Din ce în ce mai mulţi psihologi atrag atenţia asupra faptului că reclamele se adresează în primul rând copiilor sub 3 ani. O vreme m-am întrebat cum este posibil… Acum ştiu!
Istoria reclamei
Reclamele s-au nascut din nevoia de a populariza ceea ce se dorea a se vinde.
La început reclamele scoteau în evidenţă calităţile produselor, ascunzând defectele, iar limbajul era de aşa manieră încât potenţialul client să nu mai caute defectele produsului respectiv. Era începutul şi, fie că erau doar nişte afişe sau nişte anunţuri audio sau audio-video, reclamele erau o combinaţie între propagandă şi intoxicare. Ulterior, când reclamele au început să fie folosite la o scară din ce în ce mai largă, au fost adoptate două procedee noi:
1). folosirea de persoane de sex opus principalelor grupuri de potenţiali clienţi, folosite mai întâi, cu mari rezultate, în cazul reclamelor la companii aeriene. Bineânţeles că, fiind vorba de potenţiali clienţi bărbaţi, au fost folosite fete tinere care se îmbrăcau cu “perdea” (fusta mini peste ciorapi, un decolteu, o coafură care să ascundă o parte din faţă, o pălărie care să ascundă o parte din păr, dar şi alte procedee care îi făceau pe bărbaţi să fie interesaţi să afle cum arată şi restul). Acest efect de perdea îi seducea, îi făcea să lase garda jos, iar numele mărcilor din reclamă li se implantau în minte ca nişte mesaje subliminale.
2). folosirea persoanelor cu pupilele dilatate. Dilatarea pupilelor personajelor din reclame este aproape imposibil de sesizat şi are ca scop dilatarea pupilelor privitorului care are astfel o senzaţie de oarecare fericire şi mulţumire. Asfel, şi în acest caz privitorul este sedus iar numele marci din reclama să fie cu timpul asociată involuntar cu starea sa de fericire.
Care este efectul celor doua puncte de mai sus? Simplu: cu prima ocazie în care persoana sedusă are în faţă cel puţin două produse dintre care poate alege, va alege produsul sau marca din reclama pe care a văzut-o de mai multe ori (şi în politică este la fel: de regulă căştigă partidul sau candidatul care are postate mai multe afişe de stradă).
În ultimul timp, reclamele au fost create pentru a-i face pe oameni să cumpere în funcţie de satisfacerea organelor de simţ. Reclama seduce. Reclamele de azi niciodată nu îţi vor arăta vre-un motiv obiectiv pentru care să cumperi vre-un produs. Reclama de azi întotdeauna îţi va seduce organele de simţ folosindu-se de stimuli care excita diferite organe de simţ.
Aşa cum toţi psihologii cunosc, fiecare om în parte pune mai mult accent pe unul dintre organele de simţ. Astfel se ajunge la folosirea unor mesaje imagine care ne fac să credem că vedem, auzim, mirosim, simţim ceva placut nouă. Ex:
- cumpărăm gumă de mestecat, nu pentru a avea dinţi curaţi şi sănătoşi, ci pentru a avea dinţi “stralucitori de albi”;
- cumpărăm o anume marcă de detergent, nu pentru ca spală mai bine, ci pentru că “spală mai curat”, sau pentru că ne aduce în casă “aroma primăverii”;
- cumpărăm balsam, nu pentru ca hainele să nu se scămoşeze, ci pentru ca să simţim hainele pufoase;
- nu cumpărăm suc natural, ci băuturi răcoritoare care ne îmbie cu “adevăratul gust al fructelor”;
- nu cumpărăm fructe crescute natural, ci fructe din import tratate si iradiate, acestea din urmă având o cantitate mai mică de nutrienţi şi vitamine, fiind sursă de iradiaţii pentru organism, dar făcându-ne să credem că avem în mână un fruct proaspăt abia cules din copac;
- ne cumpărăm telefon mobil cu funcţii care nu ne sunt utile, nu pentru a comunica mai bine, ci pentru a ne impresiona cunoscutii;
- dacă facem cadou unei femei o haină de blană, nu o va interesa dacă i se potriveşte, ci cum se simte blana la atingere…
Publicul
1. Publicul ca o mulţime. În acest caz , procedeul folosit are doi paşi bine definiţi : afirmarea şi repetarea, acţiunea lor fiind lentă, dar sigură.
Afirmaţia pur şi simplu, neînsoţită de nici un raţionament şi de nici o dovadă, formată din cuvinte imagine, constituie o cale sigură prin care o idee este făcută să se impună în conştiinţa publică. Cu cât afirmaţia este mai concisă şi mai lipsită de argumente, cu atât mai bine se va impune.
Repetarea constantă a afirmaţiei, pe cât posibil folosind aceeaşi termeni, are un efect puternic. Un lucru afirmat, repetat în mod constant, sfârşeşte prin a se întipări în memorie, fiind acceptat ca adevăr demonstrat. El se întipăreşte în zonele profunde ale subconştientului, unde se elaborează motivaţiile acţiunilor noastre, iar dupa o vreme, uitând cine este emiţătorul aserţiunii repetate, ajungem să fim convinşi de adevărul ei.
Iată cum ajungem să credem că anumite produse sunt mai bune decât altele, sau că anumite ţări sunt „mai democratice” decât altele.
2. Publicul ca un individ. Spaţiul pe care agenţii publicitari încearcă să-l influenţeze este spaţiul emoţional al oamenilor, spaţiu format din speranţele, temerile, visurile, neliniştile, vinovăţiile, grijile şi proprietăţile structurale ale relaţiilor şi instituţiilor sociale în care se găsesc implicaţi, acestea fiind subiectele spre care oamenii se orientează în viaţa de zi cu zi, subiectele despre care oameni simt că merită să fie discutate şi pe care încearcă să le administreze.
Pentru rezolvarea problemelor de zi cu zi sunt propuse soluţii comerciale. Agenţii de publicitate îşi comercializează produsele în moduri care să capteze sau să recapteze condiţiile emoţionale, circumstanţele sociale şi stilurile de viaţă care au fost deplasate şi îndepărtate în mod deliberat. Apoi mărfurile devin accesibile, aparent pentru a-l ajuta pe consumator să câştige (să recâştige) ceea ce a fost făcut să pară inaccesibil. Astfel se generează o interminabilă căutare a autosatisfacţiei, proiectarea sinelui transformându-se într-una a posedării bunurilor dorite şi a urmăririi unor stiluri de viaţă încadrate artificial, consumul bunurilor mereu noi devenind în parte un substitut pentru dezvoltarea autentică a eului. Efectul este devastator: din momentul introducerii, bunul cel nou începe să ceară alte bunuri noi, astfel încât, individul care consimte la prima cerere descoperă că acesteia îi urmează alte niveluri tot mai înalte de consum, văzute ca bunăstări şi plăceri, când de fapt nu sunt decât nişte comodităţi anoste şi plicticoase.
http://antipersuasiune.wordpress.com/
