Pentru a nu cădea victime ale dezinformărilor este absolut necesar să cântărim foarte bine informaţiile care ajung la noi. Cântărirea realităţii poate fi posibilă doar dacă informaţia este filtrată. Filtrarea informaţiei constă în: evaluarea sursei, evaluarea informaţiei şi confirmarea informaţiei. Astfel apare scepticismul.
Scepticismul în materie de informaţie constă în:
Neîncrederea în informator care, chiar dacă este de bună credinţă poate nu ne transmite corect, fie pentru că este şi el dezinformat de o terţă persoană, fie nu are acces la toate aspectele unei probleme.
Neîncrederea în mijloacele de comunicaţie. De cele mai multe ori ceea ce aflăm de la TV ne oferă o reacţie diferită decât dacă am afla aceeaşi ştire din alte surse.
Dacă vezi un copil plin de sânge eşti mai influenţat decât dacă ai citi aşa o veste. Practic, imaginea nu trece prin filtrul creierului, putându-ne manipula mai uşor sentimentele. Pentru majoritatea oamenilor o fotografie sau un clip sunt la fel de incontestabile ca şi realitatea văzută în faţă.
Imaginea se pretează la toate tipurile de manipulări, putând fi uşor modificată “lucrându-se”, de exemplu, încadrarea sau unghiul de filmare… De asemenea, imaginea nu trebuie să facă neapărat parte din context. Ex: în timpul războiului din Iugoslavia un fotograf a fotografiat un refugiat aflat după un gard de sârmă ghimpată. Nu a contat că în cadru apăreau şi alţi oameni îmbrăcaţi ceva mai bine. Imaginea a fost publicată ca fiind dintr-un lagăr de exterminare. Acest lucru a fost posibil deoarece majoritatea posturilor TV îşi iau imaginile şi înregistrările video de pe bursele de imagine unde se vând calupuri cu sute de minute de imagine fiecare, calupuri care nu costă mult, nu sunt total verificate şi de multe ori nu sunt semnate. Astfel, din lene şi din cauza gustului pentru senzaţional mai toate posturile de televiziune ajung să difuzeze cam aceleaşi imagini. Rezultatul este acela ca la Timişoara, din anul 1990, când s-a vorbit de gropi comune pline cu cadavre ale civililor ucişi de forţele de securitate, arătându-se câteva cadavre dintr-o morgă…
Ar mai fi de spus că majoritatea reportajelor nu aduc nici un fel de informaţie utilă pentru că durează foarte puţin (120 secunde). Cu alte cuvinte, orice informaţie care necesită mai mult de 120 de secunde nu poate fi prezentată la ştiri.
Neîncrederea în chiar modul nostru de a gândi (adesea minimalizăm sau exagerăm importanţa unei informaţii). De exemplu, formele obişnuite de gripă omoară în jur de 40.000 de oameni doar în SUA, în fiecare an. Cu toate acestea, dacă „o mână” de oameni mor, la nivel planetar, de gripă aviară sau porcină sau de boala vacii nebune (decese cauzate, de cele mai multe ori de servirea cărnii în sânge), intrăm cu toţii în panică, iar autorităţile încep să prevestească pandemii nemaivăzute (de parcă nu ni se poate spune să nu mai consumăm carne în sânge şi să ne spălăm atât pe mâini cât şi ustensilele folosite după ce lucrăm cu carne crudă).
Ştiinţa faptului că nici o informaţie nu deţine adevărul sută la sută, pe tot parcursul informării putându-se strecura erori, chiar dacă nici un membru al lanţului informativ nu are intenţii rele.
Tratarea cu suspiciune a informaţiei care are pretenţia de a fi considerată obiectivă (uneori chiar şi o informaţie ştiinţifică poate fi inexactă din pricina neterminării tuturor studiilor necesare cunoaşterii exacte a problemei respective). Un exemplu bun ar fi o ştire din 2007 când, după ce tocmai se sfârşise psihoza gripei aviare, s-au găsit câteva păsări sălbatice moarte în Delta Dunări, păsări suspecte de gripă. Doar intervenţia unor specialişti care au explicat faptul că este normal ca, în fiecare an, unele păsări să moară din cauza gripei a făcut ca psihoza aviară să nu fie reluată.
Faptul că este ceva firesc ca fiecare martor al unui eveniment să aibă propria sa impresie asupra evenimentelor la cere a asistat (de regulă, atunci când toţi cei dintr-o dezbatere au aceleaşi păreri, şi nu se discută chestiuni care ţin de ştiinţele exacte, atunci avem motive să fim suspicioşi).
http://antipersuasiune.wordpress.com/
