A fost odată un împărat, care, vrând să le dea o lecţie supuşilor lui, a pus un bolovan mare în mijlocul drumului, iar după aceea s-a ascuns, pentru a vedea cine va da bolovanul la o parte.
Au trecut pe acolo mulţi oameni: în trăsuri, în căruţe, pe jos sau călare. Când ajungeau la bolovan, toti îl ocoleau. Preferau să treacă prin şanţ, decât să dea bolovanul la o parte – mai ales cei bogaţi şi negustorii. Li se părea o înjosire să mişte bolovanul. Ziceau că nu-i treaba lor. Ba mai mult, ii ocărau şi pe dregătorii locului şi chiar pe împărat, că nu-şi fac datoria, că nu curăţă drumurile…
După aceea a trecut pe acolo şi un ţăran cu un coş de verdeţuri. Apropiindu-se de bolovan, şi-a aşezat povara, şi a încercat să-l dea la o parte din drum, gândindu-se să nu se răstoarne cumva vreun car, din cauza lui. Nu i-a fost uşor, dar a reuşit. Întorcându-se la coşul său, ţăranul a observat o pungă aşezată exact în locul în care fusese bolovanul, iar punga conţinea mult aur şi o scrisoare de la împărat, în care scria că aurul va aparţine celui ce va da bolovanul la o parte. Vestea s-a dus în toată împărăţia. De atunci, toate drumurile au fost curate. Nu mai găseai niciun bolovan pe cale. La fel se întâmplă şi în zilele noastre.
Așa și se întâmplă și în viață. Oare câte provocări nu ești tentat să le ocolești, cu gândul că sunt prea grele. Doar dacă le accepți, ai să vezi câte daruri prețioase te așteaptă.
