Morile de apă de la Rudăria, Caraș-Severin, nov. 2013
Banatul Montan e binecuvântat cu locuri unice, de-o frumusețe copleșitoare. Unul din aceste mângâietoare privirii tărâmuri este cel al morilor de apă de la Rudăria, Caraș-Severin, unic în Europa și deosebit și prin spectacoluzitatea peisajului ispititor.
Aici, la Rudăria ( Eftimie Murgu, după numele cunoscutului cărturar și revoluționar pașoptist ), oamenii continuă să respecte munca, valorile și mai ales să rămână păstrători de tradiții, dăruitori de modele într-ale meșteșugurilor.
Localnicii, la fel ca acum sute de ani strămoșii lor, continuă, după o rânduială bine stabilită și respectată ca la carte, să macine porumbul și grâul prin tehnica măturării de piatra morii. Făina de la Rudăria, mălaiul, e altfel : mai fin, mai curat, cu miros de ” ACASĂ ”, cu acel ” ceva ” ce amintește de noblețea aurului, tainele și darurile pământului.
Complexul Mulinologic de la Rudăria este restaurat și conservat sub patronajul Muzeului “Astra” din Sibiu.
Moara de la Tunel, Moara Trăiloanea, Moara Firiz, Moara Roşoanea, Moara Îndărătnica dintre Râuri, Moara Prundulea, Moara Popeasca, Moara Maxinoanea, Moara Hămbăroanea… SUNT, și vor fi mereu aici, în Banatul Montan unde omul sfințește locul și locurile sunt eterne prin Oameni.
Trecut, prezent și viitor, la Rudăria – munca înobilează Omul locului iar tradițiile și obiceiurile se încăpățânează cum surâs să-mbie călătorul să zăbovească pentru a tot reveni la ceas de povastă despre taine, moși și strămoși, despre vrăji și descântece, de Bine, de dragoste ori de blestem, de-mpreunare ori dezlegare, de veșnicie…
Cine-a trecut măcar o dată Pragul tărâmului morilor de apă de la Rudăria, mai trece pe aici, revine : să ” petreacă ”, să lege gânduri – rânduri , să dezlege taine, să-și îmbucure privirea mângâind zări și stânci aparent amenințătoare dar unice și doar ocrotitoare Păstrătorilor zonei, să-și aline doruri , să-și alinte auz cu doina apelor prăvălindu-se peste piatra morilor ce amintesc cine suntem….
*******************************
” Morile de apă au pătruns în spaţiul carpato – danubiano – pontic încă din vremea daco – romanilor (secolele II-III d.HR). În aceste locuri, pe Valea Rudăriei, în anul 1772 sunt consemnate 8 mori, iar în 1874 – 51 de mori; dar din cauza inundaţiilor din 03 noiembrie 1827, 15 mai 1910, 21 martie 1941 şi 19 octombrie 1955, astăzi se mai păstrează doar un număr de 22 de mori care, aşezate asemenea unei salbe de mărgele de-a lungul cursului apei pe o lungime de 3 km, în sat şi în afara satului, valorificând într-o concepţie hidroenergetică şi constructivă potenţialul energetic modest al râului Rudărica. Morile distruse în 1955 încă se mai păstrează vii în memoria bătrânilor: ” … Trocolea, Dacicoanea, Drăgiloanea, Moara De Piatră, Strâmtoarea, Sfetoanea, Bogdăneasa, Şutoanea” de parcă de atunci n-ar fi trecut 50 de ani. Morile reuşesc să macine 130-140 kg de făină în 24 de ore, şi care sunt deţinute în devălmăşie de 15-25 de rândaşi (rândaş = familie ce are dreptul de a folosi moara la un interval de timp -”rând”- ce este cuprins intre 12-24 de ore). Dar, rudărenii nu folosesc morile doar pentru a obţine făină, ci aici se întâlnesc şi pentru a pune la cale căsătorii, povestesc şi petrec, leagă şi dezleagă vrăjile şi descântecele. ”
*******************************
Cum se ajunge la Rudăria
Valea Almăjului din judeţul Caraş-Severin este înconjurată de munţi: spre nord şi nord-vest, o închid Munţii Aninei şi Munţii Semenicului, la sud o ţin în braţe Munţii Almăjului, iar în sud-vest o păzesc vârfurile joase ale Munţilor Locvei. Estul văii se desface în Culoarul Timiş-Cerna, dincolo de care se ridică înălţimile semeţe ale Munţilor Ţarcului şi Cernei. Cu această tovărăşie a naturii montane, nu este de mirare că depresiunea îi aduce călătorului o pitorească imagine cu păduri şi poieni acoperind culmi arcuite, cu râuri străpungând chei înguste şi stâncoase, cu ogoare peticite şi cu o atmosferă de vacanţă nesfârşită.
De pe şoseaua dintre Anina şi DN 6 (E 70), ce taie Valea Almăjului pe direcţia NV-SE, un drum comunal iese la mijloc şi însoţeşte în amonte râul Rudăria, spre sălbăticia Munţilor Almăjului. Comuna, care în trecut purta numele râului pe malurile căruia îşi făcuse vatra, a căpătat nu demult denumirea de Eftimie Murgu, aşa că indicatoarele pe aceasta o ţin. Dar mulţi dintre vizitatori vin în localitate nu pentru că aici s-a născut profesorul şi revoluţionarul paşoptist Eftimie Murgu, ci fiindcă au ocazia să vadă cel mai mare complex de mori de apă din sudul Europei: Parcul Mulinologic Rudăria, recent restaurat sub patronajul Muzeului “Astra” din Sibiu.
Morile de pe Valea Rudăriei
( … ) „Frunză verde ca iglica, Apa noastră-i Rudărica, Şi-avem mori pe-al nostru rîu, Macină boabe şi grîu”, spune versul popular. Pentru aceste mori am venit aici, dar şi pentru oamenii care le mai folosesc, după aceeaşi „reţetă” păstrată din bătrîni. Aici, la Rudăria, se află cea mai mare aglomerare de mori de apă din Europa şi singura rezervaţie mulinologică aflată în patrimoniul UNESCO, de pe bătrînul continent. Acum 15 ani, beneficiind de finanţarea programului Euro-Art, specialiştii Muzeului civilizaţiei populare ASTRA, din Sibiu, le-au restaurat şi le-au repus în valoare. Călugării Cistercieni au adus aici modelul acesta de roată, pentru a spăla, se spune, nisipul bogat în aur din albia rîului. Legenda pare a fi întărită şi de cercetările unui geolog rus, ţarist, Kruglicov, însurat la Rudăria cu „Măria a lu Ciuru, lîngă apă”. Cu timpul, morile au început să macine doar aurul recoltelor. Din cele 340 de mori aflate la începutul secolului 20 pe Valea Rudăricăi, astăzi ma există şi sînt funcţionale doar 22. Restul au fost luate de ape la inundaţiile din 1955. Morile sînt exploatate şi întreţinute, de secole, la fel: în asociaţie de femilii. Fiecare familie are rîndul său. Un rînd mic înseamnă o zi de măcinat. Un rînd mare – o zi şi o noapte! Tot ei întreţin morile, ferecă pietrele, adică cioplesc raze care să scoată făina prin frecare, întreţin barajele şi jgheaburile, controlează debitul apei în funcţie de natura şi calitatea boabelor măcinate. Făina rezultată de aici este dulce şi îmbietoare. Locuitorii spun că nu se compară cu făina din comerţ sau cea măcinată la morile electrice care, din cauza vitezei, este arsă şi amară. Fiecare moară are un nume, după „căpetenie clanului”: Păţoanea, Trăiloanea, sau Moara de la Tunel şi Îndărătnica. Moara de la Tunel este prima în amonte. Tunelul de aducţiune a apei este săpat în stîncă dură cu mijloace rudimentare. Nimeni nu-şi mai aduce aminte cine l-a săpat şi cînd. Aşa au moştenit-o peste veacuri. Moara de la Tunel stă la umbra dealului împădurit cu formaţiuni ce poartă denumiri… exotice: Cracii fetei şi Pintenul moşului! La cîţiva metri în aval, două coloane de stîncă vegheau o altă moară: Adam şi Eva. Se spune că atunci cînd Adam şi Eva se vor prăbuşi va veni şi sfîrşitul lumii. Din păcate, l-am găsit pa Adam prăvălit în albia rîului. Şi nici Eva nu se simte prea bine… La moara Îndărătnica, turbina se învîrte în sens contrar acelor de ceasornic. Se spune că dacă adormi în interiorul ei, în timp ce macină, timpul merge înapoi şi te vei trezi mai tînăr şi mai în putere. Tot aici se făceau descîntece şi vrăji. Se spune că măcinatul „înapoi” deschide porţile timpului şi spaţiului într-o trecere fermecătoare spre vechile credinţe populare. ( … )
La cativa kilometri de Bozovici, se afla comuna Eftimie Murgu, cunoscuta dupa vechea denumire, ca Rudaria. Numele vine de la raul Rudarica, ce traverseaza satul si care in traducere slavona, ar insemna „raul de fier”, dupa uriasele zacaminte care se gasesc in muntii din imprejurimi.
Populatia numara aproape doua mii de suflete. Dintre acestia, mai putin de 50 lucrează la oras. Restul se ocupa cu agricultura si cresterea animalelor. Localitatea este cunoscuta pentru morile de pe „Rudarica”.
Pe raul Rudarica, se mai pastreaza inca 22 de mori pe apa, care fascineaza prin spectacolul cascadelor, imbinat cu zgomotul rotilor de moara. Acestea formeaza Rezervatia mulinologica Rudaria. Acum ceva vreme, existau 35 de mori, insa multe au fost luate de apa la inundatiile din 1955.
Intretinerea morilor cu dalta si ciocanul
Oamenii au avut grija de morile ramase si au construit tot felul de canale pe care e directionata apa catre rotile instalatiilor. Toate morile sunt protejate de cate o stanca masiva si sunt functionale.
La una dintre ele, pentru a se redirectiona apa, s-a sapat un tunel prin munte, inalt de vreo doi metri, lat de unu şi jumatate si lung de aproape 30. Intreaga munca s-a facut numai cu dalta si ciocanul.
Morile sunt ale oamenilor, insa au fost introduse si in patrimoniul national si se afla sub atenta supraveghere a Muzeului „Astra” din Sibiu, care a ajutat si la restaurari.
Morile de apa inglobeaza un sistem hidraulic, ce isi gaseste specificul in folosirea ciuturii. Acestea reprezinta cel mai intins parc mulinogic din Sudul Europei.
Parcul mulinologic Rudaria (Eftimie Murgu) este locul unde salbaticia se contopeste cu romantismul, iar nemarginirea dobandeste dimensiuni cosmice.
eu sunt o metaforă. una sângerie …
nimic din ce fac/spun, nu e a … pustie.
sunt VIE !
șinie n-are dor pră lumie….
apa morii nu vi-l spunie…
studiam ” măruntaiele ” morilor de apă, mângâind cu privirea împrejurimile…. mintea mea sculpta metafore în scoarța Cerului…….
” cât îi lumea-n lung și-n lat, nu-s câncieșe ca-n Banat / poacie să câncie orișinie, ca-n Banat nu cântă nimie…. ”
mândru-i Banatu Montan, dar Sibilla-i la duvan…
roata morii șușoceșce, doru bagii mi-l dospeșcie…
moara-i martoră tăcută, bagia pră mini nu mă uită…
când mașină moara-n sat, bagia drumu l-o aflat…
și vinie bagia pră sară, cu fănină, nu ocară…
când mă viegie la fireastră, bagia-i cum dragostea noastră
când molcomă și tăcută, când cum apa-n șiutură…
Morile de apa vie– Pe un râu din Muntii Almajului, in Banat, supravietuiesc peste veacuri 22 de mori. Botezate cu nume ca din povesti, roata lor toarce nu doar fuiorul de apa vie, ci si viata localnicilor, misterele si credintele lor ancestrale. Se spune ca Tara Morilor din Banat a fost intemeiata de daci. Dainuirea ei pana in pragul mileniului trei este o poveste fantastica,
pe care va invitam sa o ascultati –
“Si-avem mori pe-al nostru râu,/ Macina boabe si grau…”
Daca mergi in Banat si o iei catre Bozovici, un orasel din vecinatatea Caransebesului, fii atent la tabla ruginita pe care scrie “Prigor”. Pe aici se intra in Tara Morilor, “mandra Rudarie” – cea mai intinsa zona mulinologica din centrul Europei. ( … )
“Cand au construit mecanicii vostri turbinele Kaplan (preluate ulterior si la Resita) s-au inspirat din rotile cu linguri ale morilor noastre, care sunt cele mai eficiente. Intra apa cu toata forta, loveste in plin si imediat paraseste cupa. Nu se pierde lucrul mecanic. Este model de sute de ani, pe care l-am mostenit de la bunii nostri”.
http://sfinx777.wordpress.com/
