Guvernele capitaliste vestice, au ramas repetente la examenul introducerii drogurilor in societate si a medicamentelor cu grad ridicat de risc. Aceste droguri se introduc in cantitati din ce in ce mai mari, sint din ce in ce mai multi consumatori, se fac cheltuieli din buzunarul contribuabilului, din ce in ce mai mari, fara ca el sa stie daca va mai avea miine un loc de munca, iar distributia banilor in societate, este grevata de acest consum de droguri intr-o oarecare masura.
Cum apare un medicament sau un drog, chimisti din laboratoarele marilor companii farmaceutice capitaliste, „ajusteaza” reteta propriuzisa si creaza un altul. Aceste limite legale in care se desfasoara modificarile create de acesti chimisti afaceristi sau manevrati de afeceristi mizerabili, creaza mari probleme de sanatate pentru milioane de oameni.
Dupa ce un medicament este vindut pentru citeva luni, imediat este scos de pe piata de catre autoritati pentru a identifica deficientele si a-l interzice, dar ciclul criminal continua sub aceasta forma cu alti protagonisti si alte medicamente.
Un raport din luna Iunie a acestui an, arata ca exista peste 250 de droguri in circulatie, cunoscute la nivel mondial.
Guvernul neozeelandez, a inchis mai multe laboratoare ilegale pentru fabricarea drogului crystal- meth, decit au facut-o autoritatile din SUA si Ucraina la un loc.
Deci amploarea drogurilor in Noua Zeelanda este extrem de ridicata, la o populatie de numai 4 milioane de locuitori. Dar afacerile au fost adaptate noilor reguli.
In prima faza a fost creat un alt drog, benzylpiperazine, care a fost „incercat” si consumat de peste 36% dintre tinerii neo zeelanzi.
Cind acest drog a fost interzis pentru gradul de periculozitate pe care il prezenta, in 2008, vinzatorii de droguri (dealers), au gasit o sumedenie de alte chimicale prin ca au marit nomenclatorul drogurilor consumate in Noua Zeelanda.
In acest moment, cele mai utilizate droguri in consum in insula, sint canabinoidele sintetice, deci un amestec sintetic creat , care simuleaza efectele canabisului, dar care este mult mai puternic decit canabisul.
Guvernul neozeelandez, fiind depasit de amvergura fenomenului, a dat o noua lege, prin care ofera producatorilor de droguri, sansa de a intra in legalitate pentru produsele lor, daca ei pot urma instructiunile din noua lege „Psychoactive Substance Regulatory Authority”, care ofera indicatii referitoare la necesitatea ca aceste droguri sa nu aiba un grad de risc ridicat(sic!), dupa care ele vor fi introduse pe piata, chiar daca ar fi trebuit luat in discutie si riscul social, economic si incidenta unor boli transmisibile in societate.
Guvernul neozeelandez, fiind si el un guvern capitalist, a considerat ca si alte guverne vestice, ca este un mod democratic de a privi lucurile, intr-un domeniu cu mari implicatii, dar afacerea a prevalat in final.
Culmea lipsei de repsonsabilitate, guvernul insulei a anuntat ca aceste droguri vor trebui sa treaca niste teste clinice, care dureaza cu 18 luni mai putin decit testele in cazul medicamentelor traditionale, pentru ca drogurile sint testate numai la capitolul toxicitate si nu eficienta asa cum este analizat un medicament pentru diverse afectiuni.
O justificare mai mult cit bizara, dar in afacerile capitaliste, banul este important si nu modul cum este facut el. Dar ceea ce este cel mai interesant, este faptul ca cele mai multe guverne capitaliste nu au creat o definitie a ceea ce inseamna „risc scazut”, in privinta drogurilor de pe piata.
Deci cum pot sti ei, ce fel de risc implica acest consum de droguri in rindul tinerilor, din moment ce aparitia lor pe piata nu aduce o defintiei a ceea ce inseamna „low risk”, stiut fiind ca aceste droguri au reactii diferite pe segmente diferite de consumatori si fiind consumate in diferite circumstante. Dar se merge si aici pe profit, asa cum se face cu tot ce misca in capitalism si pe o miscare mai rapida a banului in societate, care in final nu conteaza in ce miini ajunge.
In acest moment, nimeni in sistemul capitalist al promovarii drogurilor, nu stie ce taxa poate fi considerata descurajatoare pentru consumul drogurilor de catre tineri, fara a incuraja, in paralel, dezvoltarea pietei negre a drogurilor, deci nu exista nici un calcul al asa zisului echilibru economic de “descurajare”, pe care ar trebui sa il aiba in vedere si mai mult, nu exista nici o gindire asupra modului cum afecteaza acest consum de droguri legale, bugetele de familie si structurile de cheltuieli personale si de familie.
Dar ce mai conteaza ? Capitalismul sa traiasca, indiferent daca distruge familii, creaza conflicte sociale de neimaginat si duce la o inevolutie in plan economic a societatii, fara motivatie si determinare in rindul tinerilor.
Dezbateri similare sint in Uruguai, unde se pare ca se va legaliza canabisul, fiind doar o problema de timp, mai precis de saptamini. La fel se intimpla si in statele americane, Colorado si Washington, care au votat deja pentru legalizarea canabisului.
Dar in timp ce Noua Zeelanda si Uruguaiul discuta despre nivelul de toxicitate si dozele in care pot fi livrate, ceea ce reprezinta o gluma, celelalte tari capitaliste lasa acest lucru la latitudinea producatorilor de droguri, pentru ca aceste mari companii farmaceutice, care vor aduce moartea lenta pe piata, sint cele care „cotizeaza” in alegerile pentru pozitiile politice in guverne.
Aceste companii farmaceutice, care au omorit atitia oameni prin medicamentele lor, scoase iresonsabil piata, este evident ca nu vor avea nici un interes pentru a studia impactul drogurilor si cantitatile „necesare” pe care le vor scoate pe piata.
Deci afacerea este pornita, in acest „fantastic” capitalism de piata, a carui piata vedem la ce se refera. Dilema ramine in continuare, in afara regulilor de producere a acestor droguri de catre companiile farmaceutice, prin sprijinul guvernelor capitaliste, de ce aceste guverne nu gasesc modalitati de eliminare a lor si in primul rind a cartelurilor care le furnizeaza populatiei, in loc sa plateasca mii de asa zisi specialisti pentru a gasii solutii comerciale pentru aceste droguri?
Poate ca raspunsul sta in disperarea sistemului capitalist de a face bani si a gasii orice cale pentru a declara afacerile ca fiind prospere. Daca capitalismul a imbratisat ideea de a legaliza drogurile, chiar vazind zilnic ce efect au, atunci este clar ca atita mai poate face acest sistem, in plan economic.
Merita acum, ca noi sa il imbratisam si sa oferim o lectie de „toleranta” copiilor nostri, pentru a-i distruge, doar pentru a ne numii capitalisti ai pietei libere a drogurilor?
Adrian Cosereanuhttp://www.alternativaromaniei.com/
