Este evident faptul ca schimbarile economice si politice au avut un impact major in cadrul schimbarilor sociale si mai ales in familie.Ne place sau nu ne place, asistam la schimbari in cadrul familiei care de multe ori nu sint pe placul nostru, al nici unuia dintre membri cuplului.Uneori incercam sa le stopam, alteori, pentru ca ne convin ,lasam lucrurile sa mearga mai departe asa.
Dar statisticile spun ca tensiunea in familii a crescut, iar in lumea capitalista, familia a devenit ceva cosmetic, de suprafata, fara a mai fi nici pe departe motorul evolutiei societatii, nucleul ei de baza.
Cine este de vina, societatea si sistemul care au cistigat in detrimentul nostru, noi acceptind un drum care mai tirziu ne-am dat seama ca nu este cel mai bun pentru noi individual, noi insine care ne-am dorit o schimbare chiar si in cadrul acestui micro sistem de familie sau unul dintre soti care nu a inteles ca trebuie sa tina pasul cu schimbarea?
Cind femeile au inceput sa intre masiv in cimpul muncii angajate, in a doua jumatate a anilor ’70, a parut logic faptul ca intr-o zi, sotii si sotiile vor impartii munca acasa si banii intr-o proportie de 50-50%. In 1965,Gary Becker a cistigat Premiul Nobel cu o astfel de teorie a alocarii timpului in familie de catre soti.
Odata intrate in cimpul muncii, femeile au trait o noua provocare sociala si anume: cum sa implice sotul la unele munci cu care el nu era familiarizat pin atunci?
De cele mai multe ori aceste incercari au degenrat in discutii aprinse si nu de putine ori, in divorturi.
Feminismul a devenit in acest moment,o miscare care a adus femeilor mai mult de munca. Femeile frustrate ale anilor ’50 si ’60, au devenit la fel de frustrate sau chiar mai mult in peroada anilor ’70,’80,’90 si 2000.
In 2007, o analiza sociala condusa de Pew Reserch Institute arata ca 62% dintre adultii casatoriti impart muncile casei cu sotii sau sotiile lor, acesta fiind al treilea asa zis ingredient de success intr-o casatorie de, dupa loialitatea unuia fata de celelat si sex.
In anul 1990, numai 47% considerau acest aspect important si ca fiind elementul de succes in casatorie. Deci ne indreptam spre o schimbare majora si vom vedea ce implicatii sint de asteptat de la ea.
In concordanta cu datele emise de US Bureau of Labor Statistics pentru 2010, barbatii si femeile care erau casatoriti, fara copii si lucrind “full time”, au avut un aport egal, legat de munca platita si cea neplatita, adica concretizata in munca pentru casa, in jur de 8 ore si 11 minute pentru barbati si 8 ore si 3 minute pentru femei.
In 2009 ,un studiu al National Study of the Changing Worforce, arata ca 9% din 810 respondenti din familii in care ambi soti au un loc de munca si deci realizeaza un venit, isi impart fiecare munca in casa intre ei. In general aceste cupluri au fost alese din categoria sociala a muncitorilor, avind un anumit numar de copii, muncind in schimburi si care nu isi pot permite sa lucreze un program flexibil, cu mai putine ore la locul de munca.
Barbatii,in acest timp,au inceput sa simta din ce in ce o presiune mai mare, trebuind sa fie atit aducatorii de pine pe masa cit si tati implicati in procesul de educatie al copiilor. In felul acesta femeile asteapta mai mult de la barbati iar barbatii incep sa aiba mai multe asteptari chiar de la ei insusi. Ceea ce pina la un punct poate functiona, insa exista o limita atit sociala cit si economica.
Ceea ce este vazut ca nociv, in societatea capitalista, este faptul ca, gradual, parintii incep sa se concentreze asupra unor activitati legate de copiii lor, care vizeaza obtinerea unor avantaje peste perioade de timp destul de lungi. Parinti nu se mai concentreaza pe activitati cu efecte imediate sau pe care le pot vedea in scurt timp. Pregatesc copiii pentru facultate cu mult timp inainte, dar nu ii invata sa salute si sa devina sociabili, creaza programe de invatatrea de limbi straine, dar nu ii pune in contact cu mediul in care ei traiesc pentru a trata realitatea virstei si multe altele. Ei nu stiu sa foloseasca in mod manierat tacimurile, dar sint presati cu vaste cunostiinte despre computere, pe care ar trebui sa le aiba. Toate aceste activitati iau timp si efort mult mai mare dcit formarea graduala a perosonalitati copilului asa cum se facea de catre mame in perioada cind nu erau angrenate in cimpul muncii.
Incepe un alt fenomen,in care mai multe ore platite de munca la locul de munca pentru barbati incep sa contrabalanseze cu mai multe ore neplatite, de lucru in casa pentru femei.
Barbatii au inceput sa realizeze un volum mai mare de munca pentru cresterea si educarea copiilor. Daca in 2010, barbatii casatoriti dedicau 53 de minute pe zi copiilor sub 18 ani, pentru educatie si sprijin, in 1965 acestia dedicau copiilor numai 18 minute pe zi.
De partea cealalta, femeile in 2010 alocau 1 ora si 10 minute pe zi copiilor sub 18 ani, dupa ce veneau de la munca, dar calitatea timpului afectat copiilor este si ea in discutie si vom vedea in continuare, pentru ca este un factor important.
Paradoxal, grupul care a beneficiat cel mai mult datorita implicarii femeilor in procesul muncii salariale, au fost mamele care au stat acasa, ai caror soti realizeaza si un program de sprijin al familiei datorita schimbarile culturale si de alta natura cu care este confruntata familia, deci degreveaza mamele care stau acasa de anumite munci.
Tot ca un paradox, putem spune in urma analizei statisticilor, ca femeile din partea de sus a clasei de mijloc din punct de vedere al veniturilor obtinute, detin cea mai mare rata a angajatilor, deci sint cele mai angrenate in procesul muncii salariale, ele purtind si mari respnsabilitati in cadrul familiei, acasa.
Rezultatul, trist dar adevarat, este ca, femeile care sint angrenate in procesul muncii salariale, au inceput sa aiba o mai buna perceptie a faptului ca sint exploatate din ce in ce mai mult, chiar cu riscul de a li se fi dat o serie intreaga de drepturi care le-au luat fata.
De ce ele simt ca muncesc mai mult decit partenerii lor de viata?
Ani de zile, femeile au avut un procent ridicat de munca rutiniera de indeplinit, fiind casnice. Ele stiau cu o zi in urma ce sarcini au incasa si isi reglau programul in intregime. Mental,trecerea lor in cimpul muncii a insemna o mare schimbare, tensionindu-le prin consumarea unei energii mentale datorita nesigurantei din afara casei, sarcinilor diferite si lipsei de cele mai multe ori a unui program dinante stabilit.
Schimbarile la care trebuiau si trebuiesc sa se adapteze si care sint aproape zilnice, sint de natura sa se adauge poverii muncii in casa.
Barbatii au trait mereu intr-un mediu economic cu un grad de risc si incertitudine si s-au implicat pina la un punct in activitati rutiniere in casa.
Acesta este privit si ca unul dintre motivele pentru care barbatii mor mult mai repede decit femeile iar in occident acest lucru este mai mult decit vizibil.
Incertitudinea actiunilor economice desfasurate de ei si stresul locului de munca mereu in schimbare, au creat un consum mental care se poate vedea.
Ceea ce trebuie sa intelegem in finalul articolului este ca ambele sexe muncesc din greu in cadrul familiei si acasa si acest lucru genereaza cele mai multe conflicte cu care se confrunta familia, dar care se manifesta sub diferite forme.
Pentru barbatii cu familie si copii, munca de la locul de munca interfereaza cu familia mai mult decit familia interfereaza cu munca. Ei muncesc mai multe ore, au mai multe responsabilitati si este normal ca ei sa simta o presiune mai mare a carierei profesionale.
Un alt aspect ar fi ca, atunci cind femeile revin in cimpul muncii dupa ce au nascut un copil, exista asteptari ca ele sa fe in centrul unor compromisuri la locul de munca, cel putin pentru o perioada, in timp ce barbatii simt ca la locul de munca, sefii departamentelor unde lucreaza nu ar putea astepta mai putin de la ei, datorita venirii pe lume a unui copil in familia lor.Deci apare aici un conflict major intre responsabilitatile tatalui, fata de familie si fata de locul de munca.
Exista un conflict intre asteptarile sotiei si ceea ce el poate realiza si la fel ,exista un conflict intre aspiratiile lui pe parte de cariera profesionala si a fi un parinte ideal.
Toate aceste presiuni, pot fi luate in considerare la peste 65% dintre barbatii angajati, casatoriti si cu copii.
In statisticile din 1975,timpul liber reducea sentimentul de graba pe care il avem acum, acest timp liber era privit in mare parte ca realmente timp liber de ambi soti in acesi masura.
In anul 1998, o alta statistica arata ca ,timpul liber incepe sa fie o presiune din ce in ce mai mare si constant ridicata pentru femei. Ele au din ce in ce mai putin timp liber, ca de altfel si barbatii. Dar cel mai important factor este calitatea timpului liber, care scade pe zi ce trece, creind o presiune de neimaginat in familii, dar pe care foarte multi soti si sotii nu o percep si nu fac nimic pentru a crea calitatea timpului liber.
Chiar cele mai dedicate mame, ar admite ca exista o diferenta calitativa a timpului liber. Este diferit a servi o pizza cu un grup de adulti sau cu prietenii, sau mergind la pizza cu un grup de prieteni si o sumedenie copii.
Remediile oferite de sociologi, sint indreptate spre ideea ca fiecare dintre soti sa ia piciorul de pe pedala de acceleratie a carierei profesionale, cind copiii sint foarte tineri.
Echilibru, in cele mai multe cazuri, in lumea vestica, este rupt de catre femei. Drepturile artificiale obtinute de ele, incarcarea lor excesiva atit acasa cit si la locul de munca, trecerea lor la un regim mai dur, fata de perioada cind stateau acasa, le indreptatesc sa ia decizii eronate de cele mai multe ori in ceea ce privesc achizitiile in familie. In cea mai mare parte a lor, sint dornice a cumpara o casa cu un spatiu excedentar, de care nu numai ca nu au nevoie, dar pentru el trebuie sa lucreze mai mult sau sa puna presiune pe sot in sensul de a aduce mai multi bani si plati inutil acest spatiu si cheltuielile aferente lui.
Preluarea muncilor casnice, care au facut din femeie un exemplu atit pentru copii cit si pentru prieteni si familie, de catre companii comerciale, a devenit un impediment in calea unei relatii sanatoase in familia “atomica” a secolului XXI.
Femeia si-a pierdut din strategie si odata cu ea, din atractivitate si dorinta ca barbatii sa vada in relatia cu ea, una de durata. Usurinta inchiderii conflictelor familiale prin divort, care a ajuns o afacere extrem de profitabila, a dus la tendinta cuplului de a nu mai acumula, sau o tendinta disproportionata in acumulari.
Ceea ce am observat aici in vest, este tendinta de amplificare a conflictului, de catre femei, in cazul in care sotul nu isi gaseste de munca si este somer, pentru o perioada mai mare.
Din analizele mele, pot spune ca este o diferenta fantastica in modul cum vad femeile perioada de inactivitate in cadrul muncii a sotului, fata de cum o vede sotul pe cea a sotiei in cazul in care ea este somera sau nu poate activa in cimpul muncii.
In general, divorturile apar intr-un timp mult mai scurt, in cazul in care sotul nu are o activitate profesionala si nu poate aduce bani acasa, femeile luind decizia separarii mult mai repede. Barbatii in general au rabdare si durata de asteptare pentru ca sotiile sa isi gaseasca un loc de munca este cu mult mai mare,in general.
Pentru emigranti si chiar pentru romanii din tara, sistemul lucreaza mult mai dur si conflictele sint ceva mai dureroase, pentru ca este un sistem nou, in care nesiguranta si participarea sub o alta forma a fiecarui sot la viata de familie, creaza probleme deosebite si dezechilbreaza familia. Schimbarile care au loc in cautarea uneia sau altei profesii, pe piata muncii, creaza de multe ori un dezechilbru marcant in familie si duce la conflicte sociale, amplificate si de o bulversare a sarcinilor celor doi soti.
Daca sotia are studii de natura sa poata gasii un loc de munca mai rapid, iar sotul nu o poate face o perioada, sarrcinile atit ale casei, cit si unele din afara casei trebueisc preluate de sot, sotia punind foarte mare presiune atit pe atmosfera din casa cit si pe orele suplimentare lucrate la locul de munca, pentru a urca pe treptele carierei ca singur intretinator de familie pentru o perioada.
In momentul cind sfera in care ea activeaza nu mai este una de rentabilitate si isi poate pierde locul de munca, sarcinile se inverseaza. Inertia procesului si intelegerea lui de catre romani, reprezinta o reala problema, mai ales ca ambele sexe vin cu o perceptie asupra diviziunii muncii, diviziune care uneori trebuie schimbata.
Femeile sint mult mai sensibile la schimbari si atmosfera din familie este pusa in real pericol.
Este clar ca sistemul de familie nu functioneaza in lumea capitalista. Este clar ca divortul a devenit o afacere si este speculat de stat prin consumuri care aduc beneficii economiei, dar mai putin familiei. Pe de alta parte aceste dezechilibre duc la o mai mica motivare si determinare a tinerilor de ambele sexe si ei incerca fel de fel de improvizatii in viata.
De aceea multi dintre ei sint inclusi in “generatia bumerang”, generatia care pleaca de acasa, de la parinti, sub auspiciile unei confuzii totale despre viata, crezint ca realitatea este favorabila lor, dupa care se intorc acasa, fara o motivare si o determinare in a-si crea o familie bazata pe respect reciproc si colaborare. Socul este enorm.
Ce se poate face pentru a elimina partial, cel putin, efectele daunatoare intilnite in famiile noastre?
Ce ar trebui sa desprindem din datele mentionate mai sus si experienta de viata a fiecaruia dintre noi?
Mai putem elimina efectele devastoare impuse economic familiei, cu consecinte in plan social?
De unde am venit si unde am vrea sa mergem?
Da, se pare ca drumul ales de fiacare dintre noi are multe variabile pe care nu le-am intuit si care ne-au marcat semnificativ viata. Nu se poate pune problema lipsei de experienta, lipsei noastre de dedicare si de o alegere proasta facuta atunci cind am decis sa cream o familie.
Nu se poate pune problema ca am ales drumul irresponsabilitatii, odata casatoriti, ca am avut o viziune ingusta si am gindit ca se poate si asa.
Problema este impactul pe care familia si nazuintele noastre le-au avut cu sistemul, un sistem pe care nu il cunosteam, care credeam ca este aducator de bani si implicit de fericire.
Nu stiam nimic de relatia economic – social, in sistemul capitalist.Nu stiam care este stadiul social la care au ajuns ei si de ce.Nu stiam mai nimic despre familiile lor si pe ce principii functioneaza si mai ales evolutia relatiilor din cadrul famiilor occidentale in timp.
Am ales sa fim capitalisti. Nu ne mai place din punct de vedere economic, dar mai mult, nu ne mai place nici social.
Nu ne mai plac contradictiile din familie si natura lor.Nu mai putem avea controlul situatiilor. Dar cel mai rau, este ca zilnic, sistemul cistiga in defavoarea familiei.
Acest sistem perfid capitalist induce un stil de viata atit de tentatnt pentru tineri, incit orice efort facut de parinti este sortit esecului. Contradictiile au o amplitudine uriasa fata de ceea ce exista intre generatia noastra si parintii nostrii. Sisteumul actual arata tinerilor ca, sub o forma sau alta, se poate traii si fara a muncii, arata tinerilor ca studiile nu sint necesare, arata tinerilor ca evolutia nu este necesara atita timp cit te simti bine si degajat de responsabilitati, chiar daca nu ai bani si esti a marginea societatii.
Revenind in familie, in cadrul ei, tinerii sint indrumati spre realizarea unor deziderate prin munca, prin studiu, prin efort de toate felurile. Este greu de cistigat in fata unui asemenea sistem care le rupe aripile si este in totala contradictie cu ceea ce familia doreste de la tineri, dar nu imposbil.
Sistemul socialist din Romania de dinainte de Revolutie, avea caracteristica, ca nimic nu putea fi cistigat si nimic nu putea sa iti ofere un viitor, decit prin munca, prin efort si venea ca o completare a ceea ce familia ne educa si nu era in contradictie cu sistemul in sine.
Erau, fara discutie si parti rele ale sistemului, dar este o lege a evolutiei si anume in cadrul tuturor sistemelor, exista elemente impotriva carora individul trebuie sa lupte, daca doreste sa evolueze. Sistemul in general este creat de un grup de indivizi care il vad favorabil, dar nu neaparat constructiv si util pentru altii.
Revenind la familie, eu cred ca sint solutii si ele tin in totalitate de noi insine, de inclinatia noastra spre a studia si a incerca sa modificam microsistemul in care traim, de a fi toleranti si de a ne gindii ca strategia, chiar si in familie, sau cel mai mult in familie, vine de la a-ti dorii sa fi vital, care la rindul lui, inseamna a intelege pe cel de linga tine si a incerca sa ii oferi cit mai mult, a incerca sa il faci sa inteleaga faptul ca pierderea ta ar fi un mare minus in viata lui. Dovedind subiectivism in relatiile de familie, nu face decit sa indeparteze unul dintre parteneri de la ideea de familie si evolutie prin ea, sa vada familia ca o povara. Noi trebuie sa cititm si sa incercam sa intelegem,sa incercam sa percepem ca a devenii sotie sau sot, este o arta, ca acele compromisuri din familie nu trebuie sa se simta ca fiind compromisuri ci trebuie sa dea o stare naturala relatiei. Intelegrea de catre noi a ceea ce trebuie si ceea ce ne dorim sa fie familia, ar demola din radacini interventia sistemului in interiorul casei noastre, ar duce la evolutia noastra, dar mai mult, la un grad de satisfactie mult mai ridicat.
Ar fi sistemul nostru si nu al lor.
Adrian Cosereanhttp://www.alternativaromaniei.com/
