Este evident colapsul sistemului capitalist. Este la fel de evident ca tarile OECD, care se recomanda ca fiind cele mai dezvoltate din lume, nu gasesc solutia revenirii economice. Este evident ca tipul de globalizare si export al capitalismului catre tarile in curs de dezvoltare, de catre tarile dezvoltate, nu a fost si nu este un succes. Este evident ca structurile economice si centrele de putere economica mondiala s-au schimbat , iar cei care se considera lideri ai tarilor dezvoltate, imprumuta bani de la tarile in curs de dezvoltare si in general de la China, pe care o considera comunista. Este evident ca acest capitalism nu mai este un sistem de actualitate si nu mai poate aduce decit prejudicii oamenilor care doresc sa invete si sa munceasa cinstit. Este evident ca generatia tinara nu mai are nici o sansa in acest sistem capitalist, ei nu isi mai pot forma o familie, nu mai au motivatia studiului pentru ca este mult prea scump, iar lipsa de stabilitate economica le da nesiguranta gasirii unui loc de munca. Acesti tineri sint satui de acest capitalism iar in final, ei nu accepta autoritate si refuza chiar sa o creeze din rindul lor.
Este la fel de evident, ca sint un foarte mic procent de asa zisi oameni, care domina autoritar viata economica prin corporatiile ale caror patroni sint sau prin speculatii finanicare, care s-au rupt de mult de economia reala si traiesc prin infuzie de capital tiparit iresponsabil de aceleasi tari capitaliste dezvoltate si in special Rezervele Federale.
A venit insa un moment al adevarului sau se apropie din ce in ce mai mult. Este foarte clar a situatia actuala nu poate trena la nesfirsit iar tinerii si popoare intregi nu pot sa inteleaga faptul ca lor le va fi din ce in ce mai rau, iar altii se vor imbogatii din ce in ce mai mult, popoarele nu pot intelege ca ei merg la munca si nu isi pot plati consumurile bazale, iar pentru un efort la limita suportabilitatii, pentru renuntari la familie si timp liber, pentru renuntari la o hrana corspunzatoare, ei sint la sfirsitul lunii datori bancilor, traind o viata de ciine, si nu orice ciine ci unul in lant si cu lantul mai greu decit il poate suporta.
Daca ne intrebam ce fac cei care sufera, vedem ca ei sint pasivi si submineaza tacit sistemul capitalist prin lipsa de interes si prin valorificarea unor reglementari in cadrul social, ii vedem ca limiteaza consumul si accepta lipsa locurilor de munca sau a muncii la negru. Cit va putea dura acest mecanism?
Pe de alta parte, vedem o stare de nervozitate accentuata la cei ce au facut bani multi si care acum nu mai pot face, vedem o stare de nervozitate la liderii politici si la guverne, care nu mai pot sustine un sistem social, de sanatate sau educational.
Ce se va intimpla cu cirdasia dintre bogati si politicieni, cum vor incerca ei sa faca bani, dar cel mai important, cum vor incerca ei sa tina in lesa mase mari de oameni ?
Se vede treaba ca singura solutie ar fi salariile mari pentru sistemul represiv si dezinformarea.
In Canada, este in plina desfasurare un proces de acest gen, in care OPP (Ontario Provincial Police), politia provinciala, este alimentata din nou cu o crestere a salarilor incredibil de mare si in discordanta cu starea economiei canadiene, ravasita de lipsa locurilor de munca si a determinarii de a mai gasii un loc de munca pentru o populatie cazuta.
Parlametul Ontario a aprobat de curind, cresteri masive ale salariilor ofiterilor de politie din OPP.
Mai intii am sa va spun salariile aprobate, dupa care implicatiile.
Crestrea este de peste 8,55%, nemaintilnita pina acum , in situatia economica precara in care tara se adinceste.
Un politist canadian de la OPP, iesit de pe bancile scolii si care este in pregatire (training), primeste un salariu de baza anual, la care se adauga diferite bonusuri, de 49.751$. Asta din prima zi de lucru.
Dupa terminarea perioadei de pregatire, care de obicei dureaza in jurul a sase luni, ofiterul va primii un salariu anual de 63.434$.
Dupa un an de zile, va fi avansat la gradul de Constable Clasa a 3 a, care inseamna un salariu anual de 72.500$.
Dupa an alt an, in aceasta pozitie, ofiterul va fi avansat pe pozitia de Constable Clasa a 2 a, avind un salariu anual de 80.658$.
Dupa 36 luni de la angajare, ofiterul de la OPP, va primi gradul Constable Clasa a 1 a si va avea un salariu anual de 90.621$.
Prin aceasta lege, ofiterilor de politie li se vor oferi de catre guvern, o prima de instalare de 30.000 pe an, pentru primii doi ani si 2.000 de dolari pentru cheltuieli de transport.
Ofiterii de politie ai OPP, vor avea dreptul la sase zile pe an libere pentru cazurile in care sint „bolnavi” si nu pot veni la munca, dar anunta, si vor avea dreptul la 124 zile libere pe an, tot pentru presupuse probleme de sanatate, in care vor fi platiti cu 75% din salariu, ceea ce inseamna cu mult mai mult decit cistiga in general un muncitor sau chiar un absolvent de facultate lucrind zilnic.
Ce se va intimpla prin implementarea acestei legi? In primul rind vor fi devastate economic comunitatile si orasele mici din Ontario, a caror taxa de proprietate va creste si va greva um buget familie deja super amarit. Cresterile taxelor de proprietate in multe orase mici vor fi de peste 6%, pentru plata indestulatoare a acestor ofiteri de politie. Saracia care va domnii in zonele rurale va duce la miscari demografice si depopulari ale anumitor orase si evident lipsa taxelor si a banilor necesari intretinerii structurilor publice, de la spitale si pina la scoli si drumuri.
Unde vor merge acesti oameni? Nu intereseaza pe nimeni dintre liderii capitalisti, insa ei vor ingrosa rindul infractorilor si vor duce la cresterea taxelor celor ce muncesc, inca, in orasele mari. Este cea mai mare crestere salariala inregistrata in rindurile politiei, iar in ultimii 10 ani aceste cresteri au avut loc aproape anual, dar nu cu acest cuantum. De ce o fac autoritatile canadiene, este lesne de inteles si chiar mai usor este de inteles in ce dirctie merge sistemul si ce a mai ramas de facut pentru a fi mentinut.
Cam asa vede capitalismul desfasurarea „investitiilor” in sistem, daca tot nu pot crea locuri de munca, daca nu doresc sa aduca tehnologie, daca nu pot crea un sistem de educatie, daca nu pot pune in evidenta „faimoasele universitati” si diplomele date si agatate pe peretii birourilor „profesionistilor” americani.
Unde poate mrge un sistem care incepe sa se bazeze pe teroarea psihica si economica indreptata spre niste oameni pentru care miine inseamna un nou chin si o lupta existentiala.
Acesti lideri, ai acestui sistem, discuta de teroarea la care sint supuse alte popoare de catre liderii lor, in timp ce liderii occidentali promoveaza „democratia” in conditii de saracie, prin marirea salariilor politistilor.
Adrian Cosereanu
