Sub gheţarii din Arctica există o întreagă reţea de canale gigantice. Aceasta este concluzia la care au ajuns în lucrarea lor comună oameni de ştiinţă de la câteva universităţi britanice. Ei nu se îndoiesc de faptul că aceste canale influenţează grosimea stratului de gheaţă şi schimbarea nivelului Oceanului Planetar.
Studiul a fost consacrat gheţarilor plutitori Filchner şi Ronne, care reprezintă o parte a platoşei de gheaţă continentală din Marea Wenddell. Atenţia acordată acestor gheţari este legată de faptul că în ultimii ani suprafaţa lor s-a redus considerabil. S-a constatat că gheţarii se topesc din cauza curenţilor calzi, care îi erodează. Senzorii infraroşu de pe satelitul NASA Terra, precum şi radarele de pe avioane au descoperit râuri sub-glaciare care se întind sute de kilometri de la continent sub gheţari până în ocean. În ce priveşte grosimea şi înălţimea canalelor, ele sunt comparabile cu Turnul Eiffel.
Oamenii de ştiinţă presupun că aceste canale continuă fluxurile de apă, care apar sub gheţarul de pe partea continentală a Arcticii. În timp ce se scurg de pe continent, aceste fluxuri nu se amestecă cu apa de mare. Apa dulce este mai uşoară decât cea sărată şi se ridică în sus şi pluteşte pe partea inferioară a gheţarului, formând un râu. Potrivit autorilor acestei descoperiri, de aceste râuri depinde stabilitatea suprafeţelor de gheaţă marine.
Glaciologii ruşi au presupus de mult timp că trebuie să existe asemenea fluxuri, a declarat directorul adjunct al Institutului Arcticii şi Antarcticii al Roshidromet, Valeri Lukin.
„Încă la sfârşitul anilor 1960 s-a stabilit că sub gheţari există un sistem de apă. Omul de ştiinţă rus, Igor Zotikov a calculat teoretic volumele posibile ale topirii gheţii în partea de jos a suprafeţei banchizei. El a presupus că apa care se formează pe suprafaţa inferioară a gheţarului în urma frecării lui de rocile de bază şi a presiunii înalte, formează sisteme de apă sub-glaciare şi ele se pot scurge doar în ocean”.
Potrivit lui Valeri Lukin, topirea suprafeţei gheţarului continental nu depinde de temperatura ambiantă. Ea depinde de presiunea care este legată de grosimea gheţii şi de viteza cu care gheţarul se freacă de rocile de bază. Cu cât viteza este mai mare, cu atât este mai mare şi frecarea, ceea ce duce la topirea suprafeţei inferioare a gheţarului. Însă acest lucru nu este legat de încălzirea globală.
Deci, se pare că râurile de sub partea marină a gheţarilor, de asemenea, nu sunt legate de climatul global. Ele au luat naştere din alte cauze, între care şi din cauza căldurii care provine de la mantaua încălzită a Pământului. Cu toate acestea, ştiind în ce direcţie curg ele şi unde se varsă în ocean, acum va fi mai uşor de făcut o hartă a curenţilor calzi din jurul Arcticii. Deci, vom putea prezice mai exact comportamentul părţii exterioare a gheţarilor marini şi al aisbergurilor.
http://romanian.ruvr.ru/
