Începutul lucrărilor la scutul de la Deveselu a generat o stare de euforie nesănătoasă în rândul politicienilor de la Bucureşti. În mod normal, un politician nu ar avea de ce să se bucure cu ocazia transformării ţării sale într-o ţintă pentru o supraputere globală.
Profesorul Nicolae Ţăran a comentat pentru Vocea Rusiei situaţia creată: „În opinia mea, amplasarea la Deveselu a unei baze militare americane, dotată cu radare şi rachete, destinate să intercepteze rachetele balistice ale Rusiei, reprezintă un pericol nou pentru România. Deci România nu numai că nu câştigă nimic datorită amplasării acestei baze pe teritoriul său, dar, dimpotrivă, ea îşi asumă nişte riscuri imense. De fapt, această decizie a autorităţilor de la Bucureşti, reprezintă o declaraţie neoficialăde război, adresată Rusiei de către România. Este foarte uşor de înţeles că în aceste condiţii, Rusia nu va sta cu mâinile în sân, cum se spune în România. Dimpotrivă, aşa cum au declarat foarte explicit cunoscuţii oficiali ruşi Serghei Lavrov şi Dmitri Rogozin, Rusia va promova măsuri de retorsiune cu efecte devastatoare, dacă proiectul de la Deveselu va deveni operaţional.”
Expertul român are şi o explicaţie a motivelor decidenţilor de la Bucureşti care au acceptat în mod necondiţionat amplasarea scutului: „În ceea ce priveşte motivele care l-au determinat pe Traian Băsescu să accepte cu slugărnicie proiectul american, acestea pot fi uşor de înţeles. Este evident că după intrarea în NATO şi în UE, România şi-a pierdut în mare măsură suveranitatea. Această nefericită împrejurare face ca în acest moment, cei mai importanţi conducători ai României, să fie selectaţi la Washington şi Bruxelles, şi nu în România. Din acest motiv, Traian Băsescu, şi mai nou, Victor Ponta, şi mulţi alţi demnitari români au devenit de fapt nişte valeţi sau servitori ai Casei Albe şi ai Bruxellesului. Din păcate acest comportament ai conducătorilor este tradiţional în România. De fapt, şi Traian Băsescu, şi Victor Ponta, se comportă acum exact ca şi strămoşii lor fanarioţi din secolul al XVIII, care îşi cumpărau la Istambul dreptul de a domni în Valahia sau Moldova.”
De fapt, pentru decidenţii de la Bucureşti, scutul anti-rachetă a devenit un echivalent al unui firman din perioada medievală, numai că de această dată firmanul este emis la Washington. Este simptomatic că elitele de la Bucureşti ţin mai mult la legitimitatea externă (oricum destul de efemeră) în detrimentul legitimităţii interne, pe care au pierdut-o.
Profesorul Ţăran are şi un mesaj optimist, referindu-se la situaţia în care se află România de astăzi: „Sunt convins că societatea civilă din România va renunţa la resemnarea sa tradiţională. Reacţia românilor faţă de proiectul Roşia Montana şi Chevron sunt de fapt, şi devin tot mai radicale pe zi ce trece. În aceste condiţii, alegerile pentru Parlamentul European şi alegerile prezidenţiale de anul viitor vor avea un impact decisiv asupra viitorului României. Anul viitor românii vor trebui să decidă dacă vor să trăiască într-un protectorat al SUA sau într-o ţară suverană. Aceasta este adevărata miză a alegerilor din anul viitor. În ceea ce mă priveşte, eu sper ca România în anul viitor să-şi recapete suveranitatea.”
