NU AVEM PENSII ȘI SALARII, DAR AM PLĂTIT 80 (OPTZECI) DE MILIARDE DE EURO CA SĂ BEM APĂ CHIOARĂ ÎMBUTELIATĂ LA PET!

  Din 1990 până în prezent am plătit 80 (optzeci) de miliarde de euro pentru ca să cumpărăm din hipermarcheturi apă chioară îmbuteliată la sticlă, deși în apartamentele și în casele noastre avem destulă apă de băut care curge la robinet.
        Până în decembrie 1989, nimeni în România nu știa că apa de băut pe care noi o luam de la robinet se numește de fapt ”plată”. Noi îi ziceam”potabilă”. Și toți beam apă de la robinet.
   După ianuarie 1989 a explodat în România consumul de apă potabilă îmbuteliată la sticlă. Primii care au dat buzna în magazine cumpărând-o și bând-o cu lăcomie au fost  săracii lipiți pământului. Ulterior nebunia s-a extins la toate clasele sociale, inclusiv la oamenii de la țară. Astăzi până și ultimul cerșetor zdrențăros care zace în praful drumului, are sub nas o sticlă de plastic cu apă chioară, cumpărată din magazin. 
       În general se consideră că apă de la robinet este nesănătoasă, în timp ce apa din sticla de plastic este foarte sănătoasă.
      Personal, cred că lucrurile stau exact invers și că o sticlă de apă stătută pe care a clocit-o soarele luni de zile prin curțile depozitelor și apoi a mai stat încă vreo patru săptămâni pe raftul supermarchetului înainte de a fi cumpărată și băută, este de un milion de ori mai infectă decât apa de la robinet și are de milioane de ori mai mulți germeni și microbi în ea decât apa de la robinet. Asta lăsând la o parte faptul că nu puține au fost cazurile când controalele sanitare au descoperit că mult lăudata apă plată îmbuteliată în sticle era de fapt luată direct de la…robinet!
      Cât ne costă pe noi, românii moftul cu apa ”plată” cumpărată de la magazin?
      Un calcul sumar ne arată că zilnic fiecare român bea cam doi litri de apă pe zi(care costă 2 lei, adică 0,50 euro).
     La o populație de 20 de milioane de locuitori câți are România, suma plătită pentru apa de băut se ridică la 10 milioane de euro pe zi la nivelul întregii țări. Pe un an (365 de zile) această sumă ajunge la  3,65 miliarde de euro. Atâta plătim pe an pentru ca să bem apă ”plată” din sticlă.
      Din 1990 până în prezent națiunea română a plătit 80 de miliarde de euro pentru a cumpăra apă chioară, deși, așa cum am mai spus, la robinet curge exact aceeași apă, dar pe care românul nu o mai bea.
      Chiar dacă ar fi pe jumătate din cât este ea acum, suma este cu adevărat înspăimântătoare și arată clar cum o națiune devine victimă sigură și fără nici o șansă a propriei ei prostii. 
      Pe lângă asta poporul român cară de la magazine cele 15 milioane de tone de apă de care are nevoie într-un an și pierde anual cu această corvoadă circa 5 milioane de ore. Adică 200000 de zile (circa360 de ani).
      Imbecilul care a ajuns în secolul XXI, care se bucură de tot confortul civilizației și care are apă curentă acasă, evită robinetul și preferă să-și care apa de băut cu cârca de departe, așa cum făceau strămoșii lui în urmă cu două mii de ani sau așa cum fac azi triburile tuarege din pustiul Saharei sau indienii primitivi din jungla Amazonului.
       Tot acest efort și toate aceste cheltuieli sunt absolut inutile și nejustificate prin nimic. De mirare este însă altceva.
       Pentru o societate capitalistă care funcționează pe principiul randamentului, al economiei și al competivității, aceste eforturi și pierderi uriașe de timp și de  zeci de miliarde de euro contrazic flagrant legile economiei capitaliste.
      Aflat în mijlocul unei crize financiare devastatoare, poporul român nu are cele 3 (trei) miliarde de euro necesare achiziționării de tehnologie cu care să extragă aurul și cuprul din zăcămintele aurifere și cuprifere care zac sub picioarele lui.
     În schimb, poporul român are 80 (optzeci) de miliarde de euro ca să-și cumpere apă de băut la sticlă de plastic, deși nu are nevoie de așa ceva.
      Un pensionar cu pensie de 600 de lei pe lună cheltuie 10% din pensia lui pentru a cumpăra cu bani ce poate lua direct de la robinet și fără nici un efort. Dacă-i spui că poate bea liniștit apă de la robinet crede că vrei să-l omori.  Cum au ajuns românii în această situație?     Pe de altă parte nimeni nu știe cât cheltuie instituțiile statului (inclusiv Parlamentul) cu achizițiile de apă plată din fondurile de protocol pentru diferite reuniuni oficiale, festivități, ședințe de lucru, summituri etc. Cert este că pe mese la asemenea ocazii au devenit nelipsite sticlele cu apă plată pentru ”invitați”. Probabil că se cheltuie pe apa plată în astfel de ocazii alte câteva sute de milioane de euro. Pe care nu le mai trecem la socoteală.
       Totuși, dacă așa stau lucrurile și nu mai folosește nimeni apă plată, de ce se mai fac cheltuieli uriașe cu apa de la robinet? De ce nu se suspendă apa curentă? Și la urmei urmei cu ce diferă apa de la robinet de apa din sticla de plastic?
   Am pus această întrebare unui reprezentant al Apei Nova, om școlit, inginer cu multă carte prin străinătate. Domnia sa mi-a spus: ”Spre deosebire de apa de la robinet, apa îmbuteliată oferă consumatorului condiții sporite de siguranță, îi oferă securitate alimentară și, în plus, are zero calorii.”
     Și eu, care habar nu aveam că apa are ”zero calorii”! 
                         Ioan HERALDhttp://universulromanesc.ro/