa rece, nu numai vom reduce evaporarea, ci şi invers, vom obţine din aer o cantitate suplimentară de apă, care se condensează pe suprafaţa rece. În apele reci se înmulţesc mai puţin larvele de ţânţari, apa „înfloreşte” mai rar. Pentru ca stratul de la suprafaţă să fie rece, avem nevoie de amestecul apelor : aduceţi raţe, broaşte, peşti. Dar, cel mai bine , acest lucru este făcut de copii, care într-o zi de vară nu pot fi scoşi din apă, nu este un păcat ca şi proprietarul să înoate . Omul, de asemenea, este o parte a ecosistemului? Amestecul de apă creşte saturaţia cu oxigen. Copacii de coastă vă vor ajuta la umbrirea apei (lemna,hidrocharis, trapa natans, nuferi).
1.5.Forma rezervorului de apă
Mai bine să construiţi un iaz rotungit, astfel încât acesta să înconjoare uşor casa: acest lucru va emana energie pozitivă pentru locuitorii casei.Doar în natură, unghiuri practic nu se întâlnesc. Dacă vom face un iaz în formă octogenară neregulată, ulterior în cea mai îngustă parte putem construi un pod şi admira oglinda apei, urmări nuferii înfloriţi şi fauna. O vedere foarte frumoasă o au rezervoarele de apă cu insule şi peninsule.
Lucrările de construcţii
2.1. Partea de jos a iazului
Deşi, metodele moderne de construcţii ale iazurilor sunt tehnologic avansate, acestea nu pot fi considerate rezonabile. În afară de costul ridicat al construcţiei, ele au un cost ridicat şi la întreţinere – reparaţii, consumul materialelor, energie şi echipament suplimentar, toate acestea le fac să fie nişte jucării scumpe. Prin urmare, metoda cea mai eficientă şi mai curată este folosirea lutului ca o hidroizolare a cupei iazului. Lutul este capabil să reziste la rădăcinile plantelor şi să izoleze pagubele minore.
O atenţie deosebită ar trebui să fie acordată construirii hidroizolării minuţioase şi a unui pinten al iazului (construcţie care întăreşte o zidărie – trad.). Acesta este făcut din lut gras amestecat bine cu apă până la o stare de aluat şi bine-compactat. Pentru a îmbunătăţi proprietăţile plastice ale lutului ,se recomandă de a fi ţinut în apă ceva timp, prevenind deshidratarea. Plasticitatea lutului creşte brusc, dacă este pregătit din timp, din toamna şi lăsat iarna în aer liber pentru a îngheţa bine, ca mai apoi să se înmoaie.
Partea de jos şi marginile gropii sunt presărate cu funingine pentru a alunga râmele şi deasupra ,se aplică lutul umed călcat. Lutul se aplică în mod consecvent, 2-3 straturi de o grosime de 7-12 cm. Stratul aplicat trebuie să fie uscat, dar evitaţi crăpăturile. Umbriţi de la soare cu paie. Totodată, lutul se micşorează până la 20%. Atunci când suprafaţa lutului devine asemănătoare cu o plastilină tare, puteţi aplica stratul următor.
După ultimul strat, chiar şi pe suprafaţa umeda, în conformitate cu marginea apei (linia de intersecţie a apelor, cursului de apă şi a suprafeţei terenului), se aplică un strat din cărămidă, pietriş zdrobit amestecat cu nisip grosier. După care, partea de jos a rezervorului ,se acoperă cu un strat de pietriş cu granulaţie fină de dimensiuni de 3-5 cm. Acest lucru va consolida iazul de la afuiere (eroziune laterală a malului – trad.) şi va crea o senzaţie mult mai plăcuta pentru picioarele înnotătorilor. Cu timpul, rădăcinile copacilor şi ierburilor plantate în apropierea apei , vor proteja coasta împotriva eroziunii.
Băncile şi partea de jos pot fi orizontale, astfel ca reziduurile plantelor moarte să se distribuie uniform pe suprafaţă şi să putrezească treptat, fără formarea gazelor toxice, care pot otrăvi locuitorii iazului.
2.2. Relief
Volumul lucrărilor de excavare poate ajunge la 600 de metri cubi, pentru a le reduce ar trebui să folosiţi la maxim relieful – văgăune, râpe, suprafeţe joase. În afară de reducerea muncii, acest lucru va da un aflux suplimentar de apă de la zăpada topită şi apele pluviale.
Dacă aveţi un loc plat, puteţi organiza colectarea apei suplimentare în urma inundaţiilor, răspândind pământul excavat în formă de movilă, cu o inclinaţie de 8-10 grade spre iaz. În medie, colectarea suplimentară a apei poate ajunge la 150 m3 de la un metru pătrat de movilă, oferind până la 500 de metri cubi de apă pe an.
Dacă terenul este situat pe o pantă, atunci este recomandabil să organizaţi rezervorul de apă în punctul său mai inferior, trimiţând apele de inundaţie în el prin şanţuri sau diguri. Apa de la acoperişurile casei şi clădirilor, de asemenea, ar trebui să fie direcţionată în iaz. Din aceasta rezultă o concluzie: rezervorul de apă trebuie să fie sub nivelul zero al casei.
2.3. Locul de amplasare pe teren
Rezervorul de apă creează un microclimat specific al terenului, reduce riscul de deteriorare a culturilor fructifere în timpul îngheţurilor de primăvară. Prin urmare, iazul ar trebui să fie situat în apropierea grădinii şi livezii, de preferinţă în apropierea centrului de teren. În plus, un rezervor de apă destul de adânc este o zonă de risc ridicată, prin urmare ar trebui să fie privită din ferestrele casei. Acest lucru este dorit, din punctul de vedere al energiei.
2.4. Sistemul de deversare
Dacă în râpă se colectează apa dintr-o zonă mare, precum şi în cazul inundaţiilor mari şi verii ploioase, ar trebui să organizaţi un sistem de deversare a apei.
2.5. Umplere cu apă
Dacă vă veţi baza numai pe umplerea iazului cu apă de ploaie, acest proces poate dura mai mulţi ani, sau nu se va rezulta cu ridicarea nivelului de apă din cauza evaporării. Prin urmare va trebui să umpleţi iazul cu apa din fântâni sau din rezervorul de apă apropiat, sau să colectaţi şi să transportaţi zăpada în iaz, în timpul iernii.
2.6. Popularea
Plantarea se face numai după ce apa va stagna timp de o săptămână sau o lună. Plantele pot fi aduse dintr-un iaz din apropiere. Reptilele şi peştele pot fi aduşi, nu mai devreme de 1-2 luni după sădirea plantelor acvatice. Multe reptile şi insecte se pot stabili de sine stătător. Peştii sunt luaţi din crescătorie sau sub supravegherea unui specialist sunt, aduşi din cel mai apropiat iaz. Aveţi nevoie de un specialist pentru a nu introduce diferite maladii de peşte.
ÎNTREŢINEREA
Unii oameni cred că îngrijirea iazului creează multe probleme: acesta, trebuie să fie curăţat, acoperit cu plasă împotriva frunzişului căzut. Este clar că toate aceste temeri, sunt false. Dacă rezervorul de apă se face suficient de mare şi de la bun început aţi prevăzut totul , aţi asigurat un echilibru corect între toate componentele acestui mini-ecosistem, atunci nu veţi avea nici un fel de necazuri: iazul va avea viaţa sa naturală, curăţindu-se de sine stătător. În condiţiile normale, peştii şi plantele vor stabili propriul lor echilibru biologic.Atunci când produsele din deşeurile în urma unor specii ,devin necesare pentru existenţa altor specii. Iar dvs, urmărind viaţa din apă şi din jurul ei, veţi observa când trebuie să interveniţi şi să ajustaţi numărul de locuitori: ceva veţi elimina, ceva veţi adăuga.
Toamna aproape în toate rezervoarele de apă se observă „înflorirea” apei. Dacă plantele sunt alese în mod corect şi echilibrul biologic în iaz nu este perturbat, „înflorirea” va dispărea cu timpul, fără intervenţia străină.
Purificatori naturali ai rezervoarelor de apă:
- Rădăcinile acvatice de sălcii de culoare alb-roz,curăţă bine apa de substanţele organice, la excesul cărora se începe „înflorirea” apei.
- Planta din specia Myriophyllum verticallatul, de asemenea, purifică apa.
- Melcii acvatici (Lymnaeidae) vor ajuta să luptaţi cu înflorirea apei şi vor curăţa depozitele de sare pe partea de jos. Ei, deasemenea, pot mânca frunzele nuferilor slăbiţi.
- Crapul erbivor va curăţa eficient iazul de alge.
- Pentru purificarea apei sunt necesari şi mormolocii.
- Un mare beneficiu la epurarea apei iazului îl aduc, puricii de apă (Daphnia).
- Melcii acvatici (Planorbidae R.), moluştii de tip (Viviparidae) şi moluştii bivalve (Sphaeriidae) mănâncă cu plăcere algele.
În timpul iernii ,pentru a furniza oxigen peştilor, se fac găuri. Nu puteţi sparge gheaţa cu un ciocan, deoarece unda de şoc poate provoca daune peştilor. Este mai simplu să faceţi o gaură în gheaţă, dacă veţi pune pe ea un vas cu apă fierbinte. Trestia, papura, stuful, nu vor permite peştilor să se sufoce în timpul iernii, atunci când lacul se va acoperit cu gheaţă.
Cu timpul, în lac se acumulează nămol din praf, frunziş, resturi organice, se formează detritus, mediul de trai şi hrană pentru mai multe bacterii, protozoare, viermi. Este o parte importantă a lanţului de viaţă. Periodic, excesul de nămol poate fi îndepărtat: este un excelent îngrăşământ pentru plante. Sau utilizaţi-l pentru spălat. Din timpurile străvechi se ştie că nămolul din lac, în afară de proprietăţile terapeutice, spală bine corpul.
Plantate aproape de apă, salcia, răchita, arinul vor trage apele subterane, vor reduce evaporarea de la suprafaţa rezervorului de apă datorită umbrei şi vor consolida malurile. Experţii nu recomandă să plantaţi aproape de lac castanul sălbatic şi plopul, deoarece la descompunerea frunzelor lor în apă nimereşte o mulţime de substanţe toxice. Curăţaţi suprafaţa lacului de crengi şi frunze plutitoare, mai ales toamna.
Crapul, broaştele şi broaştele râioase vor prinde ţânţarii, care se vor înmulţi lângă apă. Plutele mici din materialul non-scufundator vor fi utilizate de păsări pentru a bea apă, iar de broaşte , pentru băi de soare.
Este interzisă nimerirea mijloacelor sintetice moderne, de obicei, conţinute în praful de spălat , săpunuri. Ele ucid organizmele vii. Neutralizarea lor cu ajutorul mecanismelor naturale este limitată. În schimb, ecosistemul va neutraliza săpunul simplu, fără aditivi, sărurile de calciu şi de magneziu îl fac insolubil, iar bacteriile lipofile le metabolizează complet.
