Oricât de multe privatizări am reuși, oricât de mari ar fi profiturile obținute din tăierea și apoi vânzarea la fier vechi a fabricilor, statul român nu se întărește, ci se prăbușește în sine. La capitolul ăsta, România poate fi comparată cu un bolnav de inimă care încearcă să obțină o erecție fantastică, cu o pastilă-minune. Deznodământul – și într-un caz, și în celălalt – va fi doar sucombarea.
Igiena unui stat modern nu se face prin DNA și, deși pare, peștele nu se mai curăță de la cap, ci se educă de la coadă. Căci altfel cum ar ajunge păduchii în frunte, dacă nu din țărână.
Astăzi privatizăm CFR Marfă, o societate care nu ar fi trebuit să părăsească niciodată contabilitatea statului, dar o facem pentru că până și noi înșine am decis că nu ne putem opri din furat. Bineînțeles, după ce FMI și Banca Mondială ne-au dat de mai multe ori peste labele mânjite de șpăgi interguvernamentale.
Trebuie să recunoaștem, într-un final, că nu suntem obișnuiți să gestionăm jocurile politice fără să furăm statul. Înfăptuirea planurilor politice necesită fonduri, dar cum acestea lipsesc, le înlocuim cu furturi.
Jocul are două metode de desfășurare: creează bani prin cei care îi fură pentru partid, dar, cel mai important, generează oameni de stat șantajabili, care vor executa cele mai diabolice planuri fără să crâcnească. În acest ultim joc, DNA-ul, instrumentul puterii politice contra puterii politice, este concomitent eșafod și rampă de lansare.
Din privatizarea CFR Marfă, românii vor primi la anul, în ajunul alegerilor prezidențiale, mii de găleți din plastic. La europarlamentare, precis ceva de îmbrăcat sau vreo șapcă, apoi, peste vreo trei ani, niște fasole cu ciolan pentru parlamentare.
Trist, dacă te gândești că românul de rând își devorează economia cu mâna-ntinsă la marginea drumului european. Dar nu am fost niciodată altfel. Mereu am fost la coada continentului, chiar dacă eram doar la marginea lui. Mereu vom fi acolo, până când nu ne vom educa civic, până când nu vom forma familii de interese legitime – nu de hoții și crimă organizată – dar chiar și așa, măcar până vom avea o mafie adevărată, una născută de popor, nu de stat.
Astăzi vindem CFR Marfă. De fapt, românește spus, o privatizăm original. Mai întâi am falimentat-o prin stat, apoi i-am înstrăinat activele, i-am tăiat pasivele, i-am furat clienții, iar acum… vrem să mai luăm și bani pe ea.
La fel cum am făcut cu toate afacerile „strategice” ale statului. Pentru că statul nostru e slab, moale ca prosopul, incubat cu sifilis electoral încă din Duminica Orbului.
Schema României? Mai întâi erau legi. Au fost violate, mai apoi, pentru a nu mai trezi suspiciunea poporului, au fost elaborate ca ghiduri infracționale. Am transformat Justiția într-un creuzet de portofolii și jocuri politice cu unicul scop de a selecta nenatural lideri capabili să se joace cu focul națiunii.
Of, minciuna! Minciuna și frica, acești doi bolovani care ne-au spulberat istoric demnitatea națională ne copleșesc și astăzi din familie și până în sala de tribunal. Dar suntem divizați nu prin minciuni sau prin frici, ci prin sacrificiul intelectual și sufletesc de a le accepta, ca unic mijloc de supraviețuire. Minciuni și frici deprinse de la părinți și din copilării private de înțelegerea responsabilității ne transformă în adulți bezmetici, într-un somn al națiunii pe care doar poetic avem curaj să-l urlăm.
Ce vom face când nu vom mai avea nici ce vinde, nici ce fura, nici ce tăia? Abia atunci ne vom trezi? Pentru că asta a fost mereu mintea românului. Cea de pe urmă!
Petre Nițeanuhttp://www.ziuanews.ro/
