Poate exista o societate mai materilaista, mai subordonata banului, decit societatea Americana si capitalista in general?
Fara discutie, americanii dau tonul, in lumea capitalista, la un mod de a traii, la un mod de a vedea viata si a te supune ei. Este un subiect interesant, pentru ca din ce in ce mai mult, noi romanii, trecem pragul spre atitudinea americana si devenim din ce in ce mai nefericiti,dar cu mai multe acumulari. Nu ne dam seama, de cele mai multe ori si gasim vinovati pe cei din jur, societatea sau orice altceva, numai pe noi si schimbarile in atitudine pe care le-am acceptat cu bucurie, nu le vedem ca principalul vinovat.
Viata americanilor si occidentalilor este definita, de cit de multe acumulari personale au realizat intr-o perioada de timp, de cit de mult sint implicit in afaceri, ce relatii au si cum se concretizeaza in banii pe care ii fac. Cele mai importante date subliniate in calendarele lor sint cele legate de bani si afaceri. Cele mai multe sarbatori, au devenit chiar pentru ei, o povara, fiind din ce in ce mai comerciale si legate de afaceri si bani, fara o prea mare placare. Craciunul, a devenit pentru vestici si in special pentru americani, o sarbatoare din care ies extrem de sifonati material si dupa care trebuie sa isi plateasca cartile de credit pe o perioada de cel putin 8 luni, in care trebuie sa faca sacrificii, dar accepta.
Societatea capitalista intocmeste clasamentele cu cei mai bogati oameni si le face fotografii frumoase si cu anturajul lor, care a fost depasit material de unul dintre ei. Dar nu se face niciodata un clasament al tristeti si frustrarilor acestor oameni bogati, sau un clasament al celor care nu au bani prea multi, dar stiu sa zimbeasca, sa se plimnbe cu copiii de mina prin parc si sa vizioneze un film in fata unui pahar de vin impreuna cu sotia. Citi dintre acesti bogati americani si-ar dori o astfel de atmosfera, care sa ii ofere un echilibru? Marea lor majoritate, dar nu o pot face si nu realizeaza decit tirziu, in ce groapa s-au dus.
Chiar deviza mereu amintita si anume: “American dream”, reprezinta frontispiciul unei societati materialiste in care oamenii uita de tot, in fuga lor dupa bani, asa cum o faceau cautatorii de aur care au definit o parte a istoriei americane.
Daca cineva ii intreaba pe americani ce inseamna “American dream”. Cu siguranta ei se vor referii la partea materiala, la case, la masini si la alte realizari, nediscutind nimic de partea spirituala. Acest “American dream”, i-a facut pe americani atit de dependenti de bani, incit ei nu pot sa conceapa ca acest vis se va termina vreodata si nu concept oprirea cursei acumularilor, iar de aici vine lipsa lor de satisfactii din ce in ce mai mare. Americanii si vesticii in general, par sa spuna oamenilor din tarile in curs de dezvoltare: viata noastra de zi cu zi, este mai buna decit cea mai frumoasa zi din viata voastra. Dar realitatea este cu totul alta. Din pacate, nici americanii nu inteleg de unde le vine raul si nici cei din tarile in curs de dezvoltare nu inteleg de ce, copiindu-i si in acest caz fiindu-le din ce in ce mai rau.
Imaginile cu banii si oameni care sint sclavii lor, abunda ecranele televiziunilor americane si definesc modul de viata capitalist. In continuare se crede ca forta , in realitate din ce in ce mai mica a dolarului american, este complexul de superioritate impus in fata celorllate tari ale lumii.
Stau de vorba cu tinerii si parintii nord americani si constat ca 95%, dintre ei discuta de o posibila achizitionare cit mai rapida a unui IPhone 5, dar nici unul nu discuta de o vizita la un muzeu , unde sa primeasca niste informatii, de o activitate sportiva personala, de un buchet de flori oferit mamelor lor, de o cina la care sa fie toti in jurul mesei si multe altele care pot face viata lor si a celor din jur mult mai frumoasa. Ei traiesc sentimentul omului dezechilibrat de forte din afara lui. Betivul respecta pe cel care nu bea, cartoforul pe cel care nu joaca banii la jocuri de noroc, drogatul pe cel ce nu ia droguri, fumatorul pe cel ce nu fumeaza,datorul pe cel care nu are datorii. Asta este sentimentul pe care il traiesc o sumedenie de oameni in capitalism. Ei respecta sau isi doresc sa fie ca cel ce traieste alaturi de familie si prieteni si se bucura de clipe relaxante, care are un echilibru si o viata controlata de el, dar nu pot intra in ritmul asta normal de viata. In continuare ei isi creaza artificial imaginea fericirii care are la baza banul si se complac in acesta situatie.
Tinerii americani cheltuie anual, peste 28 de miliarde de dolari in diverse activitati personale si acumulari care nu sint necesare de cele mai multe ori pentru viata lor, in plus fata de cei peste 200 de miliarde de dolari pe care ii cheltuie parintii pentru ei. Dar in acelasi timp, tinerii americani iau cele mai multe medicamente antidepresante din lume. Pai, atunci fericirea unde mai este si este ea o stare naturala sau artificiala?
Poate fi contracarat acest materialsm, aceasta pornire spre rau pe care ne-o creaza bani si eterna insufiecienta a lor?
Americanii vizioneaza programele TV, in medie, putin peste 28 de ore pe saptamina, iar peste 36% dintre americani sint obezi, rata lor crescind alarmant pe seama unui sistem de sanatate care este in pragul colapsului. Dar au televizoare HD,3D si cu alte performante ce nu pot fi invidiate de un om echilibrat,in mod normal.
Numai 51% dintre americani sint casatoriti, fata de 72% citi erau in 1960, deci “bunastarea” le-a oferit sentmentul ca familia nu este pe lista de prioritati in viata. America are cea mai mare rata de locuinte in care locuieste o singura persoana. Ei au devenit singuratici si sclavi banilor si este renumita ca o natiune de singuratici, cea mai mare de pe glob, dupa cum arata un studiu al Pew Center.
Americanii folosesc cantitati de medicemente legale pentru stari depressive, mai mult decit orice natiune de pe glob.
Cam asa arata fata reala a capitalismului spre care multi dintre noi dorim sa ne indreptam, iar marinarul sasiu, chiar doreste in avantajul lui si al grupului din care face parte, sa indrepte corabia in aceasta directie.
Cine este de vina si cine trebuie sa redreseze cursul nociv al evenimentelor? Personal, cred ca generatia mea este devina, adica generatia intre 45 si 55 de ani, care am creat starea de tensiune sociala in baza unor acumulari , pe care le-am dorit mai mult sau mai putin. Noi, generatia mea, am inceput prin a nu avea si a trebui sa muncim din greu pentru a realiza ceva si am terminat, sau sintem in faza in care acumulam pentru ca o putem face, dar cu un efort care ne rupe de realitate. Ceea ce am facut cel mai rau, este faptul ca am imprimat tinerilor ideea ca se poate si ca acumularile sint stare de normalitate si ca merita sa traiesti pentru a acumula si un sa acumulezi pentru a traii. Faptul ca schimbarile succesive ne-au debusolat si le-am prins intr-o perioada in care parea sa fie ultimul tren al acumularilor, am aratat copiilor nostri ca se poate si ca este ceea ce ne dorim, sa acumulam. Noi sintem generatia care am fost cu bani putini in diferite ocazii si ne-am distrat de minune, care am cumparat o carte la un pret simbolic, care am mers la un spectacol, fara sa folosim cardul de credit, care am cumparat o casa pentru a avea unde sa locuim fara sa fim sclavii ei, care am invatat in facultati fara sa dam bani sau am dat atit cit cu siguranta o puteam face si cu toate astea eram fericiti. Mai sintem si acum? Fara discutie ca nu ! Ne-am invatat copiii cum sa fie si ei nefericiti, datorita alergarii noastre permanente spre o bunastare care nu mai este de mult a noastra, dar in care mai credem unii dintre noi. Am educat copiii in spiritul competitiei materiale, dar am uitat ca ei s-ar putea sa fie intrecuti de altii si pot sa traiasca frustrarile enorme ale unei vietii in care muncesc si nu au ce le trebuie.
Ce putem face pentru a repara ceea ce am stricat? Nu este usor deloc si poate ca am distrus o generatie, la indemnul unui sistem capitalist care a imbogatit un grup. Dar o putem face si acest inceput trebuie sa vina de la exemplul personal, de la increderea ca putem dovedii superioritatea unei vietii prin a cheltui putin si cu efecte majore, prin a alege o discutie cu copiii in locul unor echipamente electronice sofisticate, prin a alege sa mergem la un teren de sport, prin a alege sa mergem intr-o biblioteca pentru a citii ceva interesant sau a vedea un reportaj cu informatii extrem de utile ,prin a intelege ca, deschizind o carte ni se deruleaza in fata noastra un univers necunsocut, iar a apela o tasta de la un computer pentru a afla ceva, despre care stim mai putin dar vrem sa aprofundam, este in avantajul primei variante. Asta pentru ca, mult prea des, dezvoltam si cautam subiecte de care stim in proportie de 65%, dar niciodata nu mai sintem in stare sa citim ceva inedit pina la sfirsit si sa aducem in fata noastra un mediu nou, necunoscut. Acest lucru trebuie sa il facem, trebuie sa cream artificial sau mai putin, o saracie materiala si sa aducem in prim plan o bogatie spirituala care ne-ar fi de mult mai mare folos si ar crea o imagine a noastra fata de un sistem care ne ingroapa din ce in ce mai mult, in care sintem considerati numere de cei care fac bani si sintem schimbati ca si numerele, ori de cite ori interesul lor nu corespunde cu al nostru.
Occidentalii au alunecat pe panta unui debit personal nemaintilinit pina acum, in dorinta lor de a-si satisface cele mai aberante dorinte, multi dintre ei neputind sa mai doarma noaptea, pentru ca in orice moment pot pierede ceea ce au crezut ca este al lor.Acesta este capitalismul de grup, este o societate care dezvolta valoarea la nivel de grup si in detrimentul celor multi care muncesc si se gindesc daca miine pot aduce o felie de piine acasa. Continuind sa creada in acest sistem, oamenii de rind nu fac decit sa isi adinceasca criza financiara personala, sa isi distruga familiile si sa ramina la indemina unei societati ce nu le va oferii decit o funie pentru ultima instanta.
Aceste mesaj se doreste un mesaj de speranta si nu unul demoralizator, un mesaj din care trebuie sa intelegem unde sintem si cine ne vrea rau si cine ne vrea binele, daca exista cineva, dar cel mai important este sa credem ca schimbarea este iminenta si ca numai noi o putem face. Milioane de oameni nu vor sa priveasca lucrurile in adevaratul sens si in derularea lor vizibila, isi pun singuri esarfa la ochi si vor constata ca este prea tirziu, atunci cind vor intelege. Acesti oameni trebuie sa inteleaga faptul ca nu au nimic, posesia asupra anumitor bunuri este temporara, iar aceasta instabilitate nu este favorabila lor.
Din pacate, daca sint intrebati vesticii, ce s-ar putea intimpla daca prosperitatea lor relativa ar dispare, ce masura ar lua si in ce directie ar vedea rezolvarea, nici unul dintre ei nu poate raspunde. Deci este o societate in care credinta in sistem de ani de zile, i-a facut sa nu poata gasii solutii personale sau de grup, ei nu vad nici o solutie, nici de rezolvare si nici de schimbare.
Adrian Cosereanu
http://www.alternativaromaniei.com/
