Sterilizarea în masă a femeilor – Dictatura sanitară şi exaltarea higienistă –Morţii plătesc impozite şi taxe – O lume fără pensionari-Un milion de români morţi de cancer-Cruciada contra copiilor – Viitorul angajatului este sclavia – Eutanasierea copiilor
Toate zguduirile sociale pe care le receptăm azi din plin (războaie, criză financiară, pandemii) sunt fabricate în laboratoarele capitalismului mondial şi au ca scop instaurarea în rândurile populaţiei a nesiguranţei şi a fricii pentru ziua de mâine.
Populaţia este supusă unui proces de “dresaj” prin care să se resemneze cu ideea că mâine pensiile nu vor mai veni şi şomerii nu vor mai primi ajutoare de şomaj. Iar lucrurile chiar aşa se vor întâmpla, fiindcă întreaga funcţionare a sistemului capitalist se bazează pe ideea de profit. Tot ce nu produce profit este automat eliminat de sistem. Iar pensionarii, şomerii şi copiii sunt cele mai neprofitabile segmente ale sistemului capitalist.
Aceste trei categorii vor fi supuse în viitor unui drastic proces de selecţie. Acţiunea va fi cosmetizată cu grijă şi nu se va numi genocid, pentru că nici înlocuirea unui bec ars nu se numeşte crimă. Iar în capitalism un ins care nu mai munceşte (chiar dacă a muncit ca un rob toată viaţa) nu valorează mai mult ca un bec ars.
Capitalismul nu cunoaşte nici compasiunea şi nici legea morală (tocmai de aceea în lumea afacerilor el tolerează furtul, minciuna, jaful, hoţia). Meritocraţia (aprecierea omului după meritele lui) şi egalitatea de şansă de care capitalismul face atâta caz sunt vorbe pentru proşti. În realitate capitalismul încurajează doar supunerea oarbă şi nu dă un ban pe meritele şi capacitatea omului. Un angajat care munceşte într-o întreprindere capitalistă este un sclav care îşi lasă la intrarea în unitate demnitatea odată cu haina de care se dezbracă, devenind pentru zece ore sclavul total al şefului care-l urmăreşte şi-l filmeză şi când se duce la toaletă. O lună de muncă în capitalism bagă în angajat mai multă disciplină decât au băgat în el 40 de ani de comunism.
În ceea ce priveşte egalitatea de şansă ea este un cinism. Între fiul de 29 de ani al bancherului Ţiriac, care moşteneşte de la tatăl său un concern bancar de trei miliarde de euro şi fiul de 29 de ani al unui ţăran sărac lipit pământului nu poate exista nici un fel de egalitate de şansă. Ar fi de-a dreptul delirant să afirmi că ei pornesc în viaţă cu şanse egale!
Exacerbarea până la limitele demenţei a ideii de rentabilitate şi goana după profit au făcut ca să nu mai fie suficientă rentabilitatea pe ansamblu ci să se impună ca o cerinţă obligatorie rentabilitatea pe individ. Sistemul economic capitalist cere individului să se comporte asemenea unei maşini.
Oamenii nu sunt maşini, dar sistemul capitalist chiar asta vrea: maşini umane! Iar aici capitalismul se loveşte de limitele biologice (şi nu neapărat fizice) ale fiinţei umane. Un strung uzat nu trebuie pensionat, în timp ce un angajat trebuie pensionat când a ajuns la capătul resurselor lui biologice şi trebuie întreţinut chiar dacă nu mai produce nimic. Dar statul capitalist are ororare de aşa ceva, chiar dacă respectivul muncitor “uzat” a plătit anticipat statului toată viaţa lui asigurări de pensie.
Cum angajatul “uzat”, bolnav sau neadaptabil sistemului (şomer) sau copilul nu pot fi daţi “ la topit” asemenea strungului, sistemul capitalist va căuta prin toate metodele să scape de asemenea segmente sau să le rentabilizeze. Ca atare, el va declanşa un război antipopulaţie făţiş. Lupta antipopulaţie este ultima fază a evoluţiei capitaliste şi cea din urmă soluţie prin care capitalismul încearcă să evite prăbuşirea.
Acest război antipopulaţie al capitalismului imperialist este de o complexitate inimaginabilă şi are două componente. Prima este o componentă distructivă care va atinge în următoarele trei sau patru decenii limitele alienării totale şi va degenera în exterminarea făţişă a pensionarilor, a şomerilor şi a handicapaţilor prin metode extrem de rafinate şi bine cosmetizate cum ar fi vaccinurile impuse obligat, neindexarea pensiilor, tăierea accesului la medicamente gratuite etc. Această strategie are ca scop împingerea pensionarilor săraci, a şomerilor şi a familiilor sărace în mizerie totală şi nebunie, ei urmând să se stingă în acest fel de foame, de boli şi de depresie (care duce la demenţă). În capitalism deja sunt extrem de numeroase azi actele prin care, sub impulsul unui acces de demenţă, săraci disperaţi deschid focul asupra oamenilor în locuri publice provocând omoruri în masă în care dispar nu bogaţii ci tot oameni săraci. Sistemul capitalist a ajuns astfel la “performanţa” de a face săracii să se măcelărească unii pe alţii în public. Drogurile au acelaşi efect de exterminare a celor săraci. Guvernele capitaliste dau semne că vor renunţa în curând a se mai preface că luptă împotriva drogurilor şi vor trece la legalizarea lor. Fiica preşedintelui României capitaliste a devenit parlamentar european propunând…legalizarea drogurilor!
A doua componentă a războiului antipopulaţie este o componentă constructivă, în sensul că neputând ignora limitele biologice ale fiinţei umane capitalismul va căuta să le forţeze împotriva naturii, apelând la ajutorul ştiinţei. Adică prin cercetări genetice.
Dorinţa cea mai fierbinte a statului capitalist este ca femeile să nască oameni în plină putere de muncă, deja formaţi profesional şi maturizaţi, care să vină pe lume gata echipaţi şi pregătiţi cu tot ce le trebuie pentru ca în momentul tăierii cordonului ombilical să se dea jos de pe masa de naştere şi să se apuce imediat de muncă. Clonarea umană nu este nimic altceva decât încercarea de a atinge acest obiectiv. Dacă laboratoarele genetice ar putea crea artificial muncitori şi specialişti în eprubetă (aşa cum şi încearcă de fapt) atunci capitalismul ar ucide imediat 90 la sută din populaţia lumii ca fiind inutilă. Ar mai rămâne pe planetă doar miliardarii şi familiile acestora.
Dacă statul capitalist ar putea crea în laboratoare plante la care să elimine complet faza de răsad şi faza de coacere (prin care fructul ajunge la maturitate), el ar distruge imediat toate culturile lumii şi ar popula toate plantaţiile cu astfel de soiuri.
Totuşi, în goana lui exaltată după noi acumulări de averi şi noi performanţe, statul capitalist se loveşte nu doar de rezistenţa populaţiei ori de limitele biologice ale acesteia ci şi de contradicţii cărora el nu le-a găsit încă rezolvarea. De exemplu cel mai neprofitabil şi neproductiv segment al statului capitalist este birocraţia, care nici ea nu produce nimic, dar pe care statul nu ştie cu ce s-o înlocuiască deocamdată.
Lupta antipopulaţie a capitalismului este un subiect extrem de complex. În articolul de mai jos voi încerca doar să schiţez o parte a acestui conflict. (I.H erald)
STERILIZAREA ÎN MASĂ A FEMEILOR
Vaccinurile politizate sunt cele mai noi arme folosite de sistemul capitalist mondial în lupta antipopulaţie. Ele sunt “ierbicide” sociale: curăţă societatea de “buruienile dăunătoare şi neproductive” precum pensionari, şomeri, copii.
Vaccinurile politizate apar la comandă pe fondul unei puternice manipulări a maselor cărora li se induce în subconştient sentimentul de teamă violentă faţă de o epidemie cumplită (de exemplu gripa porcina) care-i va ataca doar pe bătrâni şi copii. Epidemia nu există deocamdată, dar cei care stau de veghe în turnurile televiziunilor o văd de departe cum se apropie.
În fine, vine şi momentul crucial când prezentatoarele de ştiri de pe micul ecran, cu ochii ieşiţi din orbite şi cu voci panicarde, anunţă populaţia că gripa porcină a trecut graniţa şi a şi ucis pe cineva (de obicei o personalitate cunoscută, actor sau cântăreţ, care de fapt moare de infarct şi nu de gripă!).
Milioane de oameni, cărora televiziunile şi presa le-au implantat deja în creiere ideea pandemiei, vor intra atunci în panică şi vor lua cu asalt spitalele în căutarea vaccinului “salvator”, nimerind chiar în capcana care le-a fost pregătită de mult timp. Nu se pune problema că nu se va găsi “antidotul”, pentru că “profund îngrijorate de salvarea săracilor”, laboratoarele marilor companii farmaceutice ale lumii au pregătit deja miliarde de doze de vaccinuri şi sunt gata să le livreze guvernelor (pe bani grei, desigur!).
Totuşi, oamenii au observat un efect straniu al veccinurilor: cei vaccinaţi rămâneau sterili.
Legătura dintre sterilitate şi vaccinarea în masă a fetiţelor a fost sesizată de organizaţiile străine pro-life care au tras primele alarma. Americanul Matthew Cullinan Hoffman în studiul Massive Brazilian Vaccination raises suspicions of cover sterilizations program (Vaccinarea în masă din Brazilia suspectată de a fi un program de sterilizare în masă), publicat în Lifesite News din 14 august2008, afost primul care a anunţat că vaccinurile introduse în corpul fetiţelor conţinea un agent inhibitor care le făcea sterile pe fete şi la maturitate ele nu mai puteau avea copii.
Alarmaţi, medicii din Brazilia (care fuseseră puşi să vaccineze peste 80 de milioane de fetiţe) şi cei din Argentina au constatat uimiţi că grija bogaţilor pentru sănătatea lumii a treia era aşa de mare că erau vaccinate numai fetiţele din ţările în curs de dezvoltare.
Abia atunci oamenii de ştiinţă din ţările lumii a treia s-au grăbit să verifice “vaccinurile” şi descoperirea i-a îngrozit: în vaccinuri au descoperit mercur şi human chorionic gonadotropin, substanţe care provoacă sterilitatea definitivă la 
fetiţe. S-a remarcat totdată că însuşi vaccinul Diteper (difterie, tetanos, antitusic) şi chiar testul vaccinatoriu antituberculoză ori cel antihepatic sunt periculoase şi pot inocula în organism exact boala de care ele trebuie să ferească organismul. De asemenea s-a descoperit că vaccinul Gardasil pentru imunizarea fetelor contra cancerului de col uterin este extrem de periculos, motiv pentru care el a şi fost denumit “vaccinul care ucide” (Freenews, 2 iunie 2008).
FANATISMUL SANITARIST
Astăzi vaccinarea obligatorie a fost adoptată şi de autorităţile din România care încurajează fanatismul sanitarist al populaţiei. Medicii români care nu se vaccinează rămân fără licenţă. Probabil că în curând vor apare şi denunţătorii de profesie care vor semnala autorităţilor persoanele care refuză să se vaccineze.
Acest lucru arată limpede că în lumea Noii Ordini Mondiale s-a instaurat deja o dictatură sanitară care hotărăşte în locul nostru ce seruri şi vaccinuri să introducem în noi. Alături de exaltarea higienistă indusă populaţiei prin mijloacele mass-media, această dictatură ne lipseşte de proprietatea asupra propriului nostru corp şi ne face în acest fel sclavi ai sistemului medical.
Insistenţa cu care ni se spune la televizor că trebuie să se vaccineze în special copiii şi bătrânii ne arată care sunt categoriile vizate. Acestea sunt şi cele care dau banii!
Şi iată cum dintr-un element nerentabil (pensionar. şomer, copil) sistemul capitalist face dintr-o dată o sursă de profit. Nu vă gândiţi la genocid! Nu încă! Deocamdată gândi-ţi-vă că statul capitalist a găsit metoda de a scoate bani şi a face profitabile categorii de la care nimeni nu se aştepta să mai scoată bani: pensionarii (care plătesc vaccinurile prin noi impozitări ale pensiilor) şi copiii (plătesc părinţii, indirect, când statul creşte impozitele).
Iar statul capitalist va continua afacerea mai departe. El va vinde copii. Să nu uităm că în România funcţioneză la capacitate maximă industria adopţiilor!
Nemaiavând mijloace de subzistenţă şomerul sau tânăra femeie vor dona organe. Statul capitalist a găsit în lumea umană echivalentul demontării pieselor refolosibile din industrie. Un om căruia i se prelevează un rinichi sau o tânără femeie care cedează un ovul sau un ochi pentru transplant nu sunt din punct de vedere economic decât nişte maşini stricate cărora li se demontează piesele încă funcţionabile.
Statul capitalist va fi destul de abil ca să îmbrace acest aspect horror al recoltării de organe într-un ambalaj atractiv. “Donatorul” de plămân, rinichi, ovule etc. va fi făcut părtaş la profit cu statul, adică va primi şi el o parte din bani, fapt care-l va face nu doar să nu se opună în nici un fel ci chiar să fie cooperant. La fel donatoarea de ovule. Policlinica va avea grijă nu doar să-i recolteze ovulele ci şi s-o sterilizeze (fără ca ea să aibă habar, binînţeles!).
Cumulând aceste aspecte ajungem, desigur şi la o componentă genocidară a actului medical. Spre deosebire de genocidul propriu zis, dictatura sanitară ucide selectiv.
Conform cercetătorului Frederich Courvoisier, 5 (cinci) la sută din cei vaccinaţi mor după un oarecare timp din cauze direct legate de efectul vaccinului şi 10 (zece la sută) dintre cei vaccinaţi rămân cu sechele de handicapaţi foarte bine ascunse (schizofrenie, sterilitate, sindromul Guillam Barre – adică un fel de lupus, paralizii etc). Şi aceştia zece la sută vor sfârşi prin a deceda în cele din urmă. Iar dacă ne gândim că fiecare val de vaccinare aduce cu sine alte sute de morţi, ajungem foarte repede la concluzia că împotriva populaţiei se duce, indiscutabil un război liniştit care face mai mulţi morţi decât tunurile şi bombele.
DRUMUL CĂTRE SERVITUTE
În războiul contra populaţiei, capitalismul aruncă în luptă birocraţia.
Neproducând profit, birocraţia nu este interesată de calculul monetar şi nici de economii. Tendinţa ei este de a se dezvolta mereu şi de a cere permanent noi fonduri. De ce o acceptă capitalismul?
Birocraţia este acceptată pentru că ea constituie armata economiei capitaliste. Ordinea şi disciplina ei absolut inumane şi mijloacele ei de evidenţă, constrângere şi hărţuire sunt arme în faţa cărora societatea civilă nu poate rezista. Până la urmă, mai devreme sau mai târziu, cetăţenii sfârşesc prin a se “preda” şi se prezintă în faţa ghişeelor să plătească impozitele. Birocraţia este drumul către servitute al contribuabilului. Microbul imperialismului totalitar capitalist, corupţia, frauda, dezumanizarea, obedienţa, spiritul de ocupant şi mediocritatea supravieţuiesc în birocraţie şi ea conservă aceste trăsături ale capitalismului. Birocraţii sunt pentru capitalism trupele de ocupaţie a societăţii civile. Iată de ce în pofida tuturor declaraţiilor oficiale şi a tuturor angajamentelor solemne cum că aparatul birocratic va fi redus, statul nu va îndrăzni să se atingă nici măcar de un fir de păr din capul unui birocrat şi nu se va atinge de salariul lui. Se va preface doar că-i va tăia unele sporuri, dar îi va acorda urgent noi recompense. Se va preface că-i va desfiinţa postul de statistician, dar îl va reîncadra pe furiş pe funcţia de inspector, cu un nivel mai sus în shemă. În rest e treaba presei şi a televiziunilor să prezinte populaţiei reduceri mincinoase de posturi şi date false privind aparatul birocratic al statului.
MORŢII STAU IN FAŢA GHIŞEELOR
Cu toţii suntem robi ai birocraţiei din leagăn până la moarte. Murind, noi nu încetăm să plătim statului taxe şi impozite: pe locul din cimitir în care oasele noastre zac, pe tranzacţiile prin care moştenirea noastră trece asupra succesorului etc. Deşi morţi, numele noastre, sunt invocate în sălile tribunalelor, la registrele de comerţ, în birourile poliţiei.
Capitalismul nu iartă morţii şi le cere impozite şi taxe! Şi dacă el nu suportă ca morţii să nu plătească taxe şi impozite cum credeţi că ar putea trece cu vederea ca pensionarii, şomerii şi copiii (care sunt cu toţii vii) să facă excepţie de la plata impozitelor şi a taxelor?
Desigur că nu va admite aşa ceva şi-i va pune să plătească. În caz că ei vor refuza el va elimina aceste categorii. Cum?
DELA MOARTEA AMARĂLA MOARTEA DULCE
Moartea prin înfometare este una dintre cele mai amare morţi. Totuşi, capitalismul a descoperit moartea prin îmbuibare! Moartea dulce!
E stupefiant faptul că la radio, la televizor şi în presă ni se spune peste tot că nu trebuie să consumăm alimente cu E-uri fiindcă ele ucid, dar statul nu interzice vânzarea lor. Dimpotrivă! El îi protejează pe ucigaşi.
Ucigaşii sunt foarte sus în ierarhia statului şi sunt imposibil de depistat şi de tras la răspundere fiindcă iată, ei ne avertizează din cinci în cinci minute să nu consumăm aceste alimente! Primul lucru pe care îl auzi dimineaţa când dai drumul la radio este să nu mănânci alimentele cu E-uri de la supermarchet fiindcă sunt otrăvite şi vei muri!
Câţi oameni au murit în ţara noastră de pe urma consumului de alimente otrăvite ?
Dr Carol Stanciu, şeful Institutului de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi spune că “În România mortalitatea prin cancer gastric este de două ori mai mare comparativ cu ţările din Occident”. Cât de mare?
Conform statisticilor medicale, în lume incidenţa mortalităţii din cauza cancerului gastric este de 1(unu) la zece mii. Conform studiilor lui Remus Babici, în România incidenţa este de 3,3. La nivelul întregii ţări mor anual de cancer gastric 7260 de oameni, cu 5260 mai mulţi decât în ţările “avansate”. Cancerul a devenit în România de după 1989 un adevărat flagel. Din cauza cancerului de colon, gastric, hepatic, duodenal, laringe, pancreas şi cavitate bucală mor anual un număr de aproximativ 50 000 de români, rata mortalitatăţii fiind de cinci ori mai mare decât în SUA.
Otrăvurile din alimente acţionează ca nişte droguri asupra simţurilor gustative. Aromatizatorii, coloranţii, glucidenele etc. afectează centrii nervoşi gustativi din creier şi centrul saturaţiei. Omul nu se mai poate opri din mâncat şi mănâncă până moare. Avertismentele publicitare sunt inutile. Ele au rolul de a-i protejează juridic pe producători, nu de a-i proteja pe consumatori.
În august 2007 s-a descoperit că iaurturile Danone din supermarcheturile din România erau otrăvite cu dioxină. Batalioanele de şoc ale prezentatoarelor de ştiri tv şi ale jurnaliştilor s-au mobilizat rapid şi au sărit în apărarea firmei Danone. Ziarista Ana Jitaru scria în Evenimentul Zilei din 30 august 2007 că “iaurturile Danone conţin dioxină în limita admisă de Uniunea Europeană, adică de 0,22 picograme la gramul de grăsime” şi că nu e nici un pericol să mănânci iaurt cu dioxină.
Dar dioxina este cea mai cumplită otravă de pe planetă. “O singură moleculă de dioxină ingerată poate produce cancer de sân sau de prostată” (EKOPEDIE, Dioxine, capitolul II). Dioxina este un produs strict sintetic, de laborator. Nici o reacţie în natură nu are ca rezultat formarea de dioxină şi cu atât mai puţin procesul de fermentare a laptelui în urma căruia se obţine iaurtul. De unde atunci dioxină în iaurt?
După iaurt a venit rândul cărnii. În 2008 în hypermarcheturile din România s-au descoperit tone de carne infectate cu dioxină. În Germania şi Franţa s-au descoperit pui şi produse de carne infectate cu dioxină. Organizaţia mondială de protecţie a mediului WWW FRANCE a făcut un scandal imens în Occident în 2008 când a descoperit pe rafturile magazinelor pentru săraci carne de pui, de porc şi de peşte infactată cu dioxină.
În decembrie 2008 în supermarchetele din România s-au descoperit cantităţi uriaşe de carne puse în vânzare provenind din Occident şi otrăvite cu dioxină. Imediat scandalul a fost muşamalizat.
Carnea otrăvită cu dioxină trecuse suspect de uşor prin toate filtrele ţărilor UE şi sosise în România fiind imediat pusă în vânzare. Ea provenea din Irlanda. Paddy Rogan, şeful Serviciilor Veterinare Irlandeze a declarat că nu ştia cum fusese otrăvită acea carne, iar comisarul european pentru sănătate publică, Androulla Vassilou a cerut ţărilor europene care au importat carne irlandeză ”să verifice dacă mai există în această carne dioxină sau alte substanţe chimice care ingerate de populaţie duc la apariţia cancerului”. Protestele stradale ale organizaţiilor de apărare a drepturilor omului au fost înnăbuşite rapid cu ciomegele de poliţile europene şi astfel problema cărnii otrăvite a fost…rezolvată!
Războiul capitalismului împotriva populaţiei se soldează anual în România la “capitolul cancer” cu peste 50.000 de morţi anual (o cifră absolut înspământătoare). În Primul Război Mondial au căzut pe câmpul de luptă aproximativ 850.000 de militari români. Între anii 1989-2009 au murit de cancer în România peste un milion de români. Ceea ce nu au putut face tunurile germanela Mărăşti,Mărăşeşti şi Oituz în 1917 fac azi salamurile, ţigările şi băuturile importate azi masiv de România din Occident (sau fabricate aici sub licenţă), conţinând E-uri, coloranţi şi aromatizanţi împreună cu iaurturile şi carnea cu dioxină. Hypermarcheturile se dovedesc mai eficiente în spulberarea naţiunii române decât celebrele tunuri Krupp ale germanilor. România era o ţară care până în 1989 nu a cunoscut obezitatea ca boală decât accidental. Astăzi, conform statisticilor, peste 60 la sută dintre români suferă de obezitate. Este inutil să mai spunem că un obez este un condamnat la moarte care aşteaptă doar să fie dus şi executat. Pentru el sfârşitul este doar o problemă de timp.
Cine crede însă că evitând carnea şi grăsimile şi ascultând “sfaturile” primite la televizor va scăpa de “hrana nesănătoasă” trecând la consumul de fructe şi legume, acela se înşeală amarnic, pentru că fructele şi legumele importate sunt la fel de otrăvite ca alimentele rezultate din produsele animale. Iar dacă vom observa cu atenţie, vom vedea că toate textele publicitare şi agitaţia care se face în jurul “hranei nesănătoase” nu sunt nimic altceva decât reclamă făcută în scopul promovării acestei hrane “nesănătoase” şi nicidecum în scopul evitării ei.
CRUCIADA CONTRA COPIILOR
Ofensiva capitalismului mondial contra pensionarilor, a şomerilor şi a copiilor nu se putea concepe fără călcarea în picioare a drepturilor omului şi fără apelul la legalizarea avortului şi a drogurilor. Capitalismul a descoperit că este costisitor şi incomod să omori copiii unei ţări când sunt mari, deşi nazismul a demonstrat că se poate. Dar îi poţi împiedica să vină pe lume! Poţi face ca o ţară întreagă să-şi urască proprii copii numindu-i “decreţei” şi căutând cozi de topor numite Florin Iepan sau Cristian Mungiu care pentru câteva mii de euro şi nişte bucăţi de hârtie colorată numite diplome ale Festivalului dela Cannessă toarne filme precum NĂSCUŢILA COMANDĂ-DECREŢEIIsau 4 LUNI, 3 SĂPTĂMÂNI ŞI 2 ZILE prin care să proslăvească avorturile.
Printre primele “libertăţi” pe care şi le-au câştigat românii în 1989 au fost şi liberalizarea avorturilor şi liberalizarea vinderii copiilor în târgurile de sclavi numite tribunalele de adopţie a copiilor (vă mai amintiţi de ele?).
Sute de mii de copii români au ajuns pe mâinile unor demenţi străini care fie că i-au ucis, pentru recoltarea de organe, fie i-au livrat pieţelor de prostituţie şi pedofilie. Ideologia “decreţilor născuţi la comandă” şi promovată intens de guvernele PSD-iste a transformat toţi copiii României în persoane indezirabile şi a pus sub semnul întrebării însăşi identitatea poporului român.
Această oribilă cruciadă contra copiilor români este însă parte a marii cruciade împotriva tuturor copiilor lumii. În întreaga Uniune Europeană autorităţile fac eforturi uriaşe ca să liberalizeze avorturile şi căsătoriile homo subminând în acest fel instituţiile familiei şi a Bisericii. Femeia este îndepărtată de menirea ei naturală, aceea de a deveni mamă şi i se induce în subconştient ca necesitate iminentă ideea carierismului profesional.
Eutanasierea (uciderea) copiilor de peste 12 ani, bolnavi incurabili, a fost deja aprobată în unele ţări europene precum Olanda încă din 2002. Ea pare inumană, dar este foarte raţională din punctul de vedere al capitalismului: se evită cheltuielile inutile care se fac cu tratarea acestor copii. De ce să tratezi un copil şi să-i alini durerile cu morfină dacă-l poţi omorî pur şi simplu? Mai mult decât atât, spitalele pot vinde facultăţilor de medicină scheletele micuţilor pentru studiu didactic. Un schelet costă până la zece mii de euro. Câştigi dintr-un foc opt mii de euro!
Începând din ianuarie 2009 în Olanda a fost legalizată şi eutanasierea copiilor bolnavi de vârstă mai mică de 12 ani. Aceştia vor fi omorâţi cu multă atenţie şi cu mult umanism: în timp ce asistenta le injectează otrava în venă, nenea doctorul le va zâmbi frumos şi va face tumbe prin faţa micuţilor făcându-i să râdă.Este adevărat că în timp ce doctorii îi ucid pe copii, persoane fără educaţie arborează pancarte insultătoare precum “Jos euthanasia! …Afară cu ucigaşii din UE!…Asasinii!” şi aruncă în geamurile spitalului cu ouă stricate, dar nu trebuie să ne îngrijorăm, fiindcă demonstranţii aceia sunt comunişti şi anarhişti marxişti, ei nu pricep sensurile profundului umanitarism al societăţii capitaliste. Poliţia să-şi facă datoria şi să-i aresteze pe nemernicii ăia ori să le dea pumni în gură până când le va ţâşni sângele pe nas şi se vor sătura să mai strige lozinci teroriste precum “Jos capitalismul! Jos asasinii! Jos războiul!”
PENSIONAREA VIRTUALĂ
Guvernele şi patronatele au pornit o ofensivă cumulată contra tuturor pensionarilor. Dar şi aici se acţionează selectiv. Este vorba de pensionarii săraci, nu de cei bogaţi.
Terorizarea acestora cu ameninţarea retragerii pensiilor pe motiv că nu sunt bani suficienţi la buget face parte din strategia uciderii albe. Îngroziţi de ideea că vor rămâne fără pensii, ei se vor mulţumi cu cât va dori statul să le dea. Iar statul va dori, bineînţeles, să le dea cât mai puţin. În acest fel, lipsiţi de mijloace de trai, de siguranţa zilei de mâine, de medicamente (fie ele compensate sau nu), pensionarii vor fi împinşi încetul cu încetul în mizerie şi boală şi vor sfârşi prin a muri prematur, chinuiţi de gândul amar că statul i-a înşelat şi le-a furat vieţile. Mai nou, legile unor state europene au legalizat eutanasierea bătrânilor la cerere. Este doar o chestiune de timp până când şi România se va “alinia” şi ea sârguincioasă “ noilor norme” de eutanasiere.
Creşterea treptată a vârstei de pensionare de la 65 de ani cât este în prezent la 70 sau chiar la 75 de ani (cât se preconizează până în 2035) dovedeşte că statul capitalist intenţionează să desfiinţeze în viitor clasa pensionarilor prin ridicarea vârstei de pensionare dincolo de limita speranţei de viaţă.
Pensionarea la 70 de ani (când speranţa de viaţă în România este de 68 de ani) va fi de fapt una virtuală. Ziua pensionării va coincide cu ziua decesului.
VIITORUL ANGAJATULUI ESTE SCLAVIA
Războiul patronatului şi al guvernelor capitaliste împotriva angajaţilor urmăreşte aducerea acestora în stare de sclavie prin metode extrem de rafinate. Într-o lume în care automatizarea şi robotizarea pătrund masiv în absolut toate sferele economiei, omul nu îşi mai poate păstra locul de muncă şi este scos în şomaj.
Sub acest pretext al evitării şomajului, patronii şi guvernele capitaliste cer muncitorilor să fie mai “flexibili” în tratative şi să scadă preţul mâinii de lucru. Adică să se mulţumească şi cu salarii foarte mici, iar pensionarii să accepte ca pensiile să nu le mai fie mărite sau indexate.
Acceptând astfel de salarii mici, angajaţii acceptă în realitate să ducă o viaţă de mizerie şi să poarte crucea nesiguranţei zilei de mâine. Pentru ei viaţa va deveni dintr-o dată extrem de grea: vor achita şi mai greu ratele la bănci, vor mânca şi mai prost, se vor trata şi mai puţin decât au făcut-o până atunci, se vor îmbrăca şi mai rău. Sărăcia îi va predispune la infecţii şi boli. Nu vor mai avea bani să-şi trimită copiii la şcoli şi universităţi, şi nici pentru a se trata, vor deveni trişti şi depresivi. Mulţi se vor sinucide. Vor cădea încetul cu încetul, cu milioanele pe fundul oceanului social şi vor dispare fără urmă în adâncurile acestuia.
Sclavia angajaţilor nu este vorbă goală, capitalismul o practică deja. Delocalizarea întreprinderilor, adică mutarea unei fabrici din America în Ungaria sau România cu angajaţi cu tot sau vinderea, trecerea ei de la un patron la altul nu este nimic altceva decât ce era mutarea sclavilor de pe o plantaţie pe alta sau trecerea lor de la un stăpân la altul.
Pe de altă parte există cazuri de întreprinderi care cer angajaţilor să muncească fără să fie plătiţi, spunându-le că nu sunt bani pentru salarii. Compania British Airways a recurs deja la aşa ceva. În România Guvernul a cerut tuturor angajaţilor de stat să lucreze 10 zile gratuit sub pretextul că lucrul acesta este necesar pentru ca să se salveze locurile de muncă. Ţinând cont că munca neplătită pe moşiile statului sau ale unui magnat are un nume foarte precis stabilit în istorie, putem spune că în 2009, la 20 de ani după “eliberarea de comunism” Guvernul României a reintrodus la modul oficial iobăgia (sau şerbia) pe care revoluţionarii de la 1848 au desfiinţat-o. Dar lucrurile nu se vor opri nicidecum aici. Într-o lume a capitalismului veritabil, adevăratul viitor al angajatului este sclavia.
Ioan HERALDhttp://universulromanesc.ro/
