Reclama e sufletul comerţului. Dar ca să îţi faci reclamă trebuie să dai bani şi încă bani grei. De unde să ai bani pentru a plăti reclama? din preţul mărfii pe care o vinzi. Cine Nu îşi face reclamă, nu este cunoscut, deci nu este cerut , deci nu se vinde. Dacă nu se vinde, este returnat şi apoi scos de pe piaţă. Nu contează calitatea, nu contează marfa. Pe lângă publicitate, mai e nevoie şi de ceva complicitate a celor ce îţi vând marfa. Adică, în cazul nostru medicii şi farmaciştii. Eşti răcit?Mergi la farmacie şi ceri … ce ai văzut tu la tv că e mai bun, un nurofen. Farmacistul om “cinstit” îţi dă ce ai spus, îţi ia banul şi gata. Dacă te cunoaşte îţi spune palmat că îţi recomandă un alt medicament la fel de bun , dar mai ieftin de 3 ori. Dacă nu, iei Nurofen. Mergi la doctor fiind răcit şi îţi recomadă ceva pentru răceală. Pentru că are contract de promovare de pe care a cîştigat fie o maşină fie o vacanţă cu asistenta prin Dubai, fie câteva zeci sau sute de milioane, îţi recomandă Nurofen deşi ştie că există şi Ibusinus care e de trei ori mai ieftin. Nu îl poate învinui nimeni că nu ţi-a recomandat cel mai bun medicament, ambele sunt la fel de bune, numai că unul e englezesc şi e de trei ori mai scump decât cel făcut în România. Şi aşa industria farmaceutică din România dispare, Institutul Cantacuzino nu mai face vaccinuri iar noi importăm vaccinuri daneze care ne omoară copii.
În cazul Ibusinus, riscul nu e mortal, dar e arzător… la buzunare iar medicii şi farmaciştii sunt .. complici. La fel şi cei din ministerul sănătăţii şi depozitele de farmacii care importa medicamente străine mai proaste uneori decât cele româneşti, doar pentru că pot aplica taxe mai mari care să le aducă şi lor profituri. Si guvernul bagă mai mult la buget prin import decât prin producţia proprie. Toată lumea câştigă, mai puţin romanul care plăteşte.

