De sute de ani, se stie ca vinurile frantuzsssti sint renumite si ocupa primele locuri la cele mai mari concursuri. In restaurantele de lux, vinurile frantuzesti ocupau primele locuri in preferintele consumatorilor cu pretentii. Dar chimia a evoluat si solutiile pot crea impresia aceleasi calitati, pentru cei ce cunosc mai putin.Acest proces de contrafacere a vinurilor frantuzesti a inceput la sfirsitul anilor 70, cind preturile acestor vinuri, in special cele de Bordeaux, au inceput sa creasca semnificativ pe piata.
Odata cu globalizarea, este evident ca au venit noi clienti pe piata, iar cel mai important si mare consumator, este China.
Dar cunostiintele lor, ale chinezilor, sint destul de sarace legat de calitatea vinurilor frantuzesti si in acest fel s-a creat o intreaga industrie a vinurilor de mina a doua, franceze.
Peste 5% dintre vinurile care se vind la cele mai mari case de licitatie, sint contrafacute, dupa cum afirma specialisti de la The Economist. De cele mai multe ori nici macar nu sint apropiate de ceea ce scrie pe eticheta.
Etichetele vinurilor ca 1982 Chateau Lafite ,(unul dintre cele mai renumite vinuri franceze) sint puse pe multe alte vinuri de o calitate indoielnica si vindute la licitatii pe preturi enorme.
O alta tehnica folosita de cei ce trucheaza vinurile franceze, este oferirea de ciubucuri grase ospatarilor sau chiar proprietarilor de restaurante de clasa, pentru a oferii acestor infractori, in marea lor majoritate francezi, atit sticlele goale cit si dopurile sticlelor originale, care sint extrase cu ustensile cu vacum pentru a nu fi deteriorate. Sticlele sint reumplute cu vinuri de proasta calitate si vindute fie pe E-Bay fie la licitatii din anumite colturi ale lumii.
Culmea este ca pe E-bay, putem intilni vinzatori de sticle de acest gen, in perfecta stare, cu dopul original, pentru citeva sute de dolari, sticle ca Lafite si Latour.
Profitul este destul de mare si la fel si numarul cumparatorilor care vor sa se rasfete cu aceste vinuri.
Scandalul a inceput de la colectionarii faimosi de vinuri care au pe rol mai multe procese cu producatorii de vinuri francezi si casele de licitatie.
Ne putem inchipuii la ce fel de vin frantuzesc are acces cumparatorul de rind, care a auzit din diverse surse, de calitatea acestor vinuri.Unul dintre cei mai faimosi colectionari de vinuri, domnul Bill Koch, un reputat om de afceri in domeniul energiei, spune ca “este un cod al tacerii in acesta industrie”. El a cheltui conform estimarilor sale, peste 5 milioane de dolari cumparind vinuri de mina doua, fara sa stie.
Vinurile de mina a doua franceze care nu se mai pot vinde la licitatii, pentru renumitele colectii, sint vindute magazinelor sau resaturantelor cu pretentii mai mici. Multe magazine renumite de vinuri, nu mai cumpara de ani de zile vinuri de pe piata franceza. Reteaua Berry Brothers & Rudd, nu mai accepta in magazinele sale vinuri frantuzesti din 2000, reteaua depozitind peste 4 milioane de sticle de vin.
Casa Christie, vinde la licitatie vinuri dupa ce trec de cel putn trei filtre de control al calitatii lor, inspectiile fiind facute de diferite firme.
Vinul urmeaza traiectoria sistemului, creind imaginea afacerii prin inselaciune, prin crearea unor imagini false si valorificarea lipsei de cunostiinte ale cumparatorilor. Din pacate, s-a incercat inducerea in eroare a unor cunoscatori si s-a facut fara scrupule, cu un grad de nesimtire iesit din comun.
Adrian Cosereanuhttp://www.alternativaromaniei.com/
