Nici nu a trecut mult timp de când consilierii locali cu mentalitate de sclav din Târgu Ocna i-au retras cetățenia de onoare lui Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor și unul dintre cei mai mari români ai secolului 20, la presiunile Institutului Elie Wiesel și ale guvernului Ponta, că acest institut a și găsit o nouă victimă. Președintele acestei instituții de stat, Alexandru Florian vrea ca autoritățile din Baia Sprie să-i retragă titlul de cetățean de onoare Părintelui Justin Pârvu. Au trecut doar câteva luni de când acesta a trecut la Domnul, dar s-au găsit deja voci care batjocoresc memoria sa.
Institutul Elie Wiesel susține că părintele a fost antisemit, rasist și xenofob. Iar atât timp cât a făcut parte din Mișcarea Legionară și a fost naționalist, pentru acești oameni bolnavi el este un nazist. De unde aceste aberații? Părintele Justin Pârvu s-a arătat îngrijorat de problema țigănească și de acțiunile șovine a unor străini împotriva românilor. Acesta și-a exprimat părerea și în cea ce privește niște chestiuni istorice. Așadar Institutul Elie Wiesel este practic împotriva dreptului la liberă exprimare. Cine nu e de acord cu opinia lor e catalogat ”nazist, antisemit, rasist” și e persecutat. Acest mod de a acționa îmi aduce aminte de comunism, înainte de 1989 cine nu era de acord cu partidul era ”dușmanul poporului” și avea de suferit, devenind o victimă a sistemului. Să fie doar o coincidență faptul că Alexandru Florian, președintele institutului, acționează după metode comuniste și că acesta e fiul lui Radu Florian, comisar ideologic bolșevic care în anii 50 îl încrimina pe filozoful legionar Constantin Noica? Mă îndoiesc.
Se pare că reprezentanții Institutului Elie Wiesel acționează după strategii totalitare și caută să impună dictatura corectitudinii politice. Vor ca românii să gândească cum le place lor și să nu cumva să apreciem personalitățile care nu le convin. Pentru acești oameni eroii și sfinții noștri sunt personaje negative a căror memorie trebuie îngropată. Adevărul e că Institutul Elie Wiesel e o parte a sistemului corupt ce conduce România, produsul unei clase politice care sub masca democrației ține încă cu dinții de comunism, îmbrăcând această ideologie anti-creștină și anti-națională cu forme noi. Iar cei ce au suferit și au murit pentru Dumnezeu, Neam și Țară în temnițele comuniste, în mare parte legionari, erau reprezentanții unei doctrine ce vine în antiteză cu mentalitatea și faptele actualilor politicieni și a celor de la Institutul Elie Wiesel. Cum tot mai mulți tineri află acum adevărul despre Mișcarea Legionară și despre fenomenul creștin din închisorile comuniste, dușmanii românismului se văd amenințați și caută să-i atace pe sfinții închisorilor, chiar și după ce aceștia au trecut la cele veșnice.
Institutul Elie Wiesel, e o instituție de stat ce se ocupă cu cercetarea istorică a Holocaustului. În momentul când președintele său pune presiune pe autoritățile din România să-i condamne pe cei ce au luptat și suferit pentru acest neam, acesta își depășește atribuțiile. Deși nu știu multe despre Dorin Vasile Pașca, primarul din Baia Sprie, deci nu mă consider un fan al lui, trebuie să apreciez gestul de onoare ce l-a făcut, răspunzând Institututlui Elie Wiesel: ”Nu credem că a sosit vremea să ne mântuim pe furiş, cu aprobarea cuiva”. Oare câți români ar fi de acord cu existența unei instituții a statului care cheltuie banii lor pentru a promova ura față de eroii naționali? Sunt curios dacă s-ar supune la vot finanțarea de către stat a institutului câți ar fi cei care ar vota pentru. De Gheorghe Haiduc – ND Bloghttp://www.frontpress.ro/
Rusine neispravitilor votati de niste tantalai! Asemenea consilieri si primari va reprezinta, locuitori ai Moldovei, cu comportament mai bolsevic decat bolsevicii criminali din anii ’50? Voi sunteti taraie-brau, nu oameni? Numai sila trezesc astfel de paiate!!! Stefan cel Mare, toti stabunii cei viteji se rasucesc in morminte! Ei aveau demnitate, curaj, coerenta, credinta in Dumnezeu. Voi ce aveti, numai stomac de strut, care inghite orice?
Anexa nr. 7
SCRISOAREA MAREŞALULUI ION ANTONESCU CĂTRE WILHELM FILDERMAN, PREŞEDINTELE FEDERAŢIEI COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA
DOMNULE FILDERMAN,
În două petiţii succesive îmi scriţi „de tragedia zguduitoare“ şi mă „imploraţi“ în cuvinte impresionante, reamintind de „conştiinţă“ şi de „omenie“ şi subliniind că sînteţi „dator“ să apelaţi „la mine“ şi „numai“ la mine, pentru evreii din România, care sînt trecuţi în ghetouri pregătite pentru ei pe Bug.
Pentru a amesteca tragicul în intervenţia Dvs., subliniaţi că această măsură „este moartea, moartea, moartea fără vină, fără altă vină, decît aceea de a fi evrei“.
Domnule Filderman, nimeni nu poate să fie mai sensibil ca mine la suferinţa celor umili şi fără apărare. Înţeleg durerea Dvs., dar trebuie, mai ales trebuia să înţelegeţi şi Dvs., toţi, la timp, pe a mea , care era aceea a unui neam întreg.
Vă gîndiţi, v-aţi gîndit ce s-a petrecut în sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei şi ce se petrece astăzi, cînd zi de zi şi ceas de ceas plătim cu mărinimie şi în sînge, cu foarte mult sînge, ura cu care coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia, cum ne-au primit la reîntoarcere şi ne-au tratat de la Nistru pînă la Odessa şi pe meleagurile Mării de Azov?
Dar potrivit unei tradiţii, voiţi să vă transformaţi şi de astă dată din acuzaţi în acuzatori, făcîndu-vă că uitaţi pricinile care au determinat situaţiile pe care le plîngeţi. Să-mi daţi voie să vă întreb şi prin Dvs. să întreb pe toţi coreligionarii Dvs. care au aplaudat cu atît mai frene¬tic cu cît suferinţele şi loviturile primite de noi erau mai mari.
Ce-aţi făcut Dvs., anul trecut cînd aţi auzit cum s-au purtat evreii din Basarabia şi Bucovina, au scuipat ofiţerii noştri, le-au smuls epoleţii, le-au rupt uniformele şi cînd au putut au omorît mişeleşte soldaţii cu bîte. Avem dovezi.
Aceiaşi ticăloşi au întîmpinat venirea trupelor sovietice cu flori şi au sărbătorit-o cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare.
În timpul ocupaţiei bolşevice, aceia pentru care vă înduioşaţi astăzi au trădat pe bunii români, i-au denunţat urgiei comuniste şi au adus jalea şi doliul în multe familii româneşti.
Din pivniţele Chişinăului se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor noştri, care au fost astfel răsplătiţi fiindcă 20 de ani au întins o mînă prietenească acestor fiare ingrate.
Sînt fapte ce se cunosc, pe care le cunoaşteţi desigur şi Dvs. şi pe care le puteţi afla în amănunt.
V-aţi întrebat Dvs. de ce şi-au incendiat evreii casele înainte de a se retrage? Vă puteţi explica de ce în înaintarea noastră am găsit copii evrei de 14-15 ani, cu buzunarele pline de grenade?
V-aţi întrebat cîţi din ai noştri au căzut omorîţi mişeleşte e coreligionarii Dvs., cîţi din ei au fost îngropaţi înainte de a fi morţi? Voiţi şi în această privinţă dovezi, le veţi avea.
Sînt acte de ură, împinsă pînă la nebunie, pe care evreii Dvs. au afişat-o împotriva poporului nostru tolerant şi ospitalier, dar astăzi demn şi conştient de drepturile lui.
Drept răspuns la mărinimia cu care au fost primiţi în mijlocul nostru şi trataţi, evreii Dvs., ajunşi comisari sovietici, împing trupele sovieti¬ce în regiunea Odessei printr-o teroare fără seamăn, mărturisită de prizonierii ruşi, la un masacru inutil, numai pentru a ne provoca nouă pierderi.
În regiunea Mării de Azov, trupele noastre retrăgîndu-se temporar şi-au lăsat cîţiva ofiţeri şi soldaţi răniţi pe loc. Cînd au reluat înaintarea şi-au regăsit răniţii mutilaţi îngrozitor.
Oamenii care puteau fi salvaţi şi-au dat ultimul suspin în chinuri groaznice.
Li s-au scos ochii, li s-au tăiat limba, nasul şi urechile.
Îţi dai, Domnule Filderman, seama de spectacol?
Te îngrozeşti? Te înduioşezi?
Te întrebi, de ce atîta ură, din partea unor evrei ruşi cu care nu am avut niciodată nimic de împărţit.
Dar ura lor este a tuturor, este ura Dvs.
Nu vă înduioşaţi, dacă aveţi cu adevărat suflete, de ceea ce nu merită, înduioşaţi-vă de ceea ce merită.
Plîngeţi cu mamele care şi-au pierdut în astfel de chinuri copiii sau cu aceia care şi-au făcut şi lor şi vă face şi Dvs. atîta rău.
MAREŞAL ANTONESCU
19.X.1941
P.S. Un soldat rănit din P. Neamţ a fost îngropat de viu din ordinul şi sub ochii comisarilor sovietici jidani, deşi nenorocitul implora să nu-l îngroape, arătîndu-le că are 4 copii.
(din volumul Ion Coja, PROTOCOALELE KOGAIONULUI, editura Țara Noastră, 2004)