Argintul coloidal – de la A la Z

Din cele mai vechi timpuri, argintul a fost strâns asociat cu luna şi influenţele lunare, atât în tradiţiile occidentale cât şi în cele orientale. Artiştii au descris adeseori razele lunii ca fiind „de argint”, argintiul fiind o culoare rece, diametral opusă aurului, care este asociat cu lumina solară. 

Tradiţia orientală

Ca metal al Lunii, argintul poate fi asociat, din punct de vedere yoghin, cu IDA NADI şi cu aspectele receptive ale fiinţei umane. Influenţa subtilă a argintului este strâns legată de aspectele materne, copilărie, creativitate, inteligenţă emoţională şi de tot ceea ce este sensibil, receptiv, pasiv şi flexibil. În acupunctura ayurvedică acele de argint se folosesc pentru efectul lor „răcoritor şi calmant”, fiind  recomandate constituţiilor corporale de tip PITTA şi VATA. 

Astrologia indiană asociază sfera de forţă a Lunii (SOMA GRAHA sau CHANDRA GRAHA) cu substanţa mentală (CITTA). Din acest motiv, unele tradiţii asociază argintul cu „al treilea ochi”, AJNA CHAKRA. 
Pe de altă parte, SOMA este şi elixirul nemuririi, al cărui consum periodic îi face pe zei nemuritori. În fapt, termenul de SOMA reprezintă o unică şi aceeaşi realitate reflectată pe diferite nivele: conştiinţa corespunde zeului SOMA, energia sa reprezintă nectarul nemuririi, Luna este manifestarea sa vizibilă, iar argintul este elementul metalic corespondent pe Pământ. Energia hrănitoare a Lunii (SOMA) este cea care hrăneşte, pe niveluri diferite ale manifestării, atât zeii cât şi fiinţa umană. Activarea în microcosmosul fiinţei umane, prin metode şi tehnici adecvate, a focarului de rezonanţă cu SOMA, conferă sănătate, imunitate, vitalitate, bucurie şi longevitate. Anumite tratate yoghine descriu modalităţi de „a învinge moartea” în 15 zile (perioada de creştere a Lunii) prin acumularea de SOMA. De asemenea, se spune că acela care îşi va umple corpul cu esenţa Lunii (SOMA-RASA) va fi imun chiar şi la muşcătura unui şarpe. Aforismele tradiţionale din HATHA YOGA PRADIPIKA de Swami Svatamarama oferă explicaţii subtile, pe baza legii oculte a rezonanţei, atât pentru aplicaţiile imunologice ale argintului cât şi pentru acelea de amplificare a longevităţii.

Utilizarea argintului în AYURVEDA

În medicina tradiţională indiană, AYURVEDA, metalele şi alte minerale sunt folosite sub o formă calcinată (BHASMA = cenuşă), printr-un procedeu străvechi. Oxidul de argint obţinut astfel, denumit RAJATA BHASMA, se foloseşte în amestecuri cu plante medicinale, cu miere sau doar cu apă. Acest remediu, realizat din argint purificat, este folosit ca sedativ şi afrodiziac, purificator al sângelui, al splinei şi al ficatului. Se consideră că oferă strălucire pielii şi putere corpului. La bărbaţi se administrează în căldură excesivă, impotenţă şi slăbiciune sexuală. La femei este considerat folositor în cazuri de dismenoree, menoragie şi leucoree. Este considerat folositor şi pentru debilitate generală. Tradiţional, se administrează în doze de 65-125 mg, de două ori pe zi, în amestec cu miere.  

Facem observaţia că la vremea revelării AYURVEDEI nu exista teoria agenţilor patogeni. Din punct de vedere ayurvedic, se pune problema echilibrului, armonizării, purificării, vitalizării etc. AYURVEDA oferă soluţii practice la aceste necesităţi energetice şi fiziologice ale organismului. Un organism puternic şi echilibrat va lupta singur cu ceea ce noi numim astăzi „agenţi patogeni”. Pentru asta ne-a dat Dumnezeu sistemul imunitar.

Tradiţia occidentală

În occident, virtuţile tămăduitoare şi reîntineritoare ale argintului au fost cunoscute profund şi folosite de alchimişti, dar unele beneficii ale utilizării lui domestice s-au răsfrânt şi asupra altora, care şi-l permiteau.

Celebrul medic şi alchimist Paracelsus utiliza argintul ca ingredient secret în remediile contra infecţiilor.

În Evul Mediu, când Europa era devastată de epidemii de ciumă, acestea făceau ravagii mai ales în rândul ţăranilor şi a orăşenilor sărăci, nobilii şi aristocraţii rămânând aproape neatinşi. Această protecţie misterioasă şi-a găsit explicaţia ulterior, când s-a observat că apa şi vinul aristocraţilor erau păstrate în vase de argint, şi ei foloseau în mod curent farfurii, tacâmuri şi pahare de argint. 

În timpurile moderne, acest efect al argintului, de „menţinător” al vieţii, a ajuns să fie cunoscut şi de către oamenii simpli, astfel că în secolul al XIX-lea, fermierii americani obişnuiau să pună un dolar de argint într-o găleată de lapte proaspăt, pentru a-i încetini procesele de fermentaţie.

Abordarea ştiinţifică modernă

Odată cu descoperirea şi utilizarea electricităţii, a devenit posibilă grăbirea unor fenomene naturale, precum trecerea argintului în lichide. Sub formă de soluţii coloidale obţinute electric, argintul a fost utilizat ca remediu foarte eficient şi simplu împotriva multor afecţiuni, şi mai ales împotriva infecţiilor, cu mult înainte de penicilină şi medicamentele pe bază de sulf.

În zilele noastre, proprietăţile dezinfectante ale argintului sunt bine cunoscute şi utilizate la purificarea apei: filtre de argint pot fi găsite în sursele de apă ale avioanelor şi navetelor spaţiale, pentru a garanta o apă fără germeni. Pe staţia spaţială MIR, argintul este folosit pentru a steriliza apa reciclată. Argintul este utilizat şi pentru a înlocui clorul din piscinele de înot, deoarece are o acţiune germicidă mai puternică decât acesta şi nu are mirosul şi celelalte efecte neplăcute ale clorului.

În lupta tot mai acerbă a omului modern împotriva agenţilor patogeni, s-a aruncat în luptă un întreg arsenal de antibiotice, din ce în ce mai sofisticate. Deşi tehnologia chimică şi industria farmaceutică au avansat foarte mult, nu putem spune astăzi că ne simţim mai protejaţi în faţa infecţiilor, decât eram acum 70 de ani. 
În ciuda eforturilor financiare şi a anilor de cercetări pentru a găsi un nou antibiotic, mereu superior celui care se folosea cu 5 ani în urmă, agenţii patogeni sunt din ce în ce mai rezistenţi. 

În această criză financiară şi de sănătate a lumii de astăzi, unii cercetători consideră că argintul coloidal este soluţia: costă mult mai puţin decât în urmă cu 70 de ani şi este la fel de eficient. Aceşti entuziaşti îl folosesc uneori împotriva multor obstacole legislative şi îl consideră cea mai eficientă modalitate de luptă contra germenilor şi de regenerare rapidă a ţesuturilor.

În continuare vom prezenta cercetările şi rezultatele lor, explicaţii teoretice actuale, sugestii de utilizare, reglementări farmaceutice, metode de testare a calităţii şi, de ce nu? – o metodă simplă de producere a argintului coloidal în casă.

Antibiotic cu spectru larg

Unul din cele mai remarcabile aspecte referitoare la argintul coloidal este faptul că are un spectru extrem de larg de aplicaţii şi întrebuinţări. În timp ce un antibiotic farmaceutic convenţional este eficient împotriva a şase sau şapte tipuri de germeni şi total ineficient contra virusurilor, generând cel mai adesea efecte secundare nedorite, argintul este letal pentru mai mult de 650 de tipuri de bacterii, virusuri şi fungi, fără însă a fi toxic pentru organismul uman. 
Care este motivul acestei eficienţe neobişnuite? Spre deosebire de medicamentele de sinteză, ce reacţionează chimic cu anumite enzime, acţiunea biologică a argintului este de tip catalitic, dezactivând mecanismele enzimatice de oxigenare celulară ale microorganismelor. Prezenţa sa „sufocă” viruşii, bacteriile şi fungii fără a face niciun rău organismelor multicelulare, ce au un sistem enzimatic cu totul diferit.

Testele de laborator au arătat că argintul coloidal (5-10ppm) omoară majoritatea bacteriilor, fungilor şi a virusurilor în 2-6 minute de la contact.

Starea coloidală, o stare naturală

La începutul secolului XX, savanţii au descoperit că majoritatea fluidelor din corpul uman se află în stare coloidală: lichide conţinând particule foarte fine, într-o suspensie stabilă. Sângele nostru se află în stare coloidală. 

Starea coloidală este o stare în care un lichid sau o soluţie înglobează particule cu dimensiuni mult mai mari decât acelea ale moleculelor proprii. Dimensiunea acestor particule se situează între dimensiunile moleculelor şi acelea ale particulelor mai mari ce generează suspensii. Uzual, particulele ce generează coloizi se situează în gama de mărime 0,001µm şi 100µm. Stabilitatea stării coloidale este cea care o deosebeşte de o suspensie grosieră, ce se precipită foarte repede dacă nu este agitată. 

Argintul coloidal poate fi definit ca o soluţie din particule extrem de fine (cu diametrul uzual între 0,001 şi 0,1 microni) de argint metalic foarte pur, suspendate în apă. Stabilitatea argintului coloidal este dată de forţele de respingere dintre particulele de argint ce sunt încărcate pozitiv. Aceste forţe de respingere împiedică aglomerarea şi precipitarea. Dimensiunea foarte mică a acestor particule le permite să traverseze cu uşurinţă ţesuturile, ceea ce face ca argintul coloidal să fie foarte uşor asimilat de către organism.

Argintul coloidal prezintă avantajul că este asimilat direct de către organism şi, datorită neutralităţii sale chimice ridicate, este eliminat aproape integral în câteva săptămâni, fără a lăsa reziduuri.

Tipuri de argint coloidal

Este bine să se ştie că există pe piaţă cel puţin patru categorii diferite de produse denumite generic „argint coloidal”. 

Primul tip de produs este cel clasic, original, numit de regulă „argint electrocoloidal” şi pe acesta îl vom aborda mai detaliat în acest articol. Culoarea lui este transparentă cu tentă galben-aurie.

Cel de-al doilea este numit „argint proteic uşor”. Acest produs chimic constă din molecule de proteine la care se leagă particule microscopice de argint. Aceasta este găsit, de obicei, în concentraţii de 20-40 ppm (părţi per milion sau µg/l). Aspectul poate fi transparent-clar sau chihlimbar. Deşi este încadrat comercial în categoria „argint coloidal”, o denumire cinstită a acestor produse ar fi coloid de argint proteic uşor.

Cel de-a treilea este reprezentat de „sărurile de argint”. Deşi se vând uneori ca „argint coloidal”, aceste produse nu sunt deloc coloidale. Aceste produse se fabrică chimic sau electro-chimic şi sunt, de obicei, solubile în apă. Concentraţiile disponibile sunt în gama de 50-500 ppm. Aspectul este transparent-clar. Aceste produse conţin ioni pozitivi de argint şi ioni negativi ai altor elemente sau compuşi. 

Cel de-al patrulea tip este denumit uneori „praf de argint”. Acest produs a fost elaborat de către ruşi şi se fabrică prin dezintegrarea rapidă, la înaltă tensiune, a unor fire de argint pur. Particulele microscopice de argint sunt colectate şi sunt apoi dizolvate în apă sau se adaugă la remedii şi creme pentru uz topic. Concentraţiile produselor rezultate variază, de regulă, între 100-500 ppm. Amestecul apos al prafului de argint poate da coloizi, dacă dimensiunea particulelor este suficient de mică.

Toate aceste tipuri de produse „funcţionează”, mai mult sau mai puţin, având efect bactericid cu spectru larg, deoarece toate conţin particule microscopice de argint. Pe de altă parte, este bine să se ştie că: 
1) nu toate aceste produse sunt „suspensii coloidale” de argint;
2) aceste produse nu se comportă toate la fel în organism sau în testele de laborator;
3) eficienţa variază de la produs un la altul; 
4) calitatea variază de la un produs la altul şi de la lot la lot pentru acelaşi produs;
5) nu toate aceste produse sunt sigure şi non-toxice. 

Nu există standardele industriale pe care producătorii să le urmeze pentru a asigura controlul calităţii şi nu există nici reglementări guvernamentale în domeniu. 

Ce este argintul electrocoloidal?

Acest produs se fabrică fie prin metoda „arcului electric” în apă deionizată, fie prin metoda de „joasă tensiune” în apă distilată. Este găsit, de obicei, în concentraţii între 3-5 ppm, dar poate ajunge şi la 100 ppm. Fabricat în mod corespunzător, acest produs este format din particule microscopice de argint elementar pur, suspendate în apă, fără alte elemente prezente. 

Metoda de joasă tensiune implică un proces electric special, şi foloseşte curent continuu sau alternativ de valori adecvate, pentru a desprinde şi dispersa particule metalice mici (nano-particule) dintr-un electrod de argint foarte pur (99,9% – 99,999%), în apa pură distilată. Particulele de argint se desprind de electrozi prin ciocnirea acestora de către moleculele de apă, antrenate de curentul electric. Prin această metoda se pot obţine particule de argint de dimensiuni mici, având diametrul mediu în gama 0,001 – 0,01 microni. 
Secundar şi nedorit, dacă apa nu este pură sau electrozii sunt oxidaţi, din electrozii de argint se desprind şi ioni de argint, datorită electrolizei şi a formării hidroxidului de argint la contactul oxidului cu apa. 
Unii producători care afirmă că argintul coloidal este „simultan coloidal şi ionic”, nu se referă la aceşti ioni nedoriţi, ci ei denumesc astfel, neştiinţific, particulele de argint încărcate cu sarcină electrică pozitivă. 

Este de dorit ca dimensiunile particulelor să fie cât mai mici, din mai multe motive: 
– la o aceeaşi concentraţie de argint în coloid, particulele componente mai mici prezintă o suprafaţă de contact mult mai mare, ceea ce face produsul mult mai eficient în organism;
– particulele mai mici formează coloizi stabili;
– particulele mari se elimină mai greu din organism, putând genera depozite în piele.

Efectele biologice ale argintului

Experimentele ştiinţifice au arătat că argintul coloidal este eficient şi activ în tratarea multor afecţiuni importante: infecţii microbiene, fungice, parazitare şi virale ale pielii, organelor senzoriale, ale tracturilor digestiv, respirator şi urinar, boli autoimune, arsuri, răni, ulceraţii şi chiar cancer.

În unele centre de cercetare medicală a fost prescris ca adjuvant în tratamentul unor boli ale sistemului de reproducere feminin şi ale sistemului circulator, precum şi pentru tratarea eficientă a unor complicaţii infecţioase date de virusul HIV. În cazul infecţiilor cu HIV s-a constatat că administrarea sistematică a argintului coloidal stopează degradarea sistemului imunitar şi a infecţiilor conexe, astfel că nu se mai ajunge la SIDA. 

Argintul coloidal a fost folosit de asemenea ca tratament pentru afecţiuni tiroidiene, boli infantile, somnambulism şi anorexie nervoasă.

Procesul de reconstrucţie a ţesuturilor sau de vindecare a plăgilor se accelerează în prezenţa argintului. În plus, prezenţa argintului coloidal a permis vindecări ale unor răni grave fără să lase cicatrice sau cu cicatrice mult mai mici decât în mod obişnuit. Cicatricele se dezvoltă atunci când celulele nediferenţiate nu există în număr suficient de mare. Pe baza acestor dovezi se presupune că argintul coloidal ar reduce sau elimina cicatricele interne şi ar accelera vindecarea după operaţii chirurgicale. Rezultate deosebite s-au obţinut în refacerea rapidă după fracturi, rupturi musculare sau ligamentare, entorse, luxaţii, arsuri, ulceraţii cutanate etc. Rezultate pozitive s-au obţinut şi în cazul unor afecţiuni cronice ca: osteoporoză, reumatism, artrită, inflamaţii articulare etc.

Alte cercetări ştiinţifice au arătat că prezenţa argintului a permis o reîntinerire remarcabilă a ţesuturilor. Suplimentar, subiecţii studiilor au resimţit aproape unanim o îmbunătăţire a tonusului organismului şi o senzaţie de bunăstare generală.

Tradiţia indiană AYURVEDA consideră argintul ca un detoxifiant al ficatului şi al splinei şi un purificator al sângelui, un întăritor al minţii şi un antidepresiv.

Argintul deţine un loc de frunte, şi în domeniul chirurgiei, de exemplu în unirea vaselor cerebrale sau închiderea defectelor de pe suprafaţa craniului. Această metodă este cunoscută în chirurgia modernă sub denumirea de chirurgie Heidenheim. S-au efectuat cercetări privind posibilitatea de vindecare a rănilor cu ajutorul pansamentelor poleite pe o parte cu argint. Astfel, încă din anul 1996 au apărut în SUA foarte multe produse care conţin argint şi care se folosesc în chirurgie.

Dr. Norman Bjonderstrom din Suedia, specialist în tratarea cancerului mamar, introduce în ţesutul tumorii ace din argint pur care sunt conectate la curent electric de mică intensitate. Prin procesul de electroliză, în interiorul tumorii ajung nanoparticule şi ioni pozitivi ai argintului, ce pot distruge tumoarea canceroasă. Din păcate, această metodă este deocamdată foarte costisitoare.

Toate acestea l-au determinat pe cercetătorul Dr. Bob Beck să facă următoarea afirmaţie: „Fără a exagera, poate că e timpul să recunoaştem că argintul coloidal nu este numai cea mai sigură doctorie de pe pământ, dar şi cea mai puternică!”.

Cum acţionează argintul coloidal?

Dimensiunile submicroscopice ale particulelor de argint – acestea sunt de sute sau mii de ori mai mici decât o celulă sanguină umană – le permit să intre şi să iasă cu uşurinţă din celule, favorizând acţiunea germicidă. Această acţiune este favorizată şi de proprietăţile electrochimice ale argintului coloidal, aşa cum sugerează numeroase studii biologice. Argintul se ionizează pozitiv în cadrul coloidului, dar reactivitatea sa chimică fiind relativ redusă, el nu intră în reacţii chimice cu apa sau cu ionii negativi din apă, servind în schimb drept catalizator pentru unele procese biologice.

Prezenţa argintului coloidal în apropierea unui virus, ciupercă, bacterie sau de orice alt organism unicelular patogen dezactivează enzima acestuia implicată în metabolismul oxigenului. Altfel spus, îi blochează sistemul respirator, ceea ce duce la „sufocarea” şi apoi moartea agentului patogen. Acest lucru explică de ce argintul electrocoloidal are un spectru atât de larg de acţiune. Agenţii patogeni morţi sunt apoi eliminaţi din organism de către celulele sistemului imunitar, sistemul limfatic şi apoi cel excretor. 

Spre deosebire de antibioticele farmaceutice, care distrug şi enzimele benefice, argintul coloidal lasă neafectate enzimele celulelor din ţesuturi, deoarece acestea sunt radical diferite de enzimele vieţii unicelulare, primitive. Astfel, argintul coloidal este absolut sigur pentru om, mamifere, reptile, plante, ca şi pentru toate organismele multi-celulare. Mai mult decât atât, mai mulţi cercetători au evidenţiat faptul că argintul coloidal nu atacă bacteriile benefice din organism, cum ar fi cele ce alcătuiesc flora intestinală. O explicaţie este aceea că argintul coloidal trece în sânge încă din intestinul subţire, neajungând până la cel gros unde „domiciliază” flora intestinală.

Efectul antiparazitar a fost evidenţiat în faza de ou (faza unicelulară) şi în faza de larvă, astfel că prezenţa argintului face imposibilă înmulţirea paraziţilor. Astfel, pentru a fi eficientă, cura antiparazitară cu argint coloidal trebuie să dureze mai mult decât viaţa paraziţilor. 

Cercetările medicului american Robert Becker au evidenţiat că argintul are efectul de a readuce celulele canceroase la starea lor normală, de celule sănătoase. 

Dr. Becker menţionează de asemenea, în lucrările sale, că unele celule se dediferenţiază în prezenţa argintului (devenind ceea ce numim astăzi celule stem). Numai aceste celule nediferenţiate pot fi folosite pentru a înlocui celulele distruse, pentru a vindeca rapid o rană sau a reconstrui un ţesut care lipseşte. 
Stimularea dediferenţierii unor celule şi accelerarea generării de celule nediferenţiate noi (celule stem) poate constitui o explicaţie şi pentru acest fenomen de reîntinerire, după cum arată şi rezultatele cercetărilor moderne asupra celulelor stem. 

Deşi mecanismele de acţiune ale argintului coloidal nu au fost încă pe deplin elucidate, experimentele realizate până în prezent au demonstrat efectele sale benefice asupra sănătăţii.

Cum poate fi utilizat argintul coloidal?

Argintul coloidal poate fi utilizat în mai multe moduri, în funcţie de localizarea afecţiunii de tratat: oral (ingerat sau băut); inhalat sub formă de vapori foarte fini; sub formă de clismă; la nivel vaginal, pulverizat local sau adăugat la spălături; sub formă de picături în ochi, urechi şi nas sau aplicat topic, pe piele (cu o sticlă cu pulverizator sau cu bandaje îmbibate cu soluţie).

Administrat oral, argintul coloidal este absorbit din gură în sânge, apoi transportat rapid la celulele organismului. Ţinerea acestui lichid sub limbă, câteva zeci de secunde înainte de înghiţire, poate duce la absorbţia mai rapidă. În trei-patru zile, particulele de argint se pot acumula în ţesuturi în cantitate suficientă pentru a putea deja observa efectele benefice.

În cazul expunerii frecvente la germeni patogeni, unii specialişti recomandă un aport zilnic de argint coloidal, ca protecţie. Mulţi terapeuţi naturişti consideră că viaţa a milioane de persoane, care sunt susceptibile să dezvolte infecţii cronice minore, poate fi îmbunătăţită prin administrarea preventivă a argintului coloidal.

Doza depinde şi ea de scopul urmărit. În general, doza de întreţinere recomandată pentru uz intern, pentru adulţi, este de o lingură cu argint coloidal pe zi (10 ml în concentraţie de 10 ppm). Bineînţeles, cantitatea diferă în funcţie de concentraţie. Această cantitate, considerată „nutritivă”, asigură aceeaşi cantitate de argint pe care o asigură dieta zilnică a unui adult de la începutul secolului XX, înainte ca solul să fie sărăcit de oligoelemente prin exploatare excesivă. Se estimează că în prezent solul din SUA mai conţine, în medie, doar 15% din oligomineralele existente în anul 1900.

Argintul coloidal poate fi utilizat cu succes şi sub formă de cură generală de purificare şi detoxifiere. În acest caz, doza poate varia de la 1 la 4 linguri pe zi.

În cazul unor afecţiuni severe şi boli cronice, doza trebuie adaptată în funcţie de reacţia organismului, sub îndrumarea unui medic competent. În general, orice cantitate peste 5 linguri pe zi este considerată doză „terapeutică”. Unii terapeuţi relatează că au administrat cu succes unor pacienţi cu infecţii grave, considerate incurabile, până la 450 ml de argint coloidal (10 ppm) pe zi, timp de două săptămâni!

În cazul unor arsuri minore, o acumulare de argint coloidal în organism poate grăbi vindecarea, reduce posibilitatea infecţiilor şi a cicatricelor.

În unele cazuri medicale grave, precum cangrenele, medicii au utilizat de multe ori injectarea directă a zonei afectate. Au fost raportate multe cazuri de salvare a membrelor infectate de la amputare, atunci când a fost iniţiat tratamentul cu argint coloidal.

Efecte secundare

Nu s-a dovedit că ar exista efecte secundare ale terapiei cu argint coloidal, deoarece acesta nu este toxic şi nu afectează ficatul, rinichii sau alt organ al corpului. Argintul coloidal nu interacţionează cu niciun alt medicament sau remediu. Argintul coloidal este eliminat prin rinichi, sistemul limfatic şi sistemul circulator, după o perioadă de timp de la ingerare.

În cazul utilizării unor suspensii de argint cu particule de dimensiuni mari (peste 0,4 microni) eliminarea poate dura mai mult sau chiar se pot produce acumulări de argint în organism; acestea nu au efecte secundare nocive asupra stării de sănătate, dar pot duce, teoretic, la pigmentari gri-albăstrii ale pielii, după ani de consum excesiv. De asemenea, consumul excesiv al sărurilor de argint a produs în unele cazuri efecte similare, cunoscute încă din secolul al XIX-lea sub numele de Argyria. Tocmai de aceea NU se recomandă folosirea sărurilor de argint şi nici folosirea sărurilor pentru accelerarea procesului de obţinere a argintului coloidal.

Deoarece se absoarbe în sânge înainte de a ajunge în intestinul gros, argintul coloidal nu afectează flora benefică din tractul digestiv, dacă este administrat în cantităţi rezonabile. În cazul unor doze mai mari de 75 ml pe zi (10 ppm) au fost totuşi raportate diminuări ale florei intestinale benefice. În cazul dozelor de şoc poate fi necesară administrarea suplimentară de „probiotice”.

Ce spune medicina alopată?

FDA (Administraţia Alimentelor şi a Medicamentelor din SUA) a permis utilizarea argintului coloidal în 1913.

Literatura medicală din primele decenii ale secolului XX abundă de relatări cu privire la utilizarea cu succes a argintului, pentru a stimula sistemul imunitar al organismului.

Începând cu al doilea război mondial, odată cu descoperirea şi producerea pe scară largă a antibioticelor, argintul coloidal şi alte remedii naturale au început să fie descurajate şi au ieşit din sfera preocupărilor medicinei alopate. Din acel moment, industria farmaceutică s-a ocupat îndeosebi de produsele medicamentoase chimice, ce aduceau un profit crescut.

În anul 1983, Ministerul Sănătăţii din SUA a recunoscut şi a aprobat argintul coloidal ca fiind un medicament fără reacţii adverse, care se poate elibera fără reţetă de la medicul specialist.

În anul 1991, FDA a clasificat argintul coloidal ca un medicament anterior anului 1938. O scrisoare a FDA din 13.09.1991 afirma: „Aceste produse pot continua să fie comercializate… atât timp cât sunt promovate şi etichetate pentru aceleaşi utilizări ca în anul 1938 şi atât timp cât sunt fabricate prin metoda iniţială.”

În anul 1999 FDA a interzis medicamentele ce se bazează pe argint, folosind motivul că nu se cunoaşte formula acestor produse şi că ele pretind a vindeca prea multe boli, fără dovezi ştiinţifice: „Aceste produse sunt etichetate pentru tratarea adulţilor şi a copiilor de boli incluzând HIV, SIDA, cancer, tuberculoză, malarie, lupus, sifilis, scarlatină, zona zoster, herpes, pneumonie, febră tifoidă, tetanos şi multe altele”. Un alt motiv al interzicerii medicamentelor pe bază de argint coloidal a fost asocierea forţată a acestora cu o boală numită Argyria, definită de Fuchs în anul 1840, ce constă în colorarea epidermei cu nuanţe gri-albăstrui, datorită depunerilor de argint (nitratul de argint era folosit în secolul al XIX-lea în cazuri de epilepsie, tabes doeralis, dezechilibre nervoase etc.).

În urma acestei decizii a FDA, un producător american de argint coloidal a adresat FDA o scrisoare prin care solicită ca, în baza legii libertăţii de informare, să i se furnizeze următoarele informaţii:
1. Numărul de decese provocate de consumul de argint coloidal.
2. Numărul de reacţii alergice la consumul de argint coloidal.
3. Numărul de  interacţiuni medicamentoase dăunătoare, ale medicamentelor OTC sau prescrise, în combinaţie cu argintul coloidal.
4. Numărul de cazuri de Argyria raportate, datorate consumului de argint coloidal fabricat prin metode electrice AC sau DC.
5. Numărul cazurilor de Argyria, datorate consumului de argint coloidal ce nu conţine stabilizatori proteici.

Răspunsul FDA a fost năucitor: „Am căutat în înregistrările de la Sistemul de raportare a Evenimentelor adverse (AERS) al FDA şi am fost în imposibilitatea de a localiza vreun caz care să corespundă solicitării dumneavoastră. Taxele de $ 3.50 (…) vor fi incluse într-o factură lunară.”

Ne întrebăm ce „dovezi ştiinţifice” în favoarea argintului coloidal dorea FDA când a luat decizia să-l interzică, de vreme ce a putut afirma, într-o hotărâre oficială, că „utilizarea fără discernământ a soluţiilor coloidale de argint a dus la cazuri de Argyria, decolorarea permanentă a pielii şi a ţesuturilor profunde, de culoare albastră-gri.”, fără a avea nici cea mai mică dovadă!

Agenţia de Protecţie a Mediului (EPA) din SUA admite ca fiind nepericuloasă (nu se precizează care ar fi pericolul n.n.) o doză maximă zilnică de 350 micrograme de argint pe zi, pentru un adult cu o greutate de 70 kilograme (kg) şi consideră (în alt raport) ca fiind critică o doză de 1mg. Facem aici observaţia că este vorba de argint, în general şi nu de argintul coloidal. În continuare, EPA afirmă: „Argyria este cauzată de acelaşi mecanism care este implicat în developarea fotografiilor. Este acelaşi lucru. Dacă se expune la lumină o sare de argint, o parte din ea se va reduce la argint metalic. Apoi, dacă aveţi un revelator (cofeina este un bun revelator) într-o soluţie alcalină (sângele este alcalin, în mod normal), argintul suplimentar va precipita din compus în particule metalice, care vor creşte. Acesta este procesul fotografic şi astfel se dobândeşte Argyria”.
Este clar în acest caz că EPA se referă la sărurile de argint, mai precis la halogenuri, acestea fiind cele utilizate în tehnica fotografică. Argyria este, deci, cauzată de consumul excesiv de săruri de argint. Argintul coloidal este compus din particule metalice şi nu are de-a face cu tehnica fotografică.
Dacă ar fi, totuşi, să impunem aceste doze şi pentru argintul coloidal, acestea ar corespunde unui consum zilnic de 70 ml (respectiv 200 ml) argint coloidal de 5 ppm sau 35 ml (respectiv 100 ml) argint coloidal de 10 ppm.

Mai multe organizaţii guvernamentale (Elveţia, Germania, Australia, Israel etc.) şi-au dat acordul în folosirea argintului coloidal (Ag+) şi a peroxidului de hidrogen (H2O2), ca dezinfectant al apei, în cantităţi prevăzute de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (MLC – valoarea maximă conţinută de până la 0,08 ppm-0,1 ppm).

Supliment alimentar

În timp ce organizaţiile guvernamentale responsabile cu „sănătatea populaţiei” nu fac nicio cercetare pentru a lămuri problema argintului coloidal şi a efectelor sale, străduindu-se însă să-i limiteze sfera de utilizare, milioane şi milioane de utilizatori mulţumiţi doresc să-l aibă în continuare. De asemenea, există şi un număr tot mai mare de producători care intră pe piaţă cu o gamă largă de produse noi pe bază de argint.
Între timp, mărturiile cu privire la efectele surprinzătoare, adeseori considerate miraculoase, ale argintului coloidal sunt într-o continuă creştere, el nu este considerat ca făcând parte dintre tratamentele terapeutice alopate, nici alternative şi este distribuit, cel mai adesea, sub titulatura de „supliment alimentar”.

Calitatea argintului coloidal

Există mulţi producători ce fabrică argint coloidal de diferite calităţi şi concentraţii. Criteriile de determinare a calităţii argintului coloidal sunt: dimensiunea particulelor, puritatea, concentraţia şi costul.

Un argint coloidal de calitate conţine particule super-fine de argint, de dimensiuni nanometrice (>50nm), care sunt suspendate un timp nedefinit în apă distilată sau demineralizată.

Dacă argintul coloidal conţine deopotrivă atât nano-particule cât şi ioni de argint, el este cu atât mai bun cu cât proporţia particule/ioni este mai mare.

Singura modalitate absolut sigură de a determina cât de coloidal şi cât de pur este un „argint coloidal” este analiza de laborator. Totuşi, pentru o evaluare sumară dar nu şi suficientă a caracteristicilor sale se pot folosi şi metode la îndemâna oricui.

Aspectul argintului coloidal de cea mai bună calitate este transparent. Culorile gălbui sau mai întunecate indică de obicei o suspensie de particule prea mari, ce tind să se precipite în partea de jos a recipientului, şi nu sunt coloizi reali.

O metodă bună pentru a vedea dacă respectivul lichidul transparent este un coloid este evidenţierea efectului Faraday-Tyndall. Acesta presupune trecerea unui fascicul intens de lumină printr-un flacon transparent plin cu lichid; dacă lichidul este coloidal, drumul luminii prin flacon va fi vizibil în formă de con, datorită împrăştierii luminii în particulele de coloid. Dacă lichidul respectiv este mai degrabă o suspensie, ce tinde să se precipite, având particule prea mari pentru a fi un coloid, conul va fi mai evident în partea inferioară a recipientului şi, eventual, vom putea observa un precipitat pe fundul vasului.

O altă metodă de testare implică adăugarea de acid, bază sau sare peste soluţia respectivă de argint coloidal. Dacă lichidul conţine substanţe care nu reacţionează cu electrolitul adăugat, nu se petrece nimic nici după câteva zile. Dacă soluţia reacţionează cu electrolitul – bază cu acid, de exemplu – se observă imediat o transformare – în culoare, de exemplu. Dacă lichidul testat este într-adevăr argint coloidal (sau altă dispersie coloidală hidrofobă), atunci, într-o primă fază, nu se observă nimic iar mai apoi, în decurs de câteva minute sau ore, lichidul se clarifică, deoarece particulele de coloid îşi vor pierde sarcina electrică superficială pozitivă şi se vor putea aglomera în particule mai mari. Aceste particule mai mari vor cădea apoi pe fundul vasului unde, în general, se disting foarte greu pentru o concentraţie mică de argint.

Dacă un produs conţine un stabilizator sau oligoelemente, altele decât argintul, este inferior. Dacă un produs necesită refrigerare, înseamnă că el conţine şi un alt element.

Recipientul şi pipeta se recomandă a fi din sticlă, plasticul nepermiţând păstrarea coloidului de argint pentru o perioadă îndelungată de timp. Recipientul nu trebuie să permită pătrunderea în interior a razelor ultraviolete. Cele mai potrivite culori pentru sticlele în care se pastrează argintul coloidal sunt: brun-chihlimbar închis şi albastru-cobalt.

Unele produse cu concentraţii mari de argint (peste 50ppm) pot să nu fie foarte sigure, concentraţiile standard folosite de cabinetele medicale internaţionale fiind de 10-20ppm.