Ne-am obisnuit sa spunem ca odata cu cresterea pretului la benzina, la apa, la carbune sau alte produse utilitare, pretul produselor pe raft va fi sincronizat cu crestrea acestora.
Dar mimeni nu spune ca, principalul factor si vinovat in cazul Romaniei, in ecuatia pretului capitalist , este BANCA, care imprumuta si ruleaza banii celor ce produc si au nevoie de investitii.
Un produs este de cele mai multe ori, realizat in scara, de o industrie pe verticala, iar fiecare dintre producatorii de subansamble, apeleaza la banci pentru imprumuturi in vederea procurarii celor necesare derulatii productiei. Dobinzile pe fiecare dintre aceste segmente pina la realizarea produsului final, baga bani in buzunarul bancherilor si mareste costul lui la raft.
Pentru ca bancherii sa aiba din ce in ce mai multe avantaje si sa isi adjudece profituri uriase, ei trebuie sa aduca dobinzile la nivel convenabil lor si mai ales sa reduca masa monetara in circulatie, pentru a putea face diferente intre cei ce solicita contractarea de credite.
In ultima perioada a avut loc o REDUCERE masiva a imprumuturilor efectuate de catre bancile vestice peste hotarele tarilor de origine, de peste 2.200 de miliarde de dolari, in interiorul zonei euro si UE.
Suma este uriasa si reflecta cauza dezastrului economic actual.
Practic, imprumuturile catre tarile periferice ale UE au inghetat, daca ne gindim la volumul lor extrem de scazut, lasind tari ca Romania, la cheremul FMI, pentru a distruge economia noastra in totalitate.
Costul imprumutului, care il reprezinta dobinda si alte taxe aferente imprumutului acordat, a devenit pentru tarile periferice, din ce in ce mai mare, astfel, multe dintre ele si Romania face parte dintre ele, nu mai au cum sa devina competitive la nici un produs realizat a intern si deci devin importatoare pe imprumut, pentru ca nu se poate produce nimic alocind imprumuturi excesiv de scumpe intr-o industrie darimata si lipsita de tehnologie si oameni de specialitate.
Chiar si tari ca Italia, Spania, Portugalia si Grecia, au simtit din plin acest recul al dobinzilor practicate de marile banci straine in sistemul lor bancar intern.
In acest moment, exista divergente enorme intre costul imprumuturilor de care beneficiaza companiile germane si cele spaniole, diferenta fiind in medie de 1,5%.
Pai, cum poate o firma spaniola sa concureze cu una germana de acelasi profil si care realizeaza produse similare, din moment ce acea firma spaniola contracteaza un imprumut pentru productie cu 1,5% mai mare, care inseamna pe o durata mai lunga, o suma imensa inclusa in produs si deci pieredrea competitivitatii firmei spaniole fata de firma germana.
In urma cu numai patru ani, diferenta de dobinzi la imprumuturi de productie intre companii din diferite tari occidentale, era de 0,1-0,2%, ceea ce nu era sesizabil.
Si uite asa, a devenit inca o data Germania competitiva chiar in domenii care nu au consacrat-ope piata externa si a facut ca firmele nemtesti sa prospere prin aplicarea diferitelor mecanisme de SWAP si altele, in relatiile comerciale de peste granita.
Va inchipuiti ce se intimpla intr-o tara ca Romania si realizati foarte simplu ca, daca bancherii vestici doresc, Romania nu va mai avea nici un produs competitiv pe nici o piata, pentru ca Romania nu mai are banci romanesti, iar Isarescu nu doreste asta, pentru ca acest betiv de guvernator al BNR, este arondat cu interesele personale, la sistemul bancar vestic.
Doua lucruri par sa fie determinante in cadrul analizei costurilor de finantare oferite de banci si care fac diferenta intre anumite tari, intre economiile lor si anume: Primul ar fi cit de capitalizate sint ele, deci de ce fonduri depind si cum sint ancorate la piata de capital internationala, de unde isi pot lua fonduri sau ce fonduri sint oferite de banca mama din tara unde banca imprumutatoare are cartierul general.
Un studiu al FMI, arata ca exista o legatura strinsa intre forta balantelor contabile ale bancilor si costul imprumutului.
Un al doilea aspect ar fi marimea bancilor si diversificarea produselor bancare oferite, care creaza increderea investitorilor in bond-uri.
Aceste diferente devastatoare intre costurile imprumuturilor se pot gasi si pe segmentul depunerilor la banci ale economiilor populatiei si companiilor, in care cele mai mari banci nationale au posibilitatea de a creste procentul lor de participare pe piata, deplasind catre ei clientii bancilor mai mici.
De exemplu, in Spania, depozitele au crescut, la Santander cu 19%, la BBVA cu 27%. In contrast, depozitele bancare la Bakia, o banca de dimensiuni mai mici, au scazut cu peste 26% in numai 18 luni.
O pierdere in volumul depozitelor bancare, duce inevitabil la un cost al finantarilor mai mare pentru clientii bancilor respective, depozitele fiind mai ieftine decit bani imprumutati de pe piata bancara internationala, deci in final aceste banci, neavind depozite bancare de la populatie si companii , ele trebuie sa apeleze la piata bancara internationala, care le ofera imprumuturi la o dobinda mai mare, deci ele devin mai putin competitive pe piata bancara a tarii respective.
Bancile in situatie dificila, de multe ori generata artificial prin circuitele marilor banci, trebuie sa plateasca mai mult pentru a primii fonduri, care in final, reduce profitabilitatea lor si evident taxele pe care le platesc in tara unde actioneaza, ele neputin avea posibilitatea de a genera capital.
Este evident ca Romania, neavind bancile ei si neputind oferii dobinzi preferentiale functie de interesele de dezvltare economica a tarii, in baza unui plan, companiile romanesti sint nevoite sa contracteze imprumuturi cu dobinzi ridicate, in conditiile in care pretul gazelor este cel mai mare din Eruopa, al petrolului la fel si energiei electrice.
Deci cum poate fi un produs in Romania competitiv in aceste conditii? Nu va fi niciodata in aceste conditii de bataie de joc, iar dobinda in scara prestata de catre bancile vestice in Romania pentru realizarea unor subansamble si a produsului finit, duce produsul pe raft la un pret pe care romanii nu si-l pot permite.
Dupa cum vedem , in Romania, prea putine companii creaza produsul final, sau importa ieftin si realizeaza intr-o singura companie produsul final, pentru ca nu ar fi in interesul bancherilor straini, care sug vlaga economica a tarii prin acordarea de imprumuturi in conditii dezavantajoase, care favorizeaza in parte un comert stradal si deloc complexul economic national.
Romania trebuie sa aiba bancile ei si o politica ancorata la interesele economiei nationale de perspectiva. Romania trebuie sa aiba politicieni care sa aduca in tara contracte bancare ieftine, pentru acoperirea prin productie a necesarului energetic al tari pe toate sectoarele.
Produsul romanesc nu va fi niciodata ieftin si competitiv, atita timp cit magarul de Isarescu va fi la conducerea BNR si tara va avea un sistem capitalist, prin care marile banci vor finanta falimentar o economie cazuta si vor crea un pret la raft enorm, pe care cumparatorii romani nu si-l vor permite si vor fi nevoiti sa cumpere din strainatate, adica din UE, pe un fond economic grevat de salarii extrem de mici, de pensii foarte mici si de venituri in general existentiale.
Poate vreun politician roman sa discute problema asta in plenul UE si sa puna problema competitivitatii produselor romanesti si criteriilor care stau la baza acesti competitivitati?
Se pare ca nu si nu cred ca economistii romani sint atit de slab pregatiti ca sa nu inteleaga, ci mai degraba ciloanul furtului la nivel national, este in mina unor nemernici care spoliaza economia nationala si creaza ideea ca saracia este o faza normala si tranzitorie. Nu este adevarat, ba mai mult, este un joc murdar pe care ei il fac si folosesc sistemul bancar ca pirghie de distrugere a oricarei sperante a romanilor.
Mai dorim acest sistem si faptul ca nu putem sa realizam produse romanesti nici sa le punem la vinzare pe rafturi si nici sa le vindem la export ?
Canada realizeaza de peste 80 de ani piese de schimb pentru automobilele americane si un are nici acum un autovehicul pe care sa scrie “made in Canada”.
Are nevoie de acest lucru? Se pare ca nu, iar canadieni au procedat inteligent, cerind in primul rind licenta pe termen nelimitat pentru anumite subansamble strategice si destul de scumpe, care aduc valoare adaugata mare, pe care le produc in Canada si le livreaza fabricilor americane producatoare de autovehicule.
Ei permit in acest caz bancilor americane sa penetreze in economia lor dar le au si pe ale lor,destul de puternice, pentru ca in acest fel, bancile americane sint fortate sa acorde imprumuturi ieftine, deoarece altfel produsul final american ar fi foarte scump si americanii nu si-ar mai putea vinde masinile.
Deci asa poate functiona un mecanism favorabil Romaniei, dar nu izolat.
De ce nu cer politicienii romani ca fabricile din Romania sa produca subansamble strategice pentru produsele finite germane, franceze, olandeze si asa mai departe, obtinind licenta de productie in baza unor standarde de calitate care trebuiesc respectate?
Numai fabricind capete de bara, pivoti si pompe de apa pentru autovehicule vestice, sub licenta, ar face ca productia sa fie competitiva si sa avem in tara o parte a ei pe rafturi, la un pret accesibil iar bancile sa ofere imprumuturi la costuri mici, iar in final sa cistige incredrea depozitorilor romani si circuitul sa ruleze favorabil economiei Romaniei.
La fel se poate pune problema si cu motoarele electrice si alte subansamble, asa cum procedeaza Canada sub licenta si cu instalatiile tehnologice aduse cu preturi mici de la americani, pentru ca pretul produsului sa fie mic si americanii sa ramina in competitia internationala.
Deocamdata ne trebuiesc specialisti si oameni care sa poata iesi in fata si sa explice fenomenul economic in amanunt si nu lingai ca Basescu, Ponta si Isarescu.
Deci ajungem in acelasi punct si anume, schimbarea de sistem…… ca fiind mai mult decit necesara. Este singura care ne poate scoate din conul de umbra economic in care am intrat sau am fost introdusi de prosteala capitalista.
Adrian Cosereanuhttp://www.alternativaromaniei.com/
