Diabolicul preot Malthus nu are dreptate. PLANETA NOASTRĂ POATE ADĂPOSTI O POPULAȚIE DE 98 DE TRILIOANE DE LOCUITORI (ADICĂ 98 000 DE MILIARDE)

Periodic, în mass-media sau în cercurile Puterii Mondiale apar persoane care se declară extrem de îngrijorate de soarta planetei noastre și de faptul că oamenii sunt din ce în ce mai mulți, iar hrana din ce în ce mai puțină.
     S-a iscat în acest fel o nouă falsă problemă: problema suprapopulării planetei. A fost scos de la naftalină în acest scop și Thomas Malthus (1766-1834), un popă englez care avea față de monstru (privit din profil semăna cu un iepure uriaș), sforăia ca un cal când vorbea și era bântuit de ideea fixă că sunt prea mulți oameni pe lume și Pământul nu-i poate hrăni pe toți. 
     În principala lui scriere,Eseu despre principiul populației, Malthus sugera că săracilor trebuia să le fie interzise căsătoriile, iar femeile, după ce nășteau un copil,  trebuiau sterilizate forțat, ca să nu mai nască alți fii și fiice. El era de părere că un cuplu nu trebuie să aibă mai mult de un copil.
      Totuși, ca fapt divers, trebuie amintit că Malthus nu și-a sterilizat deloc nevasta după ce aceasta i-a născut un copil și a mai avut cu ea pe parcursul vieții alți trei copii, lucru care denotă clar că ideile lui erau atât de proaste că nici chiar el nu le-a pus în aplicare.
     Toți oamenii luminați ai timpului s-au arătat scandalizați de o astfel de teorie oribilă, iar Vaticanul l-a blestemat pe Malthus arătând că gândirea lui era diavolească și contrazicea Biblia.
    Totuși, așa cum am mai spus, oligarhia mondială a îmbrățișat azi din nou gândirea lui Malthus. De fapt claselor bogate le convine această teorie care cere oprirea de la căsătorie a săracilor.
     Dar teoria lui Malthus nu a rezistat în trecut și nu rezistă nici astăzi. În lume există azi 160 de orașe mari în care densitatea populației este între 5000 și 8000 de locuitori pe kilometrul pătrat (așa cum este de exemplu în Japonia, la Tokio). Adică fiecărui locuitor îi revin mai puțin de 200 de metri pentru a trăi și pentru a se hrăni. Și totuși oamenii se descurcă. Pe terasele blocurilor ei au amenajat grădini înfloritoare și fermele de alge din ocean asigură hrana pentru zeci de milioane de oameni. Dacă Malthus ar învia, el ar rămâne uimit să constate că azi o familie scoate de pe 200 de metri pătrați tot atâtea recolte și produse cât scotea pe vremea lui de pe 5 kilometri pătrați.
     Dar nu acesta este exemplul pe care doresc să-l dau ci un altul. Există azi peste 80 de orașe mari ale lumii în care densitatea populației atinge în unele cartiere 100000 (o sută de mii) de locuitori pe kilometrul patrat. Adică fiecărui locuitor îi revin circa 10 (zece) metri pătrați de spațiu.
     Un astfel de oraș este (a fost)  Kowloon Walled City din Hong Kong (care a intrat în reamenajare și extindere). Aici densitatea este 33000 și 50 000 de locuitori pe 0,27 kilometri pătrați.
      În astfel de zone fiecărui locuitor îi revin mai puțin de 10 (zece) metri pătrați pentru a trăi. Și totuși, oamenii sunt așa de dibaci încât nu numai că au reușit să folosească fiecare centimetru pătrat de teren, dar și-au amenajat ferme marine pe ocean de unde scot recolte uluitoare de alge comestibile, de fructe de mare și de pește. Construcțiile și le-au apropiat una de alta în așa fel încât orașul a devenit o singură clădire (vezi imaginea de alături) fără ca să fie nevoie de planurile unui singur arhitect.
    Într-un astfel de oraș trăiesc circa 33000 de oameni. Ziua camerele multora dintre apartamentele lor se transformă în ateliere de reparat, brutării, magazine, cabinete medicale sau de avocatură etc., iar seara redevin dormitoare și sufragerii.
     Criminalitatea în acest oraș, este extrem de scăzută și aparține doar sferei domestice. Oamenii se cunosc foarte bine între ei și trăiesc într-o solidaritate perfectă. Nici una dintre familiile care trăiesc aici nu a declarat că este nefericită. Cuvântul de ordine este: ”Nu-l deranja pe celălalt”. Regulile de trai sunt extrem de simple. Omul care înjură sau amenință ori lovește un alt om este prins imediat de ceilalți membri ai comunității  și dat pe mâna polițiștilor care-l trimit imediat la reeducare. Persoana care dă muzica tare și deranjează vecinii este evacuată cu forța din casă și internată la ospiciu. Se consideră că un astfel de comportament dovedește că respectivul nu mai e în deplinătatea facultăților mintale. Chan Pak, unul dintre locatari spune: ”Nici nu putem să procedăm altfel. Gândiți-vă ce s-ar întâmpla dacă fiecare ar face în apartament ce vrea!”.
      În 1992 în Kowloon Walled City au început lucrările de demolare în vederea construirii unui oraș care să poată adăposti o populație dublă, adică 200 000 de locuitori pe kilometrul pătrat. Asta înseamnă că în viitorul Kowloon, pe 0,3 km patrați vor trăi 70 000 de locuitori.
      Ajunși aici să facem câteva calcule.
      Deci o densitate de 100 000 de locuitori pe kilometrul pătrat nu ar fi nimic neobișnuit pentru lumea noastră de mâine. Dimpotrivă, se pare că în astfel de condiții solidaritatea oamenilor crește și infracțiunile scad uimitor până la cote care fac ca polițiile să devină inutile. Într-un astfel de oraș hoțul sau banditul nu poate ajunge prea departe nici cu banii sau bunurile furate și nici cu persoanele răpite. Ar atrage imediat atenția oricui și nu ar apuca să facă nici măcar zece metri că lumea s-ar alerta și l-ar imobiliza imediat.
       Dacă este posibilă o conviețuire în condiții destul de bune la densitatea de o sută de mii de oameni pe kilometrul pătrat și dacă societatea umană a ajuns deja să posede astfel de zone, acest lucru însemnă că se va extinde. Acest lucru înseamnă că întreaga populație de astăzi de 7 miliarde de locuitori a planetei noastre poate fi mutată într-un oraș cu suprafața de 70 000 de kilometri pătrați (cam cât a actualei republici Cehia).
      Suprafața de uscat a planetei noastre este de peste aproximativ 150 de milioane de kilometri pătrați, iar suprafața totală a mărilor și oceanelor ei este de 361 de kilometri pătrați. Acest lucru înseamnă că pe cele  150 de milioane de kilometri pătrați de uscat se pot amenaja orașe gigantice (terrapolisuri) care pot adăposti o populație de cel puțin 14 000 de ori mai mare decât actuala populație, adică 98 000 de miliarde de locuitori (98 de trilioane).
   Toată constituția anatomică a ființei umane arată că omul este făcut pentru a a procrea și nu pentru a se abține de la procreare. Femeia poate da naștere și la 5 sau 7 gemeni odată. Bărbatul este fertil până la adânci bătrânețe.
   Toate perceptele religiei creștine sunt pentru ca omul să procreeze. Biblia spune: ”Creșteți și vă înmulțiți!”.  Atunci când e vorba de procreere atât religia cât și natura sunt într-o înțelegere perfectă. Dacă un bărbat poate procrea până la vârsta de 100 de ani înseamnă că Natura (sau Dumnezeu) au un plan cu noi, cu oamenii. Nici Natura și nici Dumnezeu nu fac greșeli.
    Pe de altă parte trebuie să amintesc că există un prag  demografic la care dacă societatea ajunge numărul deceselor egalează numărul nașterilor. Conform studiilor științifice nașterile vor egala decesele atunci când numărul oamenilor de pe planeta noastră va ajunge la o mie de miliarde de locuitori.
   Oricum ar fi, teoria suprapopulării planetei nu are nici un fel de substrat științific sau religios. Exemplul cel mai bun este chiar diabolicul preot Malthus. Această teorie însă este îmbrățișată de cei care se simt amenințați de creșterea populației lumii, pentru că, din nefericire pentru unii, creșterea populației lumii înseamnă și dipariția unor anumite clase de indivizi. De exemplu vor dispare în acest caz regii care au nevoie de două milioane de kilometri pătrați ca să vâneze cu pușca elefanți prin Africa. 
                                                   Ioan HERALDhttp://universulromanesc.ro/