Doriţi independenţă faţă de furnizorii de utilităţi? Aveţi o aversiune faţă de ideea de a scoate lunar bani din buzunar, cu nemiluita, pentru chestiuni pe care vi le puteţi asigura şi singuri, cu ceva cheltuială iniţială, creativitate şi muncă proprie? Bine v-am regăsit la rubrica „Economie la facturi”! O să aflăm astăzi cum putem avea acces la apă curentă fără a plăti vreun furnizor.
Ca şi aerul, apa este o resursă primară, un produs gratuit al naturii, oferit din plin de planetă, chiar şi acolo unde aparent lipseşte. Ea poate fi extrasă printr-o multitudine de procedee, funcţie de locaţia în care se găseşte, se prelucrează în vederea consumului uman, dacă se impune şi, bineînţeles, se distribuie printr-un sistem care permite accesul permanent.
Finalul ciclului de consum îl reprezintă, în lumea modernă şi civilizată – dacă ignorăm războaiele, foametea nerezolvată nici acum, în secolul XXI, pauperizarea maselor şi polarizarea bogăţiei – epurarea apei uzate şi reintroducerea în circuitul natural a produsului finit, care trebuie să fie teoretic apă la o calitate asemănătoare celei preluate spre tratare şi consum.
Aceştia sunt paşii pe care îi urmează ciclul tehnologic al oricărui furnizor de apă curentă care se respectă.
Noi ne vom preocupa aici de faţă numai de obţinerea apei printr-o metodă foarte ieftină, nepretenţioasă, care are nevoie de întreţinere numai arareori sau chiar nu necesită deloc.
Ea se pretează a fi aplicată în mediul rural şi poate fi desigur modernizată, dar aceasta ţine de alegerea fiecăruia şi de destinaţia fluxului de apă astfel produs.
Vom studia tehnica preluării apei din primul strat de pânză freatică prin metoda ţevii bătute în pământ, sau a puţului american, cum i se mai spune. Mai puţin cunoscut în Moldova, procedeul e cât se poate de „pe val” în Transilvania, dar şi în Muntenia, în judeţe precum Buzău, Prahova dar şi altele.
Despre ce este vorba?
Se bate în pământ nişte ţeavă galvanizată, cu un diametru ce poate fi între ½ şi 2 ţoli şi o lungime totală de 2, până la 15 metri, până ce aceasta ajunge la pânza freatică de suprafaţă. Treaba se face pe segmente de 1-1,5 metri lungime, să poată fi convinse uşor să alunece în sol. Se îmbină segmentele între ele prin sudură sau filetare şi mufare şi iată sistemul nostru de preluare a apei freatice!
Cum se alege locul?
Înainte de orice, ne alegem locul amplasării puţului cu ţeavă.
Avem la îndemână mai multe tipuri de metode: tradiţional – după semnalmentele naturale; modern – aparatură geofizică; psihotronic – radiestezia ştiinţifică; metoda logică – amplasarea în defileul sau în vecinătatea unei ape curgătoare de exemplu sau în văile unor versanţi cu izvoare.
Dacă nu ne pricepem, chemăm, fireşte, un specialist. Dacă e vorba de prima sau a treia dintre metodele de mai sus, e bine să ne asigurăm că specialistul e într-adevăr cineva pe care ne putem baza.
Dar în pofida antireclamei omniprezente, şi acestea două pot da rezultate excelente şi care nu sunt doar rodul întâmplării. Spre exemplu, bătrânii fântânari cu renume spun (rar de tot, când simt că nu mai contează că divulgă secretul) că alegerea tradiţională e fără greş atunci când se ghidează după prezenţa anumitor specii de vegetaţie spontană, cum ar fi bozul şi podbalul.
Materia prima principală: ţeava galvanizată
Odată ce am stabilit locul viitoarei noastre „fântâni”, ne procurăm una sau două bucăţi de ţeavă galvanizată de 6 metri lungime, având grijă ca grosimea peretelui să fie cât mai mare, pentru a-i conferi o rezistenţă mecanică mai ridicată.
Se taie în segmente care pot fi bătute în pământ relativ confortabil, fără să ne silească să ne căţărăm pe suprastructuri improvizate şi să facem tot felul de cascadorii.
Unul din segmentele de ţeavă, care va fi bătut primul, se „dotează” cu patru rânduri de găuri între 4 şi 8 mm (funcţie şi de diametrul ţevii) dispuse în cruce, pe o lungime de circa 1 metru.
Vom avea în final 100 de găuri, deci 25 pe fiecare rând.
La capătul penetrant, i se ataşează un con prelucrat la strung dintr-o bucată de metal compactă, mufat pe interiorul ţevii. Diametrul bazei conului va fi egal cu diametrul exterior al ţevii noastre iar înălţimea acestuia va fi egală cu trei sau mai multe diametre, pentru uşurarea pătrunderii în sol.
Sarea grunjoasă, un alt material necesar
Odată încheiată „echiparea” penetratorului, următorul pas va fi armarea acestuia. Aceasta se realizează prin acoperirea tuturor găurilor cu vaselină.
Atenţie, numai cât ţine peretele ţevii, nu băgaţi vaselină şi în ţeavă!
Apoi se trece la umplerea ţevii cu sare de murături (sare gemă sau sare grunjoasă, cum i se mai spune), deci nemăcinată, cu o granulaţie cât mai mare, până la ultimul rând de găuri, chiar puţin peste acesta.
Avem acum materialele necesare.
Ne trebuie şi ustensilele: baros, aparat de sudură electric sau autogen, nivele sau fir cu plumb, ferăstrău de metale sau polizor unghiular cu disc de tăiere metal, după caz, filieră la dimensiunea exterioară a ţevii şi port-filieră.
Şi acum, proba practică!
Voinţa şi cunoştinţa le avem, deci la lucru! Bătaie ca la hoţii de cai!
Se împlântă vârful în pământ, se bate cu barosul acest prim segment, având grijă la respectarea verticalităţii, până când rămâne deasupra solului o bucată de 15-20 cm lungime.
Se taie porţiunea deformată de lovituri şi se sudează ori se mufează cu filet al doilea segment. Apoi se continuă procedura.
De la al doilea segment în sus, la fiecare jumătate de metru facem o pauză cu dublu temei. Unu: ne odihnim puţin, căci mânuirea barosului nu e chiar floare la ureche şi, doi, testăm „sistemul” să nu fi pătruns în stratul de apă.
Cum se face aceasta? Simplu: se leagă cu o sforicică de cânepă un şurub scurt şi gros cât să circule nestingherit prin ţevă în sus şi în jos.
Se coboară „sonda” până la primul segment, unde se va opri pe sare. Se lasă două-trei secunde în repaus şi apoi se scoate afară. Dacă şurubul şi sforicica sunt ude, stratul de apă freatică tocmai ne-a transmis salutări cordiale şi bun găsit!
Sunt relativ rare cazurile în care acest lucru se petrece la al doilea segment de ţeavă, dar nu imposibile. Dacă nu, îi dăm zor mai departe cu înfiptul ţevii în pământ.
Dacă locul a fost stabilit corect, de regulă vom găsi apa până în 6-8 metri cel mult.
Cum procedăm pe urmă? Se taie şi se filetează capătul de sus al ţevii. Se sapă în jur o concavitate (operaţiunea se poate face şi înainte de instlarea ţevii) în care se toarnă beton. Se prinde flanşa în beton cu şuruburi. Pe ea se instalează o pompă manuală.Totul cu garniturile de rigoare, fireşte.
Se armează pompa şi se trage apa afară până când începe să iasă curată, semn că s-a dizolvat sarea şi s-a creat o pungă de preluare a apei în jurul segmentului de ţeavă găurit. Dacă suntem norocoşi, punga aceasta, mărginită de pietriş şi nisip grosier, va fi suficient de mare să putem extrage cantităţi mari odată – până la 200 litri.
E bine să se folosească intens puţul câteva zile, pentru a se forma o cavitate subterană sănătoasă şi pentru a se forma trasee solide de reumplere a acesteia.
Această tehnologie arhaică dă rezultate surprinzătoare şi nu costă nici pe departe cât ar ajunge o fântână clasică.
Până în 300 de lei ţeava, dacă ne trebuie o lungime mai mare, în jur de 200 lei pompa manuală, ceva electrozi de sudură şi, dacă vrem să facem pe boierii, plata forţei de muncă.
Timpul amplasării dispozitivului – maxim o zi de lucru, dacă solul e pretenţios.
Vă dorim spor la lucru şi să beţi cea mai bună apă proprie, dacă se poate!
Ion SCUTARU
Nota redacţiei:
Fotografiile sunt realizate de autorul articolului, care a pus în practică procedeele descrise mai sus.
Apa mai este gratis până când nenorociţii ca Ponta nu se vor trezi că apa este un bun al statului şi se va pune impozit pe ea. În altă ordine de idei, aţi spus că ţeava costă cca 300 de lei. La noi un fântânar execută această lucrare cu 500 de lei şi este făcută profesional. Dar, este totuşi o opţiune.
Puneti-ma va rog si pe mine in legatura cu acel fantanar as vrea si eu sa fac o astfel de fantana intr-un sat din judetul Prahova la 30 de km de Ploiesti.
Multumesc
doresc si eu …braila ; cristinel tel 0745.098.331 multumesc
Reblogged this on ☼ Raza de soare ☼ and commented:
Util…itate,
Lucrurile trebuie spuse pana la capat. Locuiesc in Oradea si am sapat cu un specialist 3 puturi de acest gen. Costa doar 500 lei si o face el, fara sa-ti mai bati capul. Ultima parte, cea cu pompatul apei e mult mai complicata decat scrie articolul. Fantanarul chiar iti da apa sa bei si bea si el ca demonstratie, deoarece apa e mult mai buna la gust decat cea de la robinet. Insa ce nu-ti spune, desi eu l-am informat, este ca procentul de cianati din apa este la maximul valorii admise sau chiar o depasesre iar calcarul e de … 30 de ori mai mare decat limita maxima admisa. Asa ca nu va jucati cu rinichii, ca dupa aceea doctorii costa mai mult. Eu am dus apa la analize iar acum o folosesc la udatul gazonului, spalat pardoselile sau altele. Procedati la fel, apa e foarte buna la gust dar duceti-o la analize, nu va jucati cu sanatatea.
Mi se mare destul de mult pretul pentru analiza apei, dar probabil ca diferea de la un judet la altul. Dar eu nu as avea incredere sa-mi duca altul apa la analiza. Poti sa o faci tu…in fiecare oras exista Sanepid,si ei iti dau 2 sticlute dintre care una sterila iar tu colectezi apa numai ca trebuie ca in max, 2 ore sa ajunga la labortor. Sunt doua analize diferite… microbiologic si chimic (parca). Cea microbiologic este cea sterila…trebuie sa ai mare grija sa nu atingi in interior, nici chiar dopul la interior, deoarece analiza nu ma e corecta. Pretul este diferit pentru cele 2 analize si ai obtiunea de a face una sau pe amandoua.
Partea cu calcarul din apa se poate rezolva foarte usor numai ca ai nevoie de bani. Statie de dedurizare a apei.Daca ai centrala este cu atat mai indicat sa pui statie deoarece in cativa ani iti termina centrala si instalatiile sanitare inclusiv caloriferele, si binenteles sanatatea. Nu mai spun de vasele de bucatarie ( oale) care trebuie sa le cureti mereu de piatra.
Pretul unei statii difera dar una destul de buna si eficienta este undeva spre 1.000 eu si este considerata industriala cu toate ca nu are o capacitate foarte mare de a filtra apa foarte repede, de aceea este foarte buna pentru casnic.De regula se pozitioneaza sub centrala, este destul de mare, adica nu e lata dar are inaltimea cam de 1,5 m. Arata ca un butoi patrat din plastic iar in interiorul lui sunt rasini peste care adaugi cam la o luna un sac de bilute de sare….sunt speciale pentru asta si se gasesc chiar si in supermarket, numai ca sacul este mare si are in jur la 20 kg, pret undeva la 50 lei max. Acest sac se varsa in acel butoi.
Dar statia fiind una industriala ( deci cea mai eficienta), iti scoate apa la O duritate…pentru instalatia din casa este perfect dar pentru consumul uman este rau si duce in timp la demineralizarea organismului. Si atunci trebuie sa urci apa la un nivel de durizare ca de ex. cum e apa plata..undeva la 10-11 max.Se gasesc teste de cumparat dar cele care sunt bune costa undeva la 100 lei dar te tin ani de zile, asta deorece la cateva luni e bine sa mai testezi apa.
Ca aparatul sa scoata apa la nivelul pe care il vrei de durizare, trebuie sa lasi sa curga si apa nefiltrata pe la teava care pleaca in casa…de acolo se poate regla..mai strangi putin sau mai dai drumul…testezi…si tot asa, pana apa ajunge la nivelul dorit.
Tot ce ma scris poate sa ti se para greu dar in realitate este usor.
Partea cu nitriti si natratii si daca mai ai si o apa micoribiologic naspa…aia chiar nu mai ai ce face.
Interesanta si destul de economica ideea! Ar fi bine daca as gasi si in zona Craiovei pe cineva care sa faca astfel de fantani!!!
Eu am sapat o fantana de 11 m la mine in sat (pe tuburi portocalii) si nu are debit vara daca e seceta mai mult de 100 l/zi nu da apa. Pentru o casa si gradina e destul de putin. Am dus-o si la analize si o iesit cu multe bacterii in ea. Din cate m-am interesat prima panza freatica nu mai este buna de baut de abia de la a treia incepe sa fie mai curata.
Cred ca depinde si de puterea panzei freatice eu cu o fantana sapata nu am apa suficienta cu o teva batuta as avea mai multa ?
Multumesc
Va rog nu mai bateti cimpii doar de dragul de a fi accesat. Spuneti-ne exact locatia unde a-ti facut acest put sa venim sa-l vedem.
Esti sigur de data asta vei vedea mai bine? Ca pina acum ai ochelari fumurii…vezi ca articolul este preluat. Ai linkul la sfirsitul articolului.
Daca aveam interes de ceva, nu era un blog non profit. Asa ca, inafara ca nu prea vezi, mai e si partea aia cu ginditul….
Ceea ce nedescrieti, ce-i drept, jos palaria pentru stil si talentul la scris, este practic cum se construieste un put infipt (put abisinian sau put Norton).
Tehnologia este atat de rudimentare incat, ca sa fiu rezonabil, spun ca m-a bufnit rasul. E clar ca nu ati construit in viata domniei voastre un astfel de put.
De ce spun asta? Sa le luam pe rand:
– gaurirea tevii pana la suprafata (la nivelul solului si nu numai doar in portiunea aflata in stratul freatic) permite patrunderea pamantului in interiorul tevi (deja in put) si infundarea lui. O sa-mi spuneti, in cazul in care aveti oarsce cunostinte tehnice ca vaselina are rolul de a astupa gauile si zona fara apa, iar sarea in portiunea aflata in stratul freatic, va ataca vaselina si astfel va permite patrunderea apei in putul construit astfel. Cam asta ar fi rolul sarei varate in teava. Cate credeti ca rezista vaselina sa impiedice patrunderea pamantului in apa? Si ce se intampla in timpul precipitatiilor?
– Cred ca nu exista in tara noastra zone in care apa de suprafata sa mai fie apa potabila si este o crima facuta de autoritati ca inca mai exista atat de multe localitati fara alimentari cu apa si canalizare, mai ales ca sunt multi bani europeni prevazuti pentru astfel de lucruri.
– de ce nu folositi miscarea de rotatie pentru infingerea tevii in pamant?
Ar fi multe de spus…