Ştiu. E uşor şi fără dureri de cap pentru oricine să obţină un detergent de vase de calitate, şi încă pe bani modeşti, ca să zic aşa.
Însă detergentul de vase obişnuit e mai puţin prietenos cu mediul, pentru că de regulă conţine o întreagă suită de agenţi de optimizare, cum ar fi surfactanţi, arome, coloranţi, eventual substanţe de regularizare a vâscozităţii şi lista poate deveni destul de lunguţă. Toate aceste substanţe sunt netransformabile prin procesul de spălare.
Ce este de fapt spălarea cu săpun sau detergenţi?
Este o emulsionare a grăsimilor, o angrenare a acestora în mediul lichidului de spălare, cu efectul evident al îndepărtării lor şi a incluziunilor microscopice – organice sau nu – de culoare închisă pe care le conţin de pe obiectele supuse curăţării. În afară de agentul detergentului, de regulă carbonatul de sodiu, adică soda de rufe, celelalte sunt compuşi greu transformabili, care constituie şi factori de poluare îndelungată.
Ce putem face noi, iubitorii naturii, pentru a limita acest lucru? Ne vom prepara propriul detergent de vase, care va păstra în mare parte calitatăţile de curăţare, dar va avea o compoziţie ce reduce consistent numărul de factori ai poluării.
Avem nevoie de:
1. Sodă de spălat sau sodă de rufe, substanţă chimică naturală, denumită carbonat de sodiu. E o sare sodică a acidului carbonic ce se prezintă sub formă de pulbere albă. Îndepărtează cu uşurinţă grăsimile şi o vom putea folosi în multe alte proiecte casnice.
2. Borax, tetraboratul disodic, e o sare a acidului boric, se găseşte ca atare şi în natură. Este o pulbere albă ce se dizolvă cu uşurinţă în apă.
3. Sare de bucătărie, cât mai pură.
4. Acid citric sau sarea de lămâie.
Şi acum reţeta pentru detergentul de vase realizat în casă:
– o ceaşcă de sodă de rufe;
– o ceaşcă de borax;
– jumătate ceaşcă de sare;
– jumătate ceaşcă sare de lămâie.
Toată această „bucurie chimică” se amestecă susţinut şi cu răbdare şi se păstrează într-un borcan ermetic închis.
Produsul obţinut se pretează cel mai bine a fi utilizat pentru maşinile de spălat vase, dar o putem folosi şi noi, luând ca model felul în care utilizau mamele noastre pe vremuri legendarul „Tix”. Când avem nevoie, turnăm o lingură rasă din amestecul magic într-un capac din care vom putea prelua pe cârpa sau buretele de vase umed puţin câte puţin. Dacă adăugăm şi un nisip fin, chiar iese ceva de neimaginat. Iar dacă la clătirea vaselor vom folosi şi o soluţie diluată de oţet, înainte de limpezirea cu apă, vom privi, garantat, cu maximă încântare la rezultatul muncii noastre.
Suplimentăm această reţetă cu încă două metode simple de a obţine în casă produse „eco friendly”, adică prietenoase cu mediul, şi în acelaşi timp cât se poate de utile.
Balsam de rufe natural, din lavandă
– o ceaşcă de muguri uscaţi de levănţică sau lavandă;
– un litru de oţet alb de mere;
– 2-4 picături de ulei esenţial de lavandă.
Se amestecă foarte bine şi se pune la păstrat. După o săptămână se poate folosi la fel ca orice condiţioner pentru rufe cumpărat din comerţ.
Dezodorizant pentru covoare
– o ceaşcă de borax;
– o ceaşcă de bicarbonat de sodiu alimentar;
– 10 picături de ulei esenţial (ce vă surâde mai mult, pot fi extract de citrice, flori etc.).
Se amestecă cu grijă şi se păstrează într-un vas ermetic închis. Se foloseşte pulverizând moderat pe covor, după care se freacă energic cu o perie mai tare, după care se îndepărtează prin măturare, aspirare sau cu bătătorul.
Ion SCUTARU
