’’Nu vreau să te omor’’, spune Rylee Miller. Se framântă. Are 12 ani. În fața ei stă cea mai bună prietenă, Julianna Pettey, de 12 ani. Aceasta nu pare a avea scrupule. ’’O să te omor eu prima. Cred ca o să te înjunghii’’.
Bine ați venit în tabăra tematică ’’Jocurile Foamei’’, care și-a deschis porțile în Florida, Statele Unite, scrie Le Monde. Profitând de popularitatea trilogiei ’’Jocurile Foamei’’ a Suzannei Collins, o școala din Largo a venit cu această idee de a organiza o tabără care să reia ideea cărții – o societate fictivă în care copiii cu vârste de la 12 la 18 ani se omoară până când nu rămâne decât unul, care este proclamat erou național. O viziune contemporană a Împăratului Muștelor, al lui William Golding.
Numai că în această trecere de la ficțiune la realitate, unii copii își pierd reperele, după cum scrie Tampa Bay Times, citat de Le Monde. Ziarul american citează câteva dialoguri surprinzătoare între copii.
’’Ce facem în primul rând? Începem să ne omorâm?’’, întreabă un copil de 14 ani. ’’Nu! Fără violență săptămâna asta’’, spune unul dintre angajații taberei ce are grijă de copii. După o săptămână de pregătire, copiii pot participa în sfârșit la turneul final. Deconcertați de reactia copiilor în fața violenței, organizatorii au făcut mici modificări. Pentru a se elimina, ei trebui sa smulgă steagul pe fiecare adversar îl are prins în jurul taliei, iar expresia ’’a ucide’’ a fost înlocuită cu ’’a lua o viață’’. Morbiditatea este omniprezentă.
’’Dacă voi muri, prefer să fiu omorât de o săgeată’’, spune unul dintre copii. ’’Nu mă omorâti cu o suliță, prefer să fiu împușcat’’, spune cel mai mic participant, de doar zece ani, uitându-se la afișul turneului final: ’’Înfrângerea înseamnă moarte sigură’’.
Directorul taberei Hunger Games apără ideea pe care pus-o în practică, spunând că folosește ’’romane din care elimină violența, pentru a-i învăța pe copii să lucreze în echipa, să capete stimă de sine, printre altele.’’ Copiii învață să-și construiască armele, însă nu le folosesc unii împotriva celorlalți.
Psihoterapeutul Simon Boses arată că ’’copiii simulează moartea în multe dintre jocurile lor de astăzi. Dar când discutăm despre copii care spun ’Vreau să te omor’, este limpede că ei nu înțeleg ceea ce spun. Moartea, la vârsta asta, nu înseamnă sfârșitul’’.
Pentru psihanalistul Susan Toler, ideea acestei tabere este însă de neconceput. ’’Când copii se uită la filme sau citresc cărți, ei sunt simpli observatori ai crimelor. Dar când încep să joace rolul, violența devine periculoasă.’’
