La sfirsitul lunii Iulie 2011, la Roma, intr-o sedinta extraordinara, Natiunile Unite au facut un apel in vederea obtinerii a 1,6 miliarde de dolari pentru a opri infometarea si genocidul din Somalia. Imediat dupa somalezi, ar urma Etiopia si Eritreea, iar lantul saraciei si infometarii africane ar putea continua.
Vedem zilnic la televizor ceea ce se intimpla acolo, vedem camioane cu alimente si oameni stind la rind sa primeasca cite o farfurie de mincare, vedem oficialitati americane si din alte state vestice, venind acolo, fiind filmati de CNN si alte canale de televiziune si dind interviuri cu fete de parca ar suferii ei de foame si ar dori sa fie corp comun cu cei care intradevar nu mai au nici o sansa. De ce nu o mai au? Au avut-o vreodata? Le-a oferit acest sistem capitalist, chiar si atunci cind functiona, stabilitatea de care au avut nevoie? Cum s-a ajuns aici, in pofida sumelor ametitoare care se vehiculeaza in sensul ajutoarelor trimise si sprijinului acordat guvernelor acestor tari? Are cineva avantaj de pe urma acestor amariti ai sortii?
Natiunile Unite, au un program ce se doreste a eradica foamea si saracia din Africa. El se numeste Purchase for Progress (Achizitioneaza pentru a Evolua).Suna frumos, insa putin cam confuz. Cine trebuie sa achizitioneze, cine ar trebui sa progreseze si in ce fel ?
Sefa programului, este doamna Josette Sheeran, o fosta membra a cabinetului Bush iar actualmente se ocupa de conducerea World Food Programme in cadrul Natiunilor Unite, aceasta agentie fiind cea mai mare din lume , de departe.
Puchase for Progress este denumita de occideentali simbolic P4P si foloseste forta financiara si mai ales cunostiintele si relatiile WFP, pentru integrarea profesionala a vitorilor fermieri africani in economia tarilor din care fac parte si chiar in zona unde activeaza si pot face un comert civilizat cu produse agricole, angrenindu-se , theoretic, in economia alimentara globala.
Problema centrala, de la care vom porni dezbaterea, este ca acest program nu este dorit de toti factorrii responsabili si pentru acest motiv,el a fost derulat haotic si s-a profitat numai de numele lui pentru a crea o oglinda favorabila capitalismului si citorva fundatii, care au facut mai mult rau decit bine. Prin derularea corespunzatoare a acestui program, SUA, risca sa piarda un numar impresionant de locuri de munca.
Pentru zeci de ani, tarile capitaliste dezvoltate au avut posibilitatea prin guvernele lor si politicile artificiale generate, sa cumpere intreg surplusul de produse agricole de la fermieri proprii, de obicei de la companiile gigant cum ar fi Archer Daniels Midland, dupa care sa le puna pe vapor si sa le trimita in tarile care ar trebui sa faca fata unei acute crize alimentare si unei secete fara precedent.
Acest lucru, elimina pe moment criza si era favorabil crearii de imagine si transmiterii de fotografii si reportaje de la fata locului care ajutau mult imaginea sistemului capitalist.
Dar acest sistem este total neproductiv pentru tarile sarace, acolo nedoirndu-se de catre occidentali, decit sa se stimuleze un consum fragil si nu sa se construiasca ceva prin intermediul caruia sa poata chiar acele tari sa se sustina singure, sa se creeze propriile ferme si posibilitatea de a se aproviziona singure.
Daca la finalul anilor ’90, WFP incerca palid sa achizitioneze produse alimentare de la producatorii locali africani si sa le duca in zonele vecine calamitate, dupa 2000, acest system nu a mai functionat si s-a incercat ca aprovizionarea sa se faca direct din tarile dezvoltate lasind ferimerii africani, extrem de fragili, sa moara la ei acasa.
Argumentul fara rusine al Administratiilor americane a fost ca sustinerea marilor companii agricole americane de genul Archer Daniels Midland, se face prin cumpararea de catre guvernul federal a produselor lor, trmitindu-le cu vapoare americane, descarcindu-le cu utilaje si firme americane si depozitindu-le in hambare americane inchiriate sau construite tot pe bani contribuabililor americani, dar oferind locuri de munca la zeci de mii de americani, guvernul avind pina acum citiva ani, suficienti bani pentru aceasta manevra, care nu este comuna numai americanilor.
DONAREA alimentelor de catre americani, mentin, numai din ceea ce este publicat, peste 33000 de locuri de munca in SUA, numai in domeniul transportului, depozitarii si distributiei, fara a discuta de productie si alte aspecte laterale.
Aceste “donatii”, pastreaza o parte a flotei americane comerciale in forma si cu un profit mai mult decit favorabil. Pina si sindicatele americane din transporturi sint favorizate de acest sistem.
Un calcul simplu al unui grup de economisti americani, releva faptul ca in cazul in care fermierii africani ar fi reusit sa produca progresiv si sa acopere o mare parte a necesitatilor zonei, companii ca Archer Daniels Midland sau Liberty Maritime, un transportator pe ocean, ar pierde peste un milliard de dolari pe an, cifrele fiind mult mai mari, dar aceasta cifra este in actele Departamentului Agriculturii din SUA.Aceste firme uriase americane ar fi pierdut toate contractele si ar fi ajuns in faza economica dificila.
Daca sistemul promovat in Africa de perversi ca Bill Gates si Warren Buffet ar fi fost unul ce se dorea favorabil africanilor saraci, ei ar fi trebuit sa incurajeze producatorii locali, cu sume mult mai mici, dar au platit cu mult mai mult pentru a tine sub control zona si pentru a deregla sau crea dezechilibre atunci cind o doresc.
Asa zisii filantropi americani ar fi trebuit inainte de a da banii, sa se uite in oglinda si sa isi faca un proces de constiinta, pentru ca banii lor sint minjiti cu single milioanelor de copii din zona africana, unde din pacate, deocamdata ei sint in control, dar cu siguranta nu pentru mult timp , invesitiile chineze avansind in zona si creind infrastructura si conditii de dezvoltare agricola a unor state ce erau sortite infometarii permanente.
Culmea este ca vedem zilnic la televizor vedete ale muzicii, artei, sportului si altor departamente, care merg acolo, doneaza si creaza imagine, dar nimeni nu trage la raspundere acest mecanism criminal al tarilor capitaliste, prin care mentin infometarea in zona si dependenta unei piete de consum , de guvernele tarilor asa zis dezvoltate.
Oricum, in situatia actuala, presiunea care se manifesta pe economia americana, face aproape imposibil pentru Administratie sa se mai angreneze in programe false de acest gen si sa umple buzunarele unor magnati, din saracia poporului american, care in cea mai mare parte nici nu isi imagineaza de unde vin banii pentru aceste programe si sint in general de acord, dar nu stiu ce se intimpla in spatele usilor inchise, unde se duc bani lor.
Perversitatea sistemului capitalist este fara limita iar mecanismele inventate se bazeaza pe specularea naturii umane, dezinformare si imbogatirea unei clase ce se doresc a fi lideri democrati.
Adrian Cosereanuhttp://www.alternativaromaniei.com/
