Pe prima pagina a cotidianului de mare tiraj, The New York Times, putem citii un articol ce are in final un mare semn de exclamare. El se refera la un sondaj pe mai multi ani, realizat penru a arata starea familiei occidentale si americane in special.
In rindul mamelor sub 30 de ani, peste jumatate dintre ele au copii facuti in afara casatoriei.
In 1965, sociologul american Daniel Patrick Moynihan, amintea intr-un studiu, ca 24% dintre nasterile in segmentul femeilor de culoare, reprezinta copii nascuti in afara unei familii, iar printre albi, procentul era de 3%.
In Ianuarie 2012, procentele sint radical schimbate si anume, in rindul albilor peste 53% dintre copii sint nascuti in afara familiei, iar in rindul populatiei de culoare procentul este devastator si anume 73%.
Ca sa adaugam starea de educatie a popoarelor vestice, trebuie sa spunem ca 70% dintre copiii nascuti in afara familiei, sint din parinti care nu au absolvit liceul sau au urmat numai citeva clase de liceu.
Printre cei care au urmat un colegiu sau cursurile universitare ale unei facultati, procentul de copii nascuti in afara unei familii este de 34%, o cifra extrem de mare, daca ne gindim la nivelul de educatie pe care ei ar trebui sa il aiba.
Statisticile arata ca in familiile cu ambi parinti, copiii au mult mai mari sanse sa termine un liceu, sa urmeze cursurile unui colegiu sau universitati sau sa devina un profesionist intr-un domeniu, dupa cum arata analiza profesorului in Sociologie, Bradford Wicox, de la Virginia University.
Exista in sistemul capitalist, o reactie pozitiva la acest aspect demn de luat in seama? Nici vorba, nici un lider capitalist nu este in stare sa puna scoala in prim plan si sa gindeasca un echilibru intre libertatea de a alege si nivelul de educatie obligatoriu de la care o societate trebuie sa plece cu constructia structurilor economice,sociale si politice.
Partidele de stinga din vest, explica cu lux de amanunte in publicatiile lor, legatura dintre sistemul economic salbatic promovat de capitalism si declinul casatoriilor si cresterea alarmanta a divorturilor, ceea ce duc inevitabil la un declin al familiei.
Familia reprezinta unitatea de baza a oricarei societati, dar capitalismul a inventat banul ca unitate de masura, de importanta strategica a fiecarie societati si prin prisma lui,liderii capitalisti realizeaza toate analizele. Este clar ca familia unita nu ajuta sistemul capitalist. Ei au nevoie de copii in afara casatoriei si dezbinare a familiei. Un cuplu divortat consuma mult mai mult ,ei platesc doua chirii la apartamentele pe care le au sau doua imprumuturi la banca pentru doua case ,cumpara doua frigidere, au doua masini, au doua asigurari la masina si casa, care sint mai mari in conditiile separarii, au totul la dublu si consumul in general se structureaza altfel, favorabil capitalului.
Este fara discutie, o eroziune majora a normelor culturale in acest occident “democratic”, legat de nasterea si cresterea copiilor in cadrul casatoriei, al familiei.
In America, rata saraciei pentru o familie compusa numai dintr-un parinte este de sase ori mai mare decit o familie normala cu doi parinti, casatoriti si totusi divorturile au o rata nebuneasca….
Referitor la modul in care familia este vazuta in capitalism, ironic, H.L Menken, spunea ca,”castoria este o institutie foarte importanta a societatii, dar cine mai doreste sa traiasca intr-o institutie”. Bataia de joc vine chiar de la sciologii occidentali.
Declinul familiei, cu implicatii economice majore, este cea mai importanta criza si cea mai ignorata de catre sistemul capitalist.
Continuarea acestui declin in favorea umplerii buzunarelor unui grup de lideri capitalisti si supunerea maselor prin lipsa de determinare si motivatie sociala, va duce societatea capitalista la un grad ridicat de inegalitate si cu o mobilitate extrem de redusa profesional si in teritoriu, la o anchilozare sociala.
Adrian Cosereanuhttp://alternativaromaniei.com/
