Furtuni teribile, succesiune de tsunami cu consecinţe devastatoare, cutremure, neaşteptata deşertificare a unor zone sau prelungirea sezoanelor de ploi în unele părţi ale lumii…fenomene cu care ne confruntăm zilnic şi care, pentru unii, sunt dovada că ar exista încercări de folosire a unor tehnici foarte sofisticate de modificare a mediului.
În cele ce urmează, vom încerca să decodificăm secretul a ceea ce este cunoscut sub titulatura de Tehnici de modificare climatice (ENMOD), acuzate de a fi folosite în scop militar, misterul care-l inconjoară fiind foarte mare deoarece subiectul, pe bună dreptate, este considerat extrem de sensibil. Există însă documente, directe, indirecte, analize de experţi etc. pe care, în cele ce urmează, am încercat să le asamblez şi să le integrez pentru o lectură cât mai uşoară, ieşind, pe cât se poate, din zona analizelor tehnice.
„Nu mai e nevoie să spunem că subiectul este tabu din punct de vedere ştiinţific. Posibilitatea unor manipulări climatice sau ale mediului înconjurător ca parte a agendei militare sau a serviciilor de informaţii, chiar dacă este admisă în mod tacit, nu este niciodată considerată ca fiind una relevantă. Analizele militare ignoră subiectul. Meteorologii nu investighează problema, iar activiştii ecologişti se concentrează pe problema încălzirii globale şi pe protocolul de la Kyoto.”
Prof. Michel Chossudovsky, Global Research 27 sept. 2004, în articolul The Ultimate Weapon of Mass Destruction : „Owning the Weather” for Military Use
„Termenul de «tehnici de modificare a mediului înconjurător» se referă la orice tip de tehnică menită să schimbe – printr-o manipulare deliberată a proceselor naturale – dinamica, compoziţia şi structura Pământului, inclusiv sistemele biologice, litosfera, hidrosfera şi atmosfera, operaţiuni efectuate din atmosfera terestră sau din spaţiu.”
Convenţia pentru interzicerea folosirii militare sau ostile de orice fel a tehnicilor de modificare a mediului înconjurător, ONU, Geneva, 18 mai 1977
„Modificările climatice oferă combatanţilor o serie largă de opţiuni pentru a înfrânge sau a pune presiuni asupra unui adversar…modificările climatice vor deveni parte a problematicii de securitate internă şi internaţională şi vor putea fi operate într-o manieră unilaterală, cu posibile aplicaţii ofensive şi defensive, putând fi chiar folosită pentru intimidare. Posibilitatea de a genera precipitaţii, ceaţă, furtuni sau de a modifica cumva spaţiul…precum şi producerea de climat artificial face parte dintr-un set integrat de tehnologii militare.”
US Air Force document AF 2025 Final Report
Povestea este excelent rezumată de Philip L. Hoag într-un studiu din 1996 şi de Spencer Weart într-un articol publicat pe 1 august 2009.
Totul începe, afirmă Philip L. Hoag, în momentul în care Nikola Tesla descoperă că ionizarea atmosferei poate fi schimbată cu ajutorul unei transmisii de unde radio de joasă frecvenţă (banda 10-80 Hz). Tesla a mai descoperit că, prin variatia frecvenţei radio, se poate provoca fie o ionizare pozitivă, fie una negativă a atmosferei…undele radio pot avea un impact asupra moleculelor din aer care pot elibera electroni negativi gata să se combine cu hidrogenul şi oxigenul, generand astfel picăturile de ploaie.
Totul rămâne teorie, afirmă Spencer Weart, până când, imediat după sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, marele matematician John von Neumann şi-a convocat câţiva colegi la Princeton, în urma reuniunii care a urmat rezultând concluzia că ar posibilă o modificare deliberată şi controlată a condiţiilor climatice.
„Intervenţia în probleme atmosferice şi climatice…se va dezvolta la o scară greu de imaginat în prezent….Aceasta va face ca problemele unei naţiuni să fie strâns legate de ale tuturor celorlalte, mult mai strâns decât ameninţarea unui război nuclear sau al oricărui tip de război pe care l-am purtat până în prezent”
John von Neumann, 1955
Primele încercări practice par să fie cele făcute în cadrul companiei General Electric, unde a fost studiată posibilitatea producerii artificiale a ploii prin „injectarea” norilor cu particule care să acţioneze ca nuclee de formare a picăturilor de ploaie
. Problema devine rapid într-atât de importantă încât, în 1953, este înfiinţat un Comitet consultativ prezidenţial pe problema controlului climatic, iar în 1958 Congresul SUA aprobă fonduri speciale pentru cercetarea în domeniul producerii artificiale a ploii. Entuziasmul lui van Neumann faţă de tehnicile de modificare climatică nu are margini: „Vă daţi seama ce putere ne dă asta asupra mediului înconjurător…apare posibilitatea unor forme inimaginabile încă de război climateric…”. Numai că, supuse testului realităţii prin Operaţiunea Phoenix din Vietnam, tehnicile respective nu se dovedesc decât parţial concludente în raport cu marile aşteptări iniţiale, sau se dovedesc chiar imposibil de controlat, aşa cum a fost experienţa din 1972 în South Dakota, care a generat inundaţii catastrofale… „
Tehnologia va pune la dispoziţia liderilor prinicipalelor ţări o serie de tehnici capabile să ducă în secret un război de care vor şti doar un minimum de persoane din cadrul serviciilor de securitate…Se vor putea utiliza tehnici precum modificarea condiţiilor climatice pentru a provoca perioade extinse de secetă sau de furtună…În plus, s-ar putea să fie posibil -şi tentant – să fie exploatate în scopuri politico-strategice si rezultatele cercetărilor asupra creierului şi comportamentului uman. Gordon J.F. Mac Donald, un geofizician specialist în probleme militare, a afirmat că şocurile electronice create artificial ar putea produce câmpuri de tensiune relativ înaltă deasupra unor zone ale planetei…În acest fel, s-ar putea crea un sistem care să acţioneze direct asupra capacităţii cerebrale a unei mari părţi a populaţiei în anumite zone si pe perioade de timp extinse”
Zbigniew Brzezinski, fost consilier pe probleme de securitate naţională al Preşedintelui Jimmy Carter, co-fondator al Comisiei Trilaterale (împreună cu David Rockefeller, director între 1973-1976) „Between Two Ages : America’s Role in the Technetronic Era”
Operaţiunea Popeye
Este vorba (după cum putem afla din datele publicate în 2005 de The Air Weather Reconnaissance Association, WRA) de una din operaţiunile militare desfăşurată în perioada războiului din Vietnam cu misiunea de a întrerupe sau bloca temporar lanţul de aprovizionare al trupelor nord-vietnameze prin provocarea de ploi intense mai ales deasupra aşa numitului „Drum Ho Chi Min” prin „însămânţarea” norilor cu iodură de argint, obţinându-se o prelungire a perioadei ploilor musonice cu o medie de 30-45 de zile.
„După un oarecare succes cu un test în 1966, USAF a alocat unităţii 54 WRA trei avioane tip C-130 A şi, pe 17 martie 1967, Typhoon Chasers au devenit şi Rain Makers. Misiunea a fost secretizată şi a asigurat grade diverse de succes. Printre membrii echipajelor WRA, misiunea de provocare a ploii era cunoscută sub numele de MEROPOL. …Tom Robinson, fost membru al echipajelor unităţii 54 WRA confirmă că misiunile operaţionale au început în martie 1967 de pe baza Udom din Tailanda. …au fost efectuate 1435 de zboruri ca operaţiuni de tip rain makers ”. Adaptând sloganul „make love, not war”, membrii echipajelor Operaţiunii Popeye spuneau că misiunea lor era „make mud, not war”… 
Foto avion C-130A folosit în Operaţiunea Popeye (autor Tom Robinson, baza Andersen, Guam, 1970)
URSS , afirmă Philip L.Hoag, ar fi deţinut propriul lor program specializat în domeniu, cunoscut sub denumirea Woodpecker. Implica transmisii radio de extrem de joasă frecvenţă (ELF) în banda de 10 Hz, folosind transmiţătoare Tesla instalate în oraşele siberiene Ahgarsk şi Habarovsk, pe insula Sahalin şi la Nikolaiev în Ucraina, la Riga şi la o locaţie situate la cîţiva kilometric de Havana, în Cuba. Aceasta din urmă, spune autorul articolului, ar fi fost încă activă în 1999, avand un personal de 2500 de oameni…
În 1977, Adunarea Generală a ONU ratifică o Convenţie internaţională care interzice „folosirea militară sau în orice alt mod ostil a tehnicilor de modificare a mediului înconjurător care au efecte extinse, de lungă durată sau grave”, atât SUA cât şi URSS fiind printre părţile semnatare.
Acuzaţiile Bearden: manipulările KGBFoto Tom Bearden
Tom Bearden este fost lt.-colonel în armata americană, actualmente Preşedinte şi CEO la CTEC, Inc., detinator de master şi doctorat în inginerie nucleara şi matematică absolvite la Georgia Institute of Technology şi, respectiv, Northeast Louisiana University). A absolvit Command & General Staff College, Guided Missile Staff Officer’s Course.
Reproduc, fără comentarii, afirmaţiile sale din aprilie 1998. Mare atenţie la ce spune!
„Anomaliile meteorologice din întreaga lume nu sunt accidentale. În teoria superpotenţialului, expusă iniţial într-o lucrare din 1904 de E. T. Whitaker, este posibil să fie produse câmpuri elctromagnetice de forţă şi câmpuri energetice de forţă la distanţă. ..Se folosesc două emiţătoare care să formeze un interferometru pentru unda electromagnetică…Se centrează zona de interferenţă în zona de atmosferă aleasă. Începi să produci o încălzire a atmosferei în zona de interferenţă, aceasta se extinde şi astfel ai produs o zonă de presiune joasă. Dacă se va folosi un al doilea interferometru cu potenţial negativ, puteţi răci atmosfera care devine mai densă, astfel apărând o zonă de presiune ridicată. Plasaţi asemenea interferometre în direcţia unui jet de apă şi acesta va putea fi deviat către zona de joasă presiune… Centrând o zonă de interferenţă pe un punct sub ocean, puteţi încălzi sau răci pentru o perioadă apa în zona selectată. Se poate astfel scădea sau întări efectul unei tornade sau al unui uragan. Spre exemplu, KGB-ul dispunea de capacităţi de creere a unor căderi masive de ploaie într-o anumita zonă dată, sau de producere de secetă, furtuni sau uragane.
Pe 4 iulie 1976, ruşii au început o operaţiune masivă şi continuă de transformare atmosferică asupra Americii de Nord…Astăzi sunt cel puţin alte trei naţiuni în spatele grupului dur din KGB care dispun de armament dedicat construit pe baza unor interferometre. Iar transformarea atmosferică nu este decât una din capacităţile dezvoltate în prima perioadă. Cele mai puternice arme de pe planetă nu sunt nucleare.“
Are oare dreptate? În 1992, Wall Street Journal spune că o firmă rusească cu numele de Elate Intelligence Technologies care închiriază instalaţii pentru modificare climatului pe o rază de peste 150 km pătraţi…directorul companiei, Pirogov, afirmând că nu are nici un fel de dubiu că, spre exemplu, ar fi putut anihila Uraganul Andrew (care a provocat pagube de 17 miliarde de dolari)…„vă garantăm vreme frumoasă pentru orice eveniment vreţi să organizaţi afară, dar şi vreme proastă dacă nu ne plătiţi cum am convenit”, adăuga el. În 2008, J.Douglas Kenyon confirmă faptul că sistemul Elate se afla în vânzare liberă, una dintre unităţile acestui sistem fiind operaţională la aeroportul Bykovo din Moscova .
Avem însă o problemă evidentă cu toate aceste texte: este aproape imposibil să ştim unde este limita între folosirea acestui tip de tehnologii pentru uzul civil (banalele operaţiuni pentru „spargerea norilor”) şi folosirea militară a tehnologiilor respective. În mod evident, instalaţiile pot avea o folosire duală.
Este evident câştigul enorm pe care l-ar putea reprezenta o asemenea tehnologie în evitarea fenomenelor şi schimbărilor climatice din ce în ce mai extreme cu care ne confruntăm. Este aproape imposibil să ştim unde este limita între folosirea acestui tip de tehnologii pentru uzul civil (banalele operaţiuni pentru „spargerea norilor”) şi folosirea militară a tehnologiilor respective.
Asemenea cercetări ştiinţifice, asemenea tehnologii, nu pot decât să reprezinte un avantaj incalculabil…problema este că, în continuare, există voci care spun că nu s-ar respecta Convenţia din 1977 şi că, în ascuns, marile puteri şi-ar completa în continuare arsenalul cu acest tip devastator de arme. Tot pe aceasta tema am primit un text mai mult decât interesant semnat de dr. Marius Opran, despre care vom vorbi în articolul de mâine.
Veţi vedea argumente, apoi prezentarea câtorva dintre acele „fenomene meteorologice extreme” a căror succesiune din ce în ce mai rapidă îi face pe adepţii analizei critice să fie convinşi că au dreptate. Desigur, ca în cazul oricărei teorii de acest gen, din categoria „conspiraţia ocultei mondiale”, există şi posibilitatea ca nimic să nu fie adevărat şi să avem de-a face doar cu un subiect de presă, absolut întâmplător suprapus pe o realitate pe care nu o înţelegem…Tocmai de aceea, vă prezentăm toate variantele.
După cum am promis, iată analiza semnată de dr. Marius Opran (parţial apărută în CorectNews în iunie 2012), cred un excelent punct de dezbatere asupra realităţii (da sau nu, dumneavoastră veţi decide) uneia dintre tematicile cele mai greu de argumentat în prezent, cea legată de folosirea militară a unor tehnici de modificare a ambientului climatic.
„Cred că va mai aduceţi aminte de anul 2004, în care România a fost lovită de o serie de ploi ce nu puteau fi numite torenţiale, ci diluviene, producând ravagii uriaşe ca urmare a inundaţiilor provocate. Fenomenul în ansamblul său prezenta o serie de caracteristici nemai întâlnite pâna atunci la noi in ţară, neexistând nici un fel echivalent al lor menţionat în arhivele meteorologice naţionale – şi anume:
se declanşau extrem de rapid, durata acestora nu era foarte mare, însă intensitatea fenomenului şi modul de manifestare nu aveau nimic în comun cu cele ale unor ploi normale: pe când acestea din urmă sunt formate din picaturi de apă, fie chiar şi de mari dimensiuni şi cu o densitate volumetrică şi frecvenţă de cădere extrem de ridicate, în cazul celor din 2004 fenomenul părea că este dirijat de cineva din cer care deschidea aleatoriu un robinet de mare debit, astfel încât asupra Pământului se prăbuşea o coloană de apă continuă, fenomenul oprindu-se brusc la un moment dat, ca şi cum acelaşi robinet ar fi fost închis la comandă;
s-au manifestat pe zone reduse ca suprafaţă şi cu contur geometric trasabil: aria respectivă era prada potopului, iar la 5 metri de limita suprafeţei lovite era soare, fără nici o picatură de ploaie;
au avut o anumită periodicitate temporală, constatată de-a lungul celor circa 5 luni în care s-au manifestat, astfel încât spre sfârşitul perioadei declanşarea lor devenise aproape predictibilă printr-un calcul bazat pe perioada de ciclicitate a fenomenelor produse anterior, fără a se putea însă stabili şi locatia geografică a urmatoarei ploi;
în multe cazuri au fost însoţite de fenomene meteo nemaîntâlnite în România până atunci, în primul rând de tornade de mare intensitate şi fenomene de iridiscenţă ale atmosferei. La început s-a crezut că este vorba de coincidenţe după care, concluzionând că sunt prea multe şi prea vizibile, posibilitatea de a fi supuşi unui atac sau chiar numai unui experiment cu aşa – numita „Arma meteorologică” a devenit din ce în ce mai mare. Deoarece nu mai urmărisem de prin anii ’80 dezvoltarea acestui tip de armă, am intrat pe web şi astfel am aflat cu surprindere că progresele obţinute în domeniu de SUA şi Rusia le permite într-adevăr acestora să desfăşoare adevarate războaie meteorologice în condiţii de deplină clandestinitate, ele nefiind însa unicele ţări implicate în acest domeniu.
În prezent, la nivel mondial, există 5 asemenea instalaţii:
1) Mu Radar – 1 MW în Japonia (34°51’14.80″N / 136°6’19.45″E).
2) Arecibo Observatory – 2 MW în Puerto Rico (18°20’38.97″N / 66°45’9.77″W).
3) HIPAS – 70 MW în Fairbanks, Alaska (64°52’21.18″N / 146°50’18.78″W), extindere a celei mai cunoscute instalaţii de acest tip la nivel mondial – HAARP
4) SURAIonospheric Heating Facility – 190 MW în Rusia Centrala (56°7’10.32″ / N 46°2’4.41″E).
5) EISCAT – 1 GW în Tromsø, Norvegia de Nord (69°35’1.06″N / 19°12’57.11″E).
Notă: În cazul în care doriţi să aveţi o imagine clară a poziţionării geografice a acestora, puteţi ca printr-un simplu „Copy & Paste” să introduceţi coordonatele lor direct în Google Maps.
Centrul American de cercetări avansate se află situat în Gakona (la vest de Fairbanks) – Alaska şi poartă neutra denumire de “High Auroral Active Research Project” – prescurtat HAARP, iar pe româneşte „Proiectul de cercetare activă a Aurorei Boreale”, având în dotare un câmp de 48 de antene dipol cu o înălţime de peste 20 m, fiecare legată la un emiţător de mare putere, amplasate pe o zona de teren plană şi rectangulară. Aflată în cea de-a doua fază de dezvoltare dintr-un total de 3 prevăzute, puterea de emisie a instalaţiei este de 4,6 MW în banda HF, regiunea 3 … 10 MHz. Aceasta înseamnă că o energie de o anumită frecvenţă poate fi amplificată de peste o mie de ori, ca urmare a proceselor naturale ce apar în momentul în care fasciculul atinge straturile superioare ale ionosferei, în acel moment energia atingând valori de ordinul Terrawaţilor.
Facilităţile bazei au fost extinse prin apariţia celei de a doua instalaţii denumită HIPAS cu o putere de emisie de 16 ori mai mare decât cea a primei unităţi, în general însă în toate referinţele privind întregul ansamblu situat în cel mai nordic stat al SUA continuând să fie folosită denumirea iniţială de HAARP. Secretul cel mai bine păzit constă în modul în care proprietăţile semnalului de emisie HAARP sunt modificate prin utilizarea fizicii cuantice…
Experienţa căreia i-a fost subordonată întreaga concepţie de realizare a HAARP consta, în viziunea expertilor Pentagonului şi DARPA (Defence Advance Research Projects Agency), în posibilitatea de a genera un gigant fascicul de radiaţie electromagnetic. De o asemenea putere încât, folosind un unic impuls cu o durată de câteva minute pe post de bisturiu cu microunde, să creeze o incizie de mari dimensiuni în ionosferă – strat vital al atmosferei terestre. Apoi, prin încălzirea secţiunilor ionosferei astfel incizate, să o modifice până când aceasta va lua forma unei lentile curbate care să poată reflecta puternicul fascicul energetic emis de HAARP către Terra pentru a distruge ţintele selectate în prealabil – fără a lăsa nici o urmă referitoare la modul în care s-a produs devastarea.
FOTO Instalaţie HAARP
FOTO Centru de operare HAARP
Pericolul constă în faptul că regulile care guvernează structura multistrat a atmosferei sunt atât de puţin cunoscute, încât nimeni nu poate prezice ce s-ar putea întâmpla în urma practicării de incizii care sa străpungă stratul ionosferic sau a modelării prin încălzire a acesteia sub formă de lentilă. Există şi pericolul ca energia emisă de HAARP să interacţioneze în frecvenţă cu alte unde naturale, disturbând armonia existentă între diversele forme de viaţă existente pe Pământ.
Având în vedere teoria că anomalia inelelor lui Saturn a fost generată ca urmare a interacţiunii dintre diverse unde de energie, similar există pericolul ca HAARP si celelalte instalaţii similare să poată declanşa schimbări catastrofale la nivelul planetei noastre, deoarece tot ceea ce face parte şi constituie universul nostru se află într-o stare de echilibru dinamic, iar interferenţa cu efectele HAARP poate destabiliza acest sistem care şi-a mentinut propriul sau ciclu de-a lungul a milioane de ani – protejand existenţa vieţii pe planetă.
Există şi pericolul ca instalaţiile existente, în primul rând cele din SUA şi Federaţia Rusă, să fie folosite pentru generarea de unde cu frecvenţe extrem de joase (ELF) cu emisie în impuls care să fie direcţionate către interiorul Pământului, în adâncime, producând dislocarea delicatelor placi tectonice suspendate prin legături fragile de miezul solid al Terrei, cum este de exemplu cazul faliei San Andreas din California. Având o slabă înţelegere a interacţiunii “Plăci tectonice – Vulcani – Miezul topit al Pământului”, a încerca să intervii direct în această structură inter-relaţională generând mutaţii pe care să nu le poţi controla ar constitui o greşeală periculoasă la nivel global, absurdă şi de nereparat.
(…)Putem anticipa că, folosind puterea enormă a fasciculului de unde radioelectrice în banda foarte înaltă sau foarte joasă şi creând o zonă ionosferică cu plasmă reflectorizantă, operatorii de la Gakona pot fixa şi focaliza fasciculul de mare putere oriunde, în orice zonă sau punct definit în coordonate spaţiale deasupra unei anumite ţări. Ghidată cu ajutorul aceloraşi fascicule energetice a căror poziţionare poate fi controlată cu un simplu joystick sau tracking ball de către operatorii sistemului din Centrul operaţional al HAARP care beneficiază şi de facilităţi de contact vizual direct asigurate prin intermediul MONSAT – reţeaua globală de sateliţi de supraveghere la joasă altitudine a NSA, fasciculul este poziţionat în regim pulsatoriu pe formatiunile noroase existente în zonă, indiferent de tipul acestora – cumulus, cirrus, cirrocumulus, nimbus, stratus etc.
De fapt, nu contează decât densitatea vaporilor de apă care-i formează. Inchipuiţi-vă cam ce se întâmplă când un impuls cu o durată cuprinsă în plaja de la câteva milisecunde până la câteva microsecunde a fascicului de înaltă energie intră în contact cu un nor încărcat cu vapori de apă. Temperatura de mii de grade Kelvin generată de impulsul radioelectric produce transformarea instantanee a întregului volum de vapori de apă a norului în apă lichidă, care practic se prabuşeşte spre pământ ca şi cum ar fi vărsată dintr-o uriaşă găleată întoarsă brusc cu fundul în sus! După care fasciculul este deplasat de operatorii din Alaska spre o nouă formaţiune noroasă semnalată de MONSAT şi poziţionată deasupra unei alte arii, care-şi primeste şi ea potopul de apă prăvălit de la mare altitudine…în paralel, uriaşa energie a fasciculului localizat zonal produce prin încălzirea bruscă a atmosferei o serie întreagă de efecte secundare – de la iridiscenţe şi alte fenomene de iluminare aleatoare ale atmosferei, până la generarea de tornade sau a unor puternice rafale de vânt cu deplasare rapidă.
HAARP şi generarea artificială a cutremurelor
Înregistrările Congresului SUA făcute publice au arătat că există preocupări certe privind utilizarea HAARP pentru scanarea Terrei la adâncimi de mulţi kilometri în vederea localizării de depozite subterane de muniţie, tuneluri şi rezerve mineraliere neexploatate încă – operaţiunea fiind denumită „Earth Penetrating Tomography”. Problema constă în faptul că frecvenţa utilizată pentru penetrarea pământului în profunzime corespunde domeniului de frecvente considerat ca vinovat de producerea de mutaţii ireversibile asupra functiilor mentale umane.
Deci, HAARP dirijează fascicule cu energii enorme din atmosferă către Terra, în interiorul planetei noastre. Acest fapt produce întreruperi în câmpul magnetic propriu al Pământului, putând cauza cutremure majore. Multe dintre recentele cutremure de mare intensitate din ultima perioadă au fost precedate de fenomene de colorare a atmosferei, caracteristice iluminării cu radiaţie HAARP.
În conformitate cu un raport secret al Flotei Militare de Nord a Rusiei, tragicul cutremur din Haiti ar fi fost cauzat de o eroare de utilizare a unei arme de generare a seismelor din dotarea US Navy, în realitate misiunea acesteia fiind Iranul. În cazul devastatorului cutremur din China din 12 mai 2008, faptele concrete ce pot fi mentionate sau care pot ridica întrebări sunt următoarele:
HAARP şi-a încetat activitatea cu circa 8 ore înaintea declanşării cataclismului.
Cutremurul s-a produs la orele 6:28 UTC în data de 12 mai;
In minutele anterioare cutremurului au fost raportate o serie de fenomene stranii, inclusiv apariţia unor nori iridiscenţi;
Dacă cutremurul este precedat de unde scalare, se poate considera ca acestea sunt cele care-l generează?
Daca răspunsul este pozitiv, înseamnă că ariile fazate ale diverselor dispozitive de încălzire a atmosferei existente la nivel global sunt capabile să acţioneze la ordine politice şi militare.
Cutremurul din 2008 din China a produs pagube care au interesat mult pe unii dintre decidenţii militari din Emisfera Occidentală şi SUA – deoarece:
un înalt oficial militar chinez a declarat în secret că seismul din provincia Sichuan a generat o serie de explozii în lanţ în zona munţilor cu acelasi nume;
a fost distrus cel mai mare arsenal al armatei, noul poligon de testare şi parţial facilitatile nucleare, incluzând un numar de capete nucleare – această informaţie fiind considerată de autorităţile chineze ca având caracter strict secret;
după o atentă evaluare a datelor seismice, experţii militari au confirmat că un şoc de altă natură decât geologică s-a produs în epicentrul cutremurului, iar energia eliberată a fost echivalentă cu cea a unei explozii nucleare subterane.
În prezent, chiar şi prin însumarea sincronizată a energiei de ieşire a tuturor dispozitivelor existente de încălzire a ionosferei nu poate fi generată puterea necesară producerii unui cutremur de proporţii, dar acest lucru nici nu este necesar în cazul în care acestea operează în regim debalansat neliniar, ca declanşator sau ca redirecţional al unor mari fluxuri energetice naturale.
A fost cutremurul din China un eveniment natural întâmplător? Sau a fost intenţionat generat din motive strategice?”
V-am oferit o ipoteză de lucru. Cât de serioasă? Decideţi dvs., dar problema sistemului HAARP a fost considerată la un moment dat într-atât de serioasă încât, în februarie 1998, ca răspuns al unui raport realizat de europarlamentarul Maj Britt Theorin, Comitetul pentru relaţii externe, securitate şi apărre din Parlamentul European a organizat la Bruxelles o audiere publică pe acest subiect, adoptându-se şi o moţiune pentru o Rezoluţie în care se spunea:
„Consideră că HAARP, datorită posibilităţii de a avea un impact extins asupra mediului este o problemă de interes global şi este necesar ca implicaţiile sale juridice, ecologice şi etice să fie examinate de un organism independent…Comitetul regret refuzurile repetate ale Administraţiei SUA…de a se prezenta la o audiere publică…asupra riscurilor de mediu ale programului HAARP. ” Comitetul a cerut atunci şi redactarea unei “Cărţi Verzi” asupra impactului de mediu al activităţilor militare, idee până la urmă refuzată deoarce Comisia Europeană nu ar avea jurisdicţia necesară pentru a face cercetări în domeniul “legăturilor dintre mediu şi domeniul apărării”.
Problema rămâne deschisă, la fel ca şi interpretările. Dacă subiectul vă interesează, mai există analize foarte precise în domeniu (vă asigur, absolut înspăimântătoare) aşa cum există şi sute de mesaje liniştitoare care vorbesc despre o temă născută de minţi înfierbântate şi ziarişti dornici de senzaţii ieftine. Alegeţi dumneavoastră ce vă place…
Citeste mai mult: adev.ro/mt9fnz
http://adevarul.ro/
