Maria Diana Popescu
Guvernul, Parlamentul şi guvernatorul B.N.R. se prefac a nu înţelege că noi sîntem cei care achităm opera jafului naţional comis de ei, inclusiv împrumuturile F.M.I.. În loc să-i protejeze pe români de abuzurile băncilor, au mare grijă să ajungă în incapacitate de plată şi să-i execute silit. Asta este strategia lor, iar ceea ce se li se întîmplă acum românilor este de toata jena. În cei patru ani de criză n-a existat nicio iniţiativă de protejare a cetăţeanului faţă de hienele bancare, faţă de cămătarii care au cumpărat creditele restanţierilor. Românii sînt storşi pe orice cale de tot felul de taxe şi comisioane, iar B.N.R şi A.N.P.C. favorizează cele 40 de bănci prezente în România, care au făcut şi fac profituri uriaşe pe spinarea clienţilor, pe care i-au atras cu publicitate agresivă şi înşelătoare. Tot mai mulţi români disperaţi ne scriu în redacţie, acuzînd sistemul bancar, asemuindu-l cu unul mafiot, căruia i s-a facilitat un cadru legal. Dar, „cine dracu’ vă credeţi voi?” a întrebat Nigel Farage în plenul Parlamentului European, adresându-se conducerii Uniunii Europene. Chiar aşa, cine se cred bancherii, recuperatorii şi guvernatorul? Pentru cei care nu ştiu sau nu-şi mai aduc aminte, prin anii 94 – 96 băncile practicau dobînzi şi de 270% la credite, dar despre acest lucru guvernatorul refuză să vorbească. Cu ce bani şi-au făcut, nu sedii, ci palate, băncile în toată ţara? Cu dobînzi ilegale, comisioane şi clauze abuzive, scrise cu litere aproape invizibile în contractele încheiate cu bieţii români. Guvernatorul tace şi emite reguli pentru băncile străine, cu împuternicire să facă orice fel de măgărie doresc la noi acasă.
Băncile din ţările civilizate practică dobînzi de cîteva procente, iar comisioanele sînt aproape simbolice. La noi, hoţia băncilor din buzunarul cetăţeanului este susţinută tacit, de cine credeţi? De B.N.R.. Furtul este o infracţiune penală şi mi se pare normal şi legal ca cel care guvernează banii furaţi de la români să fie luat la întrebări, anchetat şi obligat să înapoieze pînă la ultimul cent banii poporului. Ţara noastră a avut parte din ’90 încoace de un singur băiat versat la casa de bani, care s-a jucat cu visteria ţării şi cu bruma de bani a românilor. Cele 40 de bănci – nişte rechini prădători – prezente în România, au avut mînă liberă de la guvernator şi au momit oamenii cu tot felul de oferte gen „credit doar cu buletinul”, mergînd pe ideea să-l îndatoreze pe românul necăjit, ca să aibă de unde culege pe termen lung. Conform declaraţiei sale de avere, zestrea sa este modestă, pentru că valuta e la purtător. În plus, nu a precizat băncile la care şi-a depus mărunţişul. În mod sigur băncile alea nu vor da faliment. Ce poate fi mai moral decît să manevrezi cum vrei visteria, să rîzi în nas poporului şi să fii apreciat şi decorat pentru asta? Un „lup paznic” la stînă! Este voinţa puterilor mondiale, că el, doar voia lor o face. Ar cam fi vremea să facă de paza la butucii de viţă de vie de pe moşie, decît să tragă sforile valutele, funcţie de împrejurări. Măgării, nu?
Alexandra Popa, o jurnalistă aflată, probabil, sub aripa vreunei bănci încearcă să bage spaima în români cu articol: „Pierzi casa pentru o restanţă de 600 lei! O restanţă la un credit, cît de mică, poate duce automat la executarea silită”. Să-ţi fie ruşine „fată-hăi”! Cămătăria bancară, căci despre asta vorbim, nu e sancţionată de statul de drept, iar bancherii fac tot ceea ce le „poftesc” buzunarele, plătind bine pe unii ziarişti care îşi ameninţă public conaţionalii. De ce acum bate vîntul prin cele mai multe dintre bănci din România? Pentru că băncile-cămătare au avut grijă să rămână fără clienţi prin raportări aberante la Biroul de Credite şi prin aceste executări abuzive, la limita legalităţii. N-am văzut un ziarist de bună credinţă, care să scrie despre modul în care băncile „ţepuiesc” clienţii. Şi că ar fi timpul să iasă afară din România. Nu. N-are voie să spună adevărul. I se pune pumnul în gură, îşi poate pierde slujba, e catalogat drept extremist, dacă se revoltă împotriva birurilor, a jafului şi nedreptăţilor. În România, toţi bancherii venetici, toţi cămătarii fură, înşeală şi mint şi iau cu japca… Ne guvernează cei care, dacă la facultate tot au fost prezenţi la cursuri doar în condică, iar diplomele lor sînt cumpărate ca în piaţă, inventează legi şi ordonanţe potrivit lăcomiei şi egoismului lor.
De la început mi s-a părut suspect faptul că toate băncile ofereau în 2005-2008, credite cu buletinul, de fapt ofereau bani virtuali. Era perioada în care criza se cocea premeditat în cuptoarele Americii, astfel ca băncile lor şi alţi cămătari fără legitimaţii să poată confisca pe mai nimic bunurile oamenilor. Cum altfel s-ar mai fi putut îmbogăţi aşa de repede şi uşor? A lua cu japca este cea mai bună afacere. Ecuaţia este simplă, iar cei inteligenţi o rezolva uşor: în toată ingineria financiară numită credit sînt următoarele personaje: cămătarii „legali”, adică băncile, căpuşele sau firmele de recuperare, societăţile de asigurări, păgubitul (împrumutatul) şi, cu voia dumneavoastră, cel mai tare, guvernatorul. Odată ce împrumutatul nu-şi mai poate plăti datoriile, cămătarul îşi încasează banii de la societatea de asigurări (din acest motiv păgubitul mai plăteşte pe lînga rată o dobîndă uriaşă şi o asigurare). Ca atare, cămătarul îşi recuperează pierderea şi normal ar fi ca hoţia financiară să se termine aici; dar, în acest moment pentru cîteva firimituri, cămătarul vinde creanţa căpuşelor care, în situaţia în care semnezi hîrtiile trimise de ei, devin noii tăi creditori pe viaţă. De ce nu avem legea falimentului personal, ci doar al companiilor şi societăţilor comerciale? Guvernatorul ştie!, de aceea a recapitalizat băncile, deşi de folos ar fi românilor falimentul acestor instituţii parazitare, care practică ilegal cămătăria după sistemul mafiot. Băncile fac bani din tastatură. Lumea trebuie să priceapă, banii nu prea mai au formă fizică. Sînt doar o convenţie bazată pe profit, care se întemeiază pe un click de mouse, pentru că banii sînt virtuali de ceva timp.
La ce ar trebui să gîndească intens guvernatorul Băncii Naţionale a României? Păi, o băşică plină cu puroi care s-a tot umflat, ar fi trebuit spartă sau drenată la momentul oportun, înainte să cangreneze tot sistemul bancar. Prins cu cele 100 de mîţe în sac, guvernatorul susţine sus şi strîmb că nu e vorba de o caracatiţă a bancherilor, deşi procurorii DIICOT au declarat oficial că, „gruparea Stan-Ruse, a cîştigat un loc aparte în cazuistica penală din cauză că a reuşit să cuprindă peste 80% din sistemul bancar românesc şi o parte importantă a instituţiilor statului, precum şi pentru imensul prejudiciu creat”. Cu o asemenea fraudă în sînul finanţelor bancare, într-o altă ţară, într-o democraţie adevărată, şeful bancherilor şi-ar fi dat demisia de onoare sau ar fi ieşit la pensie, că doar a depăşit vîrsta legală, iar bancherii escroci ar fi fost iute pitiţi la mititica.
Neo-feudalismul modern, sufocat de bănci şi de caracatiţa corporatistă, forţează de atîta timp mulţimea să plătească fraudele bancherilor-escroci. Dragi români, evitaţi pe cît posibil băncile! Ele sînt un fel de Stan Cămătarul Diplomat. Nu mai daţi de mîncare rechinilor hămesiţi! Nu mai aveţi încredere în sistemul bancar, în miile de filiale însămînţate ca nişte plante carnivore pe teritoriul statelor, specializate în furt şi profituri uriaşe! Nu mai treceţi pe la bănci deloc! Renunţaţi la carduri, păstraţi-vă banii la ciorap, oricum pe viitor plăţile în România se vor face cu sacul de bani. Aţi mai trăit fără carduri şi fără bănci, şi n-aţi murit. Reziliaţi-vă toate conturile şi luaţi-vă salariile de la casier. Din sărăcia voastră vreţi să-i faceţi miliardari pe bandă rulantă pe escrocii aceştia din bănci? Aveţi cele mai mici salarii şi pensii din Europa! Resursele ţării se varsă în buzunarele acestor şarlatani autohtoni şi străini. Bancherii ticăloşi de acasă şi de afară au dereglat mersul lumii, iar sistemul diabolic a clocit, instaurat şi oficializat neo-sclavia!
Banul este arma care ucide oameni şi cumpără popoare! Sistemul bancar românesc a devenit supra-obezul, care cocoşează milioanele de români ce-l cară în spinare. Criza economico-financiară şi socială, provocată de cupiditatea paranoică a bancherilor planetari şi autohtoni, a dovedit din plin acest lucru. De fapt, la noi nu există bănci, ci Instituţii de Camătă. Ele n-au ajutat cu nimic dezvoltarea economică a ţării, ci au subminat-o permanent şi sistematic. Au sute de sucursale şi minisucursale pe teritoriul nostru, au firme înţesate cu echipe de recuperatori. Acum cînd criza duduie în toată lumea, au salarii nesimţite de zeci de mii de euro, trăiesc în huzur, sfidează şi ameninţă săracii ţării. Dar cine sînt recuperatorii? Mulţi dintre ei sînt absolvenţii pe bani grei ai bandelor rulante din Facultăţile de Drept sau absolvenţi ai fabricilor de diplome. Mi-ar fi ruşine să lucrez într-o asemenea firmă, să ameninţ românii pînă se sinucid, sau să-i las fără casă pe oamenii care din cauza crizei, a concedierilor, sărăciei, inflaţiei, şomajului, a dobînzilor şi comisioanelor uriaşe, nu-şi mai pot plăti ratele. Forţoşii aceştia care ameninţă prin scrisori şi telefoane populaţia României, nu peste mult timp, vor fi trataţi precum colaboraţioniştii din Franţa anilor ’40.
E timpul să ne trezim şi să-i dăm afară din ţară pe bancheri şi pe cămătari. Guvernele au furat de la oameni, băncile i-au furat pe oameni. Trebuie să plătească! Acum zece ani, Argentina a alungat F.M.I-ul, iar apoi s-a afirmat ca putere economică. Protejate de proasta lege românească, băncile de pe teritoriul ţării au produs fraude, infracţiuni şi contravenţii, prejudiciind grav persoanele juridice şi fizice. Mai ţineţi minte cîţi directori de sucursale şi bancheri au fugit cu banii clienţilor?
„Pe lângă momeala «credit doar cu buletinul», băncile au inventat tot felul de formule ispititoare: «cont de nevoi personale», «prima casă», «credit preaprobat» – prin care ţi se oferă pe tavă, cu bla-bla-ul ameţitor de rigoare – («pentru că sunteţi client fidel al băncii» – ceva ce n-ai cerut – «descoperire de card», «card de cumpărături» etc), capcane la fel de primejdioase pentru clienţi. Toate cunoştinţele şi prietenii mei care au apelat la astfel de «ajutoare bancare» (a se citi: forme subtile de spoliere) sunt acum disperaţi, că nu mai fac faţă datoriilor, ratelor, dobânzilor. Ceea ce li se părea o salvare, o mână prietenească din partea băncilor, întinsă celui sărman, aflat «la ananghie», s-a dovedit a fi, sistematic, năucitoare lovituri sub centură, condamnare deliberată, îndelung şi meticulos programată, a «stimatului client» la… incapacitate de plată, cu executare silită şi cu celelalte consecinţe nefaste. A apela la «ajutor bancar» e, fără îndoială, o formă de a-ţi cumpăra pe bani grei cătuşele sau, mai rău, ştreangul pentru spânzurătoare. Mărturisesc, atunci când se arată în instituţia în care lucrez, cioclii bancari – cu mape elegante şi costume impecabile – să facă reclamă «oportunităţilor bancare», mi-e greaţă – la propriu şi la figurat – şi ies din încăpere”. (Mihaela Stroe)
Serviciile prea secrete, guvernatorul, guvernul şi ramificaţiile sistemului judiciar, au „orbul găinii” cînd vine vorba de fraudele din sistemul bancar. La prima mînărie constatată, cele peste patruzeci la număr, care căpuşează populaţia României, ar fi trebuit arse zdravăn la seif şi trimise de unde au venit, domule guvernator! Dacă bancherii vor ca românii să le plătească restanţele, Statul trebuie să le ofere slujbe plătite cu 1.200 euro pe lună. Cerem prea puţin şi aşa. De nu, să vină bancherii să lucreze în locul lor pentru 80 de lei lunar sau să trăiască fără nici un venit, din care să achite taxele şi impozitele (cele mai multe şi mai mari din Europa), facturile la utilităţi, medicamentele, hrana, creşterea şi educarea copiilor… Atunci bancherii ar protesta în faţa propriilor sedii în favoarea românilor ruinaţi de creditele, dobînzile şi comisioanele crescute fraudulos, odată cu creşterea suspectă a cursului de schimb şi cu desfiinţarea a milioane de locuri de muncă. Guvernul şi guvernatorul nu-şi falimentează acoliţii, nici firmele în cîrdăşie, cărora le şterge periodic datoriile. Îi falimentează pe românii „plebei”, cărora apoi le ia casa, masa, tractorul şi nevasta. Degeaba îmi bat gura, acesta este falimentul controlat al naţiunii!
Mă întreb cîte parale au primit ziariştii de la bănci şi cîte parale fac ei, ca oameni, ca români, de-au trecut în tabăra cămătarilor, ieşind la atac, periodic, cu articole ameninţătoare la adresa împrumutaţilor. Cu cît i-au plătit firmele de recuperare, pardon, mafiote, pe ziarişti, ca să sperie şi să ameninţe românii? Vreau să cred că vom citi în curînd în aceleaşi ziare despre falimentul băncilor şi al firmelor de recuperare şi fuga lor din România. Dacă recuperatorii au epuizat intimidarea şi ameninţarea, iar românii nu-şi pot jupui pielea să le-o dea, probabil le vor tăia cîte un deget şi le vor duce băncilor trofeu, ca în filmele cu Yakuza. Recuperatorii se bazează pe intimidare, ameninţare, pe naivitatea sau neputinţa clientului. Firmele de recuperatori nu au bază legală, ele alcătuind o reţea de trîntori frauduloşi, care se pricopsesc din alchimia haosului şi a hoţiei, din firimiturile – bogate, totuşi, de la masa bancherilor, din teama şi disperarea sărmanilor. În multe cazuri, aceste firme-vampir apelează la rîndul lor la executorii judecătoreşti, care îi refuză, conştienţi că de la românul falimentat de stat nu se mai poate recupera nimic.
Colecta fărădelegilor la bugetul băncilor şi al statului ar trebui să devină obiectiv strategic al guvernului. Domnule guvernator cu „g” mic, băncile se ţin de furat, bancherii se ţin de fraude, estimate la zeci şi sute de milioane de euro, dacă nu cumva, miliarde. Cu sprijinul dumneavoastră tacit, cetăţenii au fost prinşi pe viaţă în laţul „ingineriilor financiare” ale băncilor! România n-are nevoie de atîtea bănci pe teritoriul ei! În vechiul regim fiinţa o singură bancă pentru popor – C.E.C. -ul., şi nici vorbă de fraudă. Pe atunci, pentru subminarea economiei naţionale era prevăzută pedeapsa capitală. Cine ar fi îndrăznit? Milioane de români şi-au cumpărat – în mult hulita epocă de aur -, pe cînd economia ţării concura cu străinătatea, case şi apartamente cu împrumut la C.E.C., cu rate şi dobînzi mai mult decît rezonabile. Atunci se putea. Astăzi, în balta stătută şi tulbure a junglei bancare te mănîncă de viu rechinii.
