Întâmplările despre care voi vorbi mai departe zac în abisurile întunecate ale istoriei şi este nevoie de nişte repere pentru ca să nu cădem pradă beţiei adâncurilor atunci când ne scufundăm în oceanul timpului pentru a ajunge până la ele.
Imaginați-vă, deci, stimați cititori, că ne aflăm pe teritoriul actualului Irak, în zorii civilizaţiei umane, în mijlocul poporului sumerian din cetatea-stat Lagaş.
Pământul este în mare parte nelocuit de oameni, arareori întâlneşti triburi sălbatice sau sate şi peşteri fortificate. Europa este acoperită cu păduri uriaşe şi luxuriante. Numărul oamenilor de pe planetă nu trece de patru milioane. Majoritatea acestora trăiesc încă în peşteri şi sunt sălbatici, se hrănesc cu fructe şi vânat, nu cunosc berea, nici pâinea, nici războiul de ţesut. GraniţeleLagașului sunt asaltate periodic de hoardele sălbatice ale akkadienilor,elamiţilor şi guteilor care ucid prizonierii şi-i mănâncă fiindcă sunt canibali.
Suntem în anul 2380 înainte de era noastră. Nu există Grecia, nu există Imperiul Persan și nu există Imperiul Roman. Există doar Egiptul faraonilor, care e o uniune de sate risipite de-a lungul Nilului.
Ne aflăm în Lagaș, primul oraş mare al lumii. Memphisul egiptean, va apare peste o mie de ani, Isus Cristos se va naşte peste 2380 de ani, Napoleon peste 4149 de ani şi Barack Obama peste 4341 de ani. Singurele oraşe de pe Pământ sunt cele de aici din Sumer : Uruk, Lagaş și Nippur.
UN SIMPLU ȚĂRAN AJUNGE GENERAL
Regatul Lagaș este condus de regele Lugalanda, un despot de o rară cruzime care în fiecare zi aruncă în închisori sau ordonă uciderea a zeci de nevinovați pentru a pune mâna pe averile lor sau pentru a le lua fiicele sau nevestele în haremul lui.
Lugalanda se află în fruntea unei aristocrații nobiliare care se ocupă cu războiul și cu cămătăria, dând aur și argint cu împrumut celor săraci care nemaiputând înapoia datoriile ajung sclavi.
Undeva, departe de zidurile Lagașului, un tânăr țăran pe nume Urukaginamuncește din greu pe ogorul lui. Era ca și tatăl său, un simplu lucrător al pământului şi şi-a spus toată viaţa lui “om din popor”.
Într-un an secetos Urukagina nu a mai putut plăti dările. Gărzile regelui l-au schinguit și torturat, apoi i-au omorât familia. La urmă i-au dat foc casei, lăsându-l mai mult mort decât viu.
Când s-a trezit din leșin, Urukagina și-a îngropat morții și s-a uitat în jurul lui. Tot satul fusese jefuit și ars de parcă ar fi trecut pe acolo nu oamenii regelui lor ci hoardele sălbatice ale akkadienilor și ale guteilor. Sătenii nu mai aveau nimic decât bucata de pânză din jurul șoldurilor.
Urukagina i-a întrebat pe consătenii lui dacă vor să vină cu el în Lagaș. ”Nu mergem să ne plângem regelui! Mergem să-i cerem socoteală de acest crime!” a spus el cu semeție. Și oamenii l-au urmat.
Pe drum i se alăturau din ce în ce mai mulți răsculați. Noaptea, la lumina focurilor de tabără el îi încuraja și le vorbea despre cum dorea el să facă din Lagaș ”o țară a dreptății”. Fermecați, oamenii îi ascultau cuvintele.
În drum către capitala țării armata răsculaților a avut trei confruntări cu armata regelui Lugalanda. Urukagina, un simplu țăran, s-a dovedit un general genial și viteaz. Sub conducerea lui răsculații au spulberat trupele regelui și ale nobililor. După opt luni intrau învingătoare pe porțile capitalei Lagaș.
NAȚIONALIZAREA PĂMÂNTULUI ARABIL ȘI DESFIINȚAREA PROPRIETĂȚII PRIVATE
Urukagina a venit la putere la vârsta de 30 de ani, în anul 2380 î.C., printr-o revoluţie populară de o amploare neamaiîntîlnită, marcată de o însufleţire fără precedent. Mândru de campaniile lui, el îi va pune pe scribi să consemneze în tăbliţe ziua în care în fruntea a zece “sori” (regimente) totalizând 50 000 de soldaţi a luat puterea de la precedentul şi sângerosul rege Lugalanda: “Zeul Ningirsu, viteazul lui Enlil m-a numit în fruntea poporului în faţa a zece sori de luptători. Şi din porunca divină a regelui zeu Ningirtsu, eu, Urukagina, am vestit voinţa zeilor, anume că nici un cetăţean particular nu poate fi stăpân pe nici o bucată de ogor arabil, că tot pământul arabil al ţării nu este al oamenilor ci aparţine zeilor divini Ningirtsu, soţiei sale Baw şi fiului lor. Şi să se ştie că eu, Urukagina, nu am ucis pe crudul rege Lugalanda după ce l-am învins. Nu am batjocorit în faţa armatei mele pe soţia şi pe fiicele lui şi nu le-am tăiat gâtul apoi aşa cum a fost datina până acum pentru învingători. Am îndepărtat de la mine acest obicei neomenesc şi i-am spus regelui şi familiei lui: -Plecaţi acum departe de aici! Să nu mai veniţi aici niciodată!”
În acest fel Urukagina a proclamat nationalizarea terenurilor si desfiintarea proprietatii private a pamantului cu 4298 de ani înaintea lui Lenin.
”COPII AI LAGAȘULUI, AJUNGE!”
Opinia lui Urukagina era că răul social, suferinţa şi nedreptatea oamenilor veneau din aceea că membrii claselor superioare acţionau sub impulsul individualismului. El a fost primul mare reformator de stânga din istoria lumii. Atenţia lui era îndreptată spre temperarea claselor bogate ale ţării.
Domnia lui Lugalanda instaurase în ţară legea bunului plac al bogaţilor. Marea preoţime şi casta nobiliară jupuiau sărăcimea şi o funcţionărime coruptă şi avidă storcea poporul de taxe. Oamenii mureau de foame la marginea drumului. Cei bogaţi îi forţau pe săraci să le vândă la preţuri de nimic proprietăţile şi bunurile mobile. Practic, dacă unui bogat îi plăcea casa cuiva venea la el şi i-o lua dându-i un preţ de nimic pe care săracul era obligat prin lege să-l accepte. Criminalitatea şi epidemiile atinseră cote de neimaginat. Urukagina a ridicat poporul de jos la răscoală:“Copii ai Lagaşului, ajunge!”
PRIMELE MĂSURI DE PROTECȚIE SOCIALĂ DIN ISTORIA OMENIRII
Primul lucru pe care l-a făcut după ce a luat puterea a fost acela de a da un cod de legi. Codul lui Urukagina este primul cod de legi pe care l-a avut omenirea, iar prevederile lui sunt atât de avansate că ele sunt valabile şi în zilele noastre. El prevedea pentru întâia oară în istorie obligativitatea oraşelor de a-i îngriji pe bătrâni şi de a asigura o masă pe zi săracilor care nu aveau mijloace de subzistenţă precum şi o haină odată la doi ani. Urukagina a inventat nu doar politica de stânga ci şi sistemul de protecţie socială. De asemenea, tot pe cheltuiala oraşelor se făcea şi înmormântarea săracilor.
Au fost luate măsuri extrem de aspre împotriva bogaţilor care abuzau de poziţiile lor sociale. Codul lui Urukagina este primul exemplu din istorie care garanteaza prin lege drepturile omului şi proclamă egalitatea oamenilor în faţa legii. Chiar sclavii erau consideraţi fiinţe umane, dar cu drepturi civile limitate. Li se permitea chiar căsătoria cu femei libere.
INTERZICEREA POLIANDRIEI
Codul lui Urukagina a interzis poliandria. Ca urmare a epocii matriarhale, femeile bogate aveau dreptul să-şi ia mai mulţi soţi. Urukagina a decretat poliandria imorală şi ilegală. Femeia care îşi lua doi sau mai mulţi soţi era ucisă cu pietre. Legea este valabilă şi azi în islam.
PRIMELE PENSII DIN ISTORIE
Orfanii şi văduvele precum şi părinţii celor căzuţi în război erau scutiţi de plata impozitelor către stat. Soldaţii şi ofiţerii bătrâni primeau o pensie şi treceau în îngrijirea statului. Pe tăbliţele descoperite de arheologi sunt consemnate toate aceste realizări: “O, voi, oameni din popor, copii ai Lagaşului, v-am făcut legi tari, v-am dat libertate şi egalitate în faţa legilor şi zeilor. V-am scos de sub puterea celor bogaţi. Nu veţi mai suferi de pe urma bătăilor, a chinurilor, a foametei, a cămătăriei şi a nedreptăţilor. Şi nimeni nu va mai putea lua ce e al vostru. Văduva, orfanul şi omul de rând nu vor mai fi niciodată la mâna celui bogat şi puternic. Tineretul nu mai este obligat să lucreze pentru bogat degeaba. Am desfiinţat încasatorii de biruri care nu vă lăsau să intrati cu lapte şi carne sa le vindeti in pieţe şi nu veţi mai plăti argint pentru cap de oaie. Am scos toţi inspectorii, am dat afară birocraţii inutili. Cei bogaţi nu vor mai îndrăzni să vă ia asinul sau casa fără să plătească pe ele preţul cerut de voi şi nu cel oferit de ei. Spune-ţi-le cu curaj: “Nu vreau să-ţi dau casa mea şi asinul meu! Dacă nu pleci de aici chem arcaşii, copiii Conducătorului!” Şi dacă el, cel bogat nu pleacă din casa ta, atunci tu ieşi în stradă şi cheamă-i pe arcaşi care patrulează pe străzi, care sunt ca şi copiii mei. Eu am jurat zeului Ningirsu să vă eliberez de asuprire. Am făcut case de copii şi case pentru bătrâni. Sunteti liberi. Bucuraţi-vă de libertatea voastră!”
SFÂRȘITUL
Aceste măsuri au avut o mare rezonanţă în rândul maselor. Pe o tăbliţă un scrib a însemnat: “El, Urukagina a eliberat locuitorii din Lagaş de foame, de camătă, de asuprire! Şi numele lui trece din om în om, de la o frontieră a ţării la cealaltă frontieră a ei.”
În cele din urmă, după 20 de ani de conducere, în anul 2360 î.C., artistocraţia şi marea preoţime în frunte cu un fost prinţ, Lugalzagissi, se ridică împotriva lui. Trupele statului vecin Uruk intră pe teritoriul Lagaşului venind în sprijinul rebelilor. Urukagina îi înfrânge de două ori pe rebeli, dar a treia oară este grav rănit de o săgeată. Se retrage într-o fortăreaţă din nordul ţării, în Girsu.
Aici, la adăpostul fortificaţiilor rezistă cu succes un timp, dar în cele din urmă se produce o revoltă a sclavilor, armata se risipeşte si Marele Conducător este ucis. Cei care au venit după Urukagina au distrus tot ce amintea de el: palate, tăbliţe etc. În mod miraculos însă, tăblițele care consemnau istoria acestui mare conducător au ajuns până la noi intacte și au fost descifrate în 1967. Probabil unul sau mai mulţi fideli ai lui Urukagina le-au sustras din arhiva oficială înainte să cadă în mâinile rebelilor şi le-au îngropat într-un loc secret. Aşa au ajuns până la noi faptele şi numele lui Urukagina.
George PANAITESCU
universulromanesc.ro/
