Intodeauna am crezut si inca mai cred, ca viata trebuie sa inceapa, in sens economic, prin a face ceea ce trebuie, dupa care ceea ce ne place, deci a crea premisele economice pentru a face ceea ce ne place.
Din pacate, am omis unele aspecte si imi dau seama ca modul meu de gindire este incomplet.In capitalism, trebuie in momentul de fata sa prestam activitatile care sint necesare pentru un grup ce se imbogateste vazind cu ochi, sa facem ceea ce le trebuie lor si sa fim si bucurosi, ca inca mai respiram si putem face ceva. Oare in acest fel, va mai veni vreodata monentul cind vom face ceea ce ne place. Cu siguranta NU.
Si atunci, care ar mai fi motivatia muncii, care ar mai fi gradul de detrminare, cind la sfirsitul lunii, dupa o munca asidua, nu numai ca nu ne alegem cu nimic, dar mai raminem si datori “boierilor” economiei capitaliste.
Intentionez in acest articol, sa subliniez faptul ca din ce in ce mai multi angajati sint in situatia in care se duc la locul de munca numai din motive existentiale, nu le place deloc ce fac, dar nu gasesc solutii sau sint in sitatia unui compromis ce ii duce in faza de a fi indiferenti fata de produsul muncii lor, ii duce in faza de sclavie recunoscuta de multi dintre ei.
Dar in final, acest sentiment capitalist al omului de rind nu face altceva decit sa distruga societatea si sa creeze mentalitati ce nu au nici o legatura cu evolutia.
Cei care au trecut de prima faza recesionista a sistemului capitalist, sint acum in situatia de teama de a mai lua o decizie in sensul schimbarii locului de munca, ei nu vor sa mai ia un risc, deoarece stirile zilnice ii fac sa accepte orice si sa le fie frica ca nu vor mai putea gasii niciodata ceea ce doresc sa faca.
Daca sistemul ar fi correct, ar arata mobilitatea fortei de munca, care in acest moment este la un prag critic. Muncitorii si specialisti nu se mai misca, pentru a-si gasi un loc potrivit in economiiile capitaliste.
Aceasta anchilozare, vine dupa o mobilitate remarcabila de la inceputul anilor 2000. Ce reflecta acest aspect? Un dezastru, o schimbare de mentalitate distructiva, o teama si o incercare de a pune in sclavie milioane de oameni, ale caror rezultate in productie, cercetare si alte domenii, vor fi lamentabile.
In Ianuarie 2009, mai putin de 1 milion de americani au schimbat locul de munca. O cifra nemaintilnita in economia lor, o cifra care nu reflecta faptul ca, conditiile de munca si salarizare s-au modificat pozitiv, ceea ce stim cu totii, ci o stagnare a miscarii fortei de munca datorita lipsei de incredere in sistem, chiar daca ei nu sint multumiti la locul de munca si nu fac nici pe departe ceea ce le-ar place.In general mobilitatea fortei de munca americane,prezenta la nivel national o schimbare alocurilor de munca pentru mai bine de 2,5 milioane de americani lunar,inainte de 2007,deci o mare diferenta fata de 2009.
In Aprilie 2011, peste 28 de milioane de americani, spuneau ca nu le place deloc munca pe care o desfasoara, dar ca sint fortati de imprejurari, ei avind un loc de munca la care ar fi renuntat cu usurinta in urma cu citiva ani. Acesti oameni pot fi considerati semi someri, rezultatelee lor fiind de departe unele extrem de defavorabile economiei, prin mentalitatea pe care o au si posibilitatile de perspectiva pe care le vad.
Acesti oameni,impreuna cu cei peste 14 milioane de someri declarati, vor schimba cu siguranta datele electorale, vor vota intr-un mod nerealist, dar contrar tratamentului de sclav oferit lor de catre sistem.
Obama trebuie sa inteleaga ca nici un presedinte al SUA nu a fost reales in functie, dupa al Doilea Razboi Mondial, in situatia unui somaj mai mare de 7,2%, iar acum americanii sint la peste 9,2% iar in unele state, determinante electoral, chiar peste 12%.
Ceea ce capitalisti au urmarit, numai unul dintre aspecte, este ca atunci cind un angajat nu este dornic sa isi schimbe locul de munca, deci sa il paraseasca pe cel prezent, el nu va solicita marire de salariu si asta este vizibil, in acest fel umplind buzunar angajatorului.
Fara a face un calcul amanuntit, salariul pe ora al unui american a scazut cu aproape 2% in Iunie 2011, fata de aceasi perioada a anului 2010. Ceea ce inseamna ca americani trebuie sa munceasca mai mult pentru a face aceasi bani, asta daca nu luam in calcul elemente economice ce ne duc spre un dezastru alarmant, cum ar fi inflatia, cresterea enorma a preturilor alimentare si multe altele.
Cea mai mare parte a celor afectati, sint tinerii, care pot avea un rol important in schimbare, chiar daca in multe tari ei nu merg la vot in conditii economice dificle, dar exista riscul ca ei sa se decida asupra unui candidat ce nu a fost in vederile marilor rechini.
Trebuie spus ca un procent intre 30 si 50% , din cresterile salariale in primi 10 ani de activitate ai unui lucrator, este rezultatul schimbarii locului de munca in aceasta perioada. Pierderea oportunitatilor de a schimba locul de munca, va duce la incetinirea progresului unei generatii de la care sint asteptari, chiar pentru zeci de ani inainte. Neputind sa avanseze, acesti tineri nu vor consuma mai mult, ba chiar vor reduce consumul si il vor structura existential, nu vor putea sa isi construiasca o familie si deci motivatia munci va fi si mai mica, vor renunta la a mai invata pentru ca progresul pare sa fie o fata Morgana.
Pentru politicieni si marile transnationale, este mana cereasca, pentru ca ei pot cheltuii din ce in ce mai putin cu forta de munca, pot exploata forta de munca cu acordul ei indirect, pot elimina sindicatele din ecuatia deciziei economice si pot crea o clasa de mijloc la discretia lor, o clasa de mijloc care va reprezenta o coloana vertebrala firava si oricind posibil sa colapseze, a unei societati in cadere.
Este un aspect important, aceasta mobilitate a fortei de munca, acest fenomen interesant de schimbare a locului de munca si trebuie vazut ca essential in procesul de refacere din Romania, unde efectul negativ major va veni foarte curind.
Voi reveni cu acest subiect, pentru ca din ce in ce mai multe voci in Romania incep sa cada in plasa anumitor asa zisi lideri care, atunci cind au nevoie de un manager sau pe cineva pe o pozitie de decizie, intreba: “pe cine sa punem in acesta pozitie, pentru ca nu avem cadre, nu avem oameni care sa cunoasca si sa aduca evolutie”.
Dar, oare ei cunosc sau pot face o analiza pertinenta a situatiei de pe pozitia unor cunoascatori ai sistemului sau ai managementului din domeniul in care activeaza? Oameni care sa conduca pozitiv destinele tari sint, problema este ca acest sistem capitalist i-a ingropat,eineputind sa faca fata ingerintelor politice intr-o economie inexistenta.
Problemele sint foarte complexe, iar in Romania nici macar nu a aparut in nici o analiza acest subiect al satisfactie fortei de munca si a schimbarii locului de munca, cu toate ca se va ajunge gradual la un numar foarte mare de romani, care vor merge la locul de munca fortati de la spate de datorii existentiale, acceptind cu lehamite toate mozeriile unui patron care stie in ce directie merg lucrurile si cum poate valorfica o forta de munca debusolata.
Adrian Cosereanu.http://www.alternativaromaniei.com/
